Barcelona se prezenta împotriva lui Real Sociedad cu amintiri nu foarte plăcute. De 11 ani catalanii nu au mai plecat de pe Anoeta cu toate cele 3 puncte, perioadă în care au suferit 5 înfrângeri și au scos 2 rezultate de egalitate.

E adevărat că în acest timp, Real Sociedad a petrecut și 3 sezoane în Secunda, dar chiar și în aceste condiții rezultatele Barcelonei în deplasările din Țara Bascilor nu erau deloc mulțumitoare.

Tabloul părea să fie identic și în partida de aseară. După 11 minute de joc, William Jose deschidea scorul, aruncând tribunele în aer. Juanmi avea să mărească avantajul în minutul 34, cu largul concurs al fundașilor adverși, iar suporterii catalani vedeau deja o desfășurare sumbră a ostilităților.

Barca evolua modest, Messi și Suarez nu străluceau, iar linia de mijloc nu excela prin inventivitate. Totuși, cu puțin timp înainte de pauză, Paulinho (un jucător grav subevaluat de majoritatea specialiștilor, cu doar câteva luni în urmă) reușește să micșoreze  diferența și să readucă speranța în tabăra blau-grana.

De la cabine a ieșit cu totul altă echipă, iar golul senzațional marcat rapid de Suarez  a turnat plumb în ghetele jucătorilor echipei gazdă. Din acel moment elevii lui Valverde au dictat ritmul și au mai lovit de două ori.

Suarez a făcut 3-2, iar Messi a pus cireașa pe tort, executând magistral o lovitură liberă care l-a lăsat fără replică pe Rulli. Barcelona a rupt astfel blestemul numit Real Sociedad, păstrând avansul față de urmăritoarele Atletico și Valencia. Mai mult, au primit un bonus mult căutat, catalanii distanțându-se de marea rivală la 19 puncte!

Abordarea tactică a lui Valverde pe San Mames îmi aduce aminte (în special linia mediană) de Milan-ul lui Ancelotti și mai recent de Juventus-ul lui Allegri. Coincidența face ca în acel sezon juventinii să fi pierdut finala Champions League tocmai împotriva Barcelonei. Torinezii aveau în centrul terenului un romb format din Pirlo, Marchisio, Pogba și Vidal. Toți erau jucători de centrul terenului la bază, la fel cum sunt cei folosiți de Valverde – Busquets, Iniesta, Paulinho și Rakitic. În acest sistem, Busquets este folosit în spatele liniei formate de ceilalți trei. E adevărat că niciunul nu se ridică la geniul lui Pirlo, dar fiecare compesează prin dăruire, inteligență și joc colectiv.

Practic, Barcelona evoluează fără o extremă de meserie, rol care revine în funcție de joc, sau de fază lui Paulinho și Iniesta, ori Dembele, Denis Suarez sau Alcacer (când sunt introduși). E adevărat că partea stângă este deseori acoperită în întregime de Jordi Alba, jucător cu o mare disponibilitate la efort, care ară efectiv acea zonă a terenului.

Dacă tot am menționat pe Jordi Alba, trebuie să lăudăm simbioza perfectă între el, Iniesta și Messi. Despre argentinian ce ar mai fi de spus…are o primă parte de sezon perfectă, înscrie, pasează, centrează, practic îndeplinește perfect două roluri –  marcator și coordonator. În multe momente ale jocului, Messi coboară foarte mult pentru a lua și distribui mingi.

Recunosc faptul că în startul sezonului nu am fost impresionat de jocul Barcelonei, chiar dacă rezultatele erau pozitive. În partidele grele jocul scârțâia, iar aici aș da ca exemplu confruntările cu Atletico, Valencia sau cu Juventus la Torino. Treptat însă jocul s-a închegat, a prins consistență, iar Barcelona arată din ce în ce mai bine. Toate aceste merite sunt în mare măsură destinate lui Valverde. Punctul slab rămâne (în opinia mea) zona centrală a apărării, acolo unde Barcelona ezită în continuare să investească pe piața transferurilor.

De văzut cum se vor descurca Messi et Co în dubla de foc din UCL cu Chelsea, o confruntare care ne-ar putea edifica în privința nivelului la care se află formația blau-grana. În opinia multora, Barcelona a avut parte și de șansă în unele partide, reușind să triumfe în câteva partide în care a evoluat sub așteptări. La final, trebuie să amintim faptul că Barca a rămas singura formație neînvinsă din Top 5 campionate ale Europei, performanță care vorbește de la sine.

Sursa foto: CityJamz.com

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.

Pasionat de cărți și de fotbal, despre care scrie pe un blog numit Revista de fotbal.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.