Finala Champions League de aseară nu a fost despre Cristiano sau Salah. Nici nu a fost un 4-4 cu 2-2 la pauză pe care îl așteptau specialiștii. Aseară a fost un fotbal de tranșee, în care unele obuze au picat agonizant de aproape de țintă iar Karius a alergat neinspirat spre ele.

E greu să mai aranjezi cuvinte în niște idei coerente după un asemenea meci. E frustrant pentru că Real nu a arătat nimic deosebit, pe parcursul actualei ediții de Champions League. Am mai spus-o, i-aș fi preferat oricând ca adversari, în fața unor echipe precum City, Barcelona sau Bayern. Dar nici noi nu am adus în finală echipa care a dat cel puțin 5 în fiecare dublă.

În schimb, glasurile suporterilor cormorani au dominat meciul, indiferent de situație. Un adevărat exemplu pentru orice galerie. Allez Allez Allez, You’ll Never Walk Alone sau Fields of Anfield Road s-au auzit excelent pe transmisie, iar valul de entuziasm de pe Merseyside se revărsa, prin intermediul micului sau marelui ecran, în lumea întreagă.

Primul obuz în care a intrat Karius

În atmosfera asta, e greu să vezi cum Benzema se bucură că a înscris, după o gafă de portar pe care eu nu am mai văzut-o în fotbal decât pe terenurile din spatele școlii. Sau cum Ramos râde când Salah nu mai poate continua partida. Apoi te gândești că este o finală de Champions League, iar mijloacele vor fi date uitării odată cu ridicarea trofeului.

Abia acum înțeleg despre ce ‘noroc’ tot vorbește Klopp la conferințele de presă, ăla de care aparent ai nevoie în fotbal. În contextul meciului de aseară, nu de noroc aveam nevoie, ci de lipsa ghinionului. Cel mai bun om este scos profesionist din joc de Ramos, după un fault nesancționat.

Salah, în pericol să rateze Mondialul, să sperăm că nu se va întâmpla asta. Tot aseară doctorul naționalei Egiptului dădea semne pozitive legate de recuperarea lui Mo la timp pentru turneul final din Rusia. Așadar, ar fi o șansă ca umărul să nu fi fost totalmente compromis pentru următoarele 3 luni.

Nimic de zis aici despre Ramos. A acționat în limita regulamentului. Dar apoi am văzut reluările cu cotul în gură aplicat lui Karius, fără minge. Fază de roșu direct, 5 arbitri pur și simplu nu erau acolo cu privirea. Din nou…să îi spunem ghinion.

Am egalat cumva așteptat în cursul jocului, dar total neașteptat, ca manieră. Ca niciodată, Liverpool se sincronizează perfect la un corner și Mane face 1-1, din pasa de excepție a lui Lovren. Da, Lovren, ăla înjurat, apoi lăudat, apoi iar înjurat. Se mai întâmplă asta cu unii jucători de la Liverpool.

Am uitat să zic. Navas a dat-o și el de gard la un alt corner. Dar, spre deosebire de Karius, a avut șansa ca Van Dijk să sară mult prea sus față de traiectoria mingii, iar balonul a poposit pe plasă și nu în ea.

Ieșirea lui Salah a dereglat atât din forța noastră ofensivă, cât mai ales încrederea. Pressing-ul nu mai era același, iar fundașii și mijlocașii lui Real au profitat de situație, schimbând pase între ei, la trecerea timpului, parcă așteptând să mai cadă o chiflă din cer.

Nu a venit chifla (încă), a venit Bale cu o execuție ireală, însă atât de atipică și forțată încât mi se pare mai degrabă comică. Să lovești mingea din foarfecă, cu 3 sferturi de tibie și unul de șnur, de jos în sus, iar ea tot să intre în poartă, mă face să izbucnesc și acum într-un râs autoirnic.

Obuzul fatal

Suntem obișnuiți (ăștia cu Liverpool) cu autoirnonia. Realizarea personală în schimb este extraordinară. În viteza meciului, golul a părut din alt film, din alt sport și până la urmă a fost singura fază demnă de o finală la acest nivel.

