În cadrul celei de-a doua etape a fazei grupelor de la Campionatul European de fotbal la nivel de tineret, România a obținut o victorie necesară, în condiții grele. Cei doi Alexandru, Mățan și Pașcanu, au marcat pe final pentru a întoarce un avantaj luat cu japca de către unguri cu ajutoare mai mult sau mai puțin ortodoxe.

Start slab

Meciul din Ungaria a început destul de rău pentru noi, echipa fiind în cea mai mare parte a timpului pe călcâie, încercând să recupereze și să se avânte către poarta adversă. Acest început relaxat ne putea costa, ungurii fiind aproape în câteva rânduri de a crea vraiște la noi în apărare. În general ai noștri s-au apărat bine și nu au lăsat echipa adversă să se apropie prea mult de gol.

Problema pe care o vedeam eu era însă alta. Cum Ungaria e cea mai slabă echipă din grupă, Germania învingându-i deja cu 3-0, ar fi trebuit să anticipăm o situație în care echilibrul de la finalul grupei între România, Germania și Olanda să se mainfeste și la numărul de puncte, astfel încât scorul cu care învingem Ungaria să devină decisiv la calificare. Ar fi trebuit sa încercăm, printr-un iureș ofensiv, să destabilizăm rapid jocul maghiarilor, să obținem devreme un avantaj și să încercăm să învingem la 4 goluri diferență, astfel ca în cazul egalității de puncte, să fim siguri că suntem măcar peste Germania.

Cum temerile mele s-au adeverit, Olanda și Germania încheind meciul la același scor din Olanda – România, ne găsim acum în situația să fim nevoiți să învingem Germania sau să obținem un egal de infarct (de la 2-2 în sus) pentru a fi siguri de calificare. Din acest motiv găsesc cu greu înțelegere pentru stilul relaxat cu care ai noștri au tratat debutul de meci de aseară.

No description available.

Preluăm controlul

În a doua jumătate a primei reprize România a preluat încet, dar sigur, controlul partidei și nu l-a mai pierdut până la final. Pe măsură ce controlam din ce în ce mai mult mingea, ungurii ne faultau din ce în ce mai des, fiind parcă o indicație a antrenorului să ne secere picioarele pentru a ne intimida. Efectul era de așteptat, neputința jucătorilor maghiari arătându-se în mai multe instanțe decât s-ar fi așteptat aceștia, ei încasând 6 cartonașe galbene în toată repriza, două din ele luate de același Adrian Szoke. Așadar din minutul 42 al partidei, România scăpa oarecum de una din marile piedici către victorie, și anume piedicile propriu-zise puse de adversari. Sau cel puțin așa credeam cu toții, că după eliminarea lui Szoke din teren, pentru a evita și alte eliminări, Ungaria va înceta strategia de joc la cotonogeală. Puțini ne așteptam la ce avea să urmeze.

Pauza, un sfetnic bun pentr arbitru?

Echipa României a intrat montată în repriza a doua, pusă pe fapte mari, însă la fel a apărut pe teren și arbitrul belgian Lawrence Visser. Fiind decis să nu mai arate cartonașe galbene, indiferent de ce se întâmplă, acesta a ales și să adapteze regulamentul jocului la stilul de fotbal american pe care încercau ungurii să îl joace. Românii degeaba protestau că ar fi fost fault atunci când ai lor ne puneau veritabile tackle-uri inspirate din rugby, regulile erau evident schimbate. Dacă acest arbitru va revoluționa fotbalul sau nu, rămâne de văzut. Cert este că rugbiștii maghiari au intrat în avantaj într-un meci în care ai noștri, după regulile clasice ale fotbalului, ar fi beneficiat de un penalty și probabil deschidere de scor înaintea adversarilor. Ce păcat că fix acum l-a surprins inspirația revoluționară pe Visser.

Neavând de ales, ai noștri s-au adaptat ușor, ușor, la noul regulament și au continuat asediul. După gol, Ungaria a părut și că a terminat benzina, sau li s-a terminat tupeul? Tragerile de timp, faulturile repetate pentru fragmentarea jocului, șederea prelungită pe gazon după duelurile fizice au făcut Ungