Trei, Doamne, şi toţi trei! Toate trei, mai bine zis. România a ieșit învinsă și din duelul de la Ploiești în compania naționalei Austriei și bifează o performanță rușinoasă, cu trei meciuri la rând fără victorie. Acest duș rece este unul care ne arată exact nivelul la care se află fotbalul românesc. Un fotbal românesc în letargie, ce se minte singur prin singura performeră, fie că vorbim de echipe naționale sau de cluburi, CFR Cluj.

Ce este culmea este că CFR are în componență majoritatea fotbaliști din afara granițelor, ceea ce ne face să ne întrebăm de ce?

Păi pentru că fotbalistul român nu mai are calitatea de odinioară, iar pe lângă asta mai nou ducem lipsă și de psihic de învingător. Două atribute esențiale ce ne trimit aproape de coada Europei, dacă este să-l citim pe Gabi Balint după meciul cu Norvegia: „Ne asemănăm mult cu San Marino. Nu văd niciun viitor!” Și atunci vine întrebarea: De ce nu se vede niciun viitor? Suntem la doar un an de la uriașa performanță obținută cu același selecționer la cârma reprezentativei U21, iar ceea ce acum două veri părea strălucitor și plin de entuziasm, astăzi pare să fie un viitor sumbru.

Suntem aici pentru că ne mințim singuri de o bună bucată de vreme. Ne ascundem mereu gunoiul și neputința sub preș. De fiecare dată o aruncăm pe selecționer, fie că am jucat prea defensiv, cazurile Pițurcă, Contra, Iordănescu sau fie că nu e conectat la fotbalul autohton, vezi cazul Daum. Singurul numitor comun al acestor cazuri sunt jucătorii. Jucători care, acum sub comanda unui selecționer ce vine cu un aer ofensiv, un aer tânăr, își arată valoarea din ce în ce mai obscură. Ce vină are Rădoi că Bancu nu are și piciorul drept la el sau ca în față toți cei implicați sunt lipsiți de inspirație? Ce vină are Rădoi că Ianis intră și greșește primele trei pase. Și retoricile mele pot continua luând în colimator și alți componenți ai naționalei. Vina selecționerului este una singura, aceea că nu poate da și unora din actualii componenți calitatea sa de lider pe care o avea în teren ca fotbalist, pentru că, cu asta te naști.

Pentru Mirel Rădoi aceste meciuri trebuie să fie unele etalon, unele care îi pot defini cariera de antrenor pe viitor. Acum Rădoi are șansa fie să-și apere filozofia și să continue cu acest aer ofensiv și tineresc, ori să cedeze și astfel să se complacă cazurilor menționate mai sus. Mirel Rădoi se află la răscruce de drumuri acum, un drum ce la început părea pavat cu laude și glorii, acum pare plin de gropi și obstacole. Deja acest drum i-a fost pus la încercare la conferința de după meciul din seara de miercuri: „Vi s-a părut că nu am «sânge în instalație» ca jucător și ca antrenor? Mi s-a terminat sângele după un an și jumătate? Dacă băgam tineri, cereați rezultate! Și ați fi spus că nu au valoare, ceea ce nu-i corect. La națională nu trebuie convocați cei care sunt în formă?”, a spus Rădoi.

Consider că mâna sa se vede, în primele sale cinci meciuri la națională, aceasta a acumulat un total de 567 de atacuri, spre deosebire de 532 de atacuri ale naționalei în ultimele cinci meciuri sub comanda lui Contra. De menționat că doi din adversarii naționalei lui Contra s-au numit Malta, respectiv Insulele Feroe. Ce poate mai mult să facă un selecționer decât să selecționeze ce are mai bun fotbalul din țara respectivă? Am jucat trei meciuri în decurs de mai puțin de șapte zile, un program mai încărcat și ca al unei echipe de club, ce are la dispoziție jucătorii zilnic la antrenamente.

Nu domnilor, nu Rădoi e vinovat de rezultate. Fotbalistul român e vinovat și cei ce îl produc pe acesta din urmă. Ei sunt cei ce duc fotbalul românesc în lumea a treia și nu Răzvan Lucescu sau Mirel Rădoi.

Vă las ca un obicei, deja binecunoscut, caseta tehnica a meciului din seara asta unde se vede clar cum lipsa valorii jucătorilor din ultimii 30 de metrii ne trage în jos:

PS: Întrebat dacă România ar trebui să schimbe sistemul de joc și stilul, Rădoi a răspuns pe un ton răspicat: „Ce să facem? Să uităm fotbalul modern și să ne întoarcem în timp? Tu vrei să sacrific spectacolul pentru puncte? Eu nu sunt de părerea asta.”

Noapte bună, fotbal românesc!

Adrian are 27 de ani și e pasionat de fotbal de mic copil, fiind foarte atras de istorie și statistică. Scrie un blog de fotbal numit Fotbal, pe bune?

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Un comentariu la “Editorial: Răscrucea din calea selecționerului Rădoi”

    • Fabi
      15/10/2020 at 10:58

      Degeaba, astia suntem.La u21 am facut performanta deoarece jucatorii jucau de aprox 2 ani impreuna.Coman a ramas mediocru si oscilant la FCSB, in timp ce Abraham a marcat 15 goluri in Premier league.Deci despre ce vorbim?Generatia lui Iancu,Fl.Tanase,Taru, de la care aveam super asteptari s-a pierdut,acum ne uitam la Man,Mihaila,Cicaldau,I.Hagi in speranta ca poate poate o sa joace prin Europa dar vedem ca nu suntem pregatiti de campionatele marii si preferam un loc caldut in America sau Orientul Apropiat,deocamdata atata putem.