Și când Liverpool alerga frumos după egalare, după bara agonizantă a lui Mane, vine șutul de control al lui Bale, Karius are timp să proceseze dacă să prindă sau să boxeze mingea, dar nu face niciuna dintre acțiunile astea. Cumva întâmâmpină mingea total greșit (cu palmele) și le oferă trofeul pe tavă celor de la Real. Inimaginabil!

Îmi pară rău pentru Karius, în primul rând, pentru că va rămâne în istorie cu cea mai dezastruoasă evoluție a unui jucător din istoria Champions League. Loris nu este un portar rău, dar are neșansa ca gafele sale să ne fi costat un trofeu. Un trofeu pe care l-am fi meritat clar, pentru că am practicat cel mai bun fotbal din competiție.

El are toată susținerea suporterilor, este unul de-al nostru, indifrerent de șocul de aseară. Poate va mai avea cândva șansa să compenseze cumva greșelile din finală, dar…pierderea meciului poate reprezenta un semnal clar pentru Klopp și echipa de recruitment că trebuie să fie extrem de cinici în abordarea întăririi echipei. Și Mignolet a fost mereu încurajat, deși persista în erori, însă până la un punct. Oricum, Loris, capul sus! YNWA!

Continuarea procesului de construcție

Deși Karius are potențial și a fost solid după titularizarea (până aseară) avem nevoie de un portar care să ne mențină câteodată în meci și atunci când jocul nu iese. Nu să îl piardă singur. Alisson ar fi varianta cea mai la îndemână, pentru suma corectă. Oblak ar mai fi una, dar îmi vine greu să cred că Atletico va accepta să îl cedeze, indiferend de suma propusă. Este clar că avem nevoie de un portar de top 5 în lume. Echipa asta o merită.

Și mai avem nevoie de o bancă solidă, ferită de accidentări. Nu ne-am putut baza pe Oxlade, care a avut evoluții entuziamante la Liverpool, iar Can și Lallana zac accidentați de luni bune, iar asta s-a văzut clar când au fost trimiși în teren.

Întăriri vin, iar Keita mi se pare de departe cea mai inspirată mutare la mijlocul terenului. Semnalele din presă îl dau și pe Fekir extrem de aproape. Probabil vor mai veni 2-3 jucători pe lângă ei, mai ales dacă Can va pleca la Juventus. Sper că vor mai mai apărea și tinere talente, cum s-a întâmplat în cazurile lui Trent Alexander-Arnold sau Robertson. Academia lui Liverpool are câțiva pregătiți de acest pas.

Eficiența dezarmantă în trofee a madrilenilor

Este extraordinar ce au reușit madrilenii din punct de vedere istoric. Un nou trofeu care le cimentează în istorie distincția de cea mai titrată echipă de club a lumii. Cu toate astea, nu am pentru ce să îi felicit din punct de vedere fotbalistic, mai ales în sezonul actual. Nu am cum să rezonez cu acest tip de fotbal ‘la așteptare’.

Pe de altă parte, au jucat perfect cartea pârjolirii terenului în fața adverarilor. Au reușit să ne destabilizeze, cu (ne)șansă, după un început în care ne regăsisem ritmul atacurilor la poarta lui Navas, cu Mane, Firmino și Salah culegând mingi din construcția madrilenilor.

A fost un meci pe care l-am trăit de multe ori doar la FIFA pe consolă. Ataci, începi să îți intri în rimt, jocul se așează, apoi de nicăieri cel mai bun om pe care îl ai e accidentat și nu mai poate continua. Apoi portarul dă pasă la adversar. Iar pe final, când ești aproape să revii, o mai comite o dată, decisiv. La meciuri dintr-astea se rup joystickuri și se sparg ecrane.

Totodată, lui Liverpool i-a lisit răutatea și experiența unor jucători care au reușit revenirea de senzație de la Istanbul. Nu am avut un dirty Carragher sau Hypia, un Stevie G inspirațional, experiența unor Hamann sau Smicer și siguranța născută din nebunia între buturi a lui Dudek. La ce ne-a folosit că am avut o echipă cu mult mai bună din punct de vedere fotbalistic?

În concluzie, a fost o finală de tristă amintire inclusiv pentru spectatorii neutri, tind să cred. A fost un meci în care fotbalul s-a jucat în primele 20-30 de minute, pe alocuri. În rest, gafele au decis un meci văduvit de frumusețea jocului în sine. De la CR7 vs Salah, am ajuns să discutăm despre finala Bale vs. Karius.

P.S Mi se pare incredibil de meschin, pentru orice amator de fotbal sau suporter al oricărei echipe, să posteze glume de prost gust, în care celebrează erorile lui Karius. Am văzut asta și pe unele pagini oficiale ale unor branch-uri de suporteri din România.

Atunci când nu mai iei în calcul aspectul UMAN al jocului, probabil că ar trebui să-ți pui unele întrebări. Mai trist pentru mine este că am sesizat asta pe pagina unei echipe pe care o susțin la fel de mult cum o fac cu Liverpool. O frustrare cu titlu gratuit.

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează la Campionatul Mondial din Rusia 2018.

Pasionat de Liverpool din copilărie, probabil din același masochism care mă face să fiu fan Rapid, AS Roma sau Utah Jazz. Sunt om de comunicare care a ajuns să lucreze și să fie pasionat de cybersecurity, deși a absolvit științe politice. Ce ar mai fi de zis?! Am fost unul dintre băieții care au pus bazele proiectului Tackle, dar am și alte pasiuni. Pe lângă Tackle, alături de câțiva prieteni am lansat proiectul de muzică electronică Deep House Bucharest. Altfel, îmi place să am și să împărtășesc opinii, ca orice român, dar mă limitez la ceea ce pot procesa și documenta. Nu am o părere despre studii medicale, de exemplu...

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    4 replies on “Cum s-a văzut finala Champions League din tabăra lui Liverpool”

    • Tudor
      28/05/2018 at 23:41

      Un articol f subiectiv si modest calitativ. Liverpool in a nutshell cum s-ar spune. Imi pare rau cand oameni care pretind ca se pricep la fotbal si se declara deranjati de ‘lipsa de caracter’ a lui Ramos cand Lovren sau VvD (sau orice fundas) ar fi actionat fix cu aceeasi brutalitate asupra lui Cristiano. Apropo de Lovren, nimic de cotul ala de la golul lui Mane? Sau alea nu se vad, ca doar joaca o echipa de sfinti. De asemenea, nu inteleg cum poate Real sa castige intamplator UCL, cand elimina cele mai puternice echipe, dar pt unii inca mai au de demonstrat… Si ca o concluzie, nu e ghinion cand Pool incepe cu Karius titular si Real cu Bale rezerva, e diferenta de nivel. Ghinion e cand le scoate Alexander Arnold cu mana pe pe linia portii. Sanatate si spor la scris!

    • Mihai Rotariu
      28/05/2018 at 23:42

      Foarte obiectiv si perfect punctat…
      Cat despre duma asta cu Arnold, aici m-am convins despre expertiza ta.
      Iti respect opinia, ai putea sa o respecti si pe a mea. Bafta!

    • 28/05/2018 at 23:43

      Salut Tudor!
      Numele meu e Vlad Bogos și sunt omul care-și toacă zilnic timpul liber pentru a exista acest site dedicat fanilor, indiferent de culorile pe care le îmbracă.
      Înțeleg că vezi prea mult subiectivism în articolul lui Mihai, așa că am o provocare pentru tine. Răspunde-i! Cum? Într-un articol scris de tine pe Tackle.ro. Mă ocup eu să apară, tu trimite-mi textul. Lasă-mi un mesaj aici și vorbim pe mail sau FB.
      Cheers!
      Vlad

    • Dorin
      31/05/2018 at 17:16

      O alta cronica a finalei din perspectiva unui suporter Liverpool: https://anglofil.ro/concluzii-perspectiva-liverpool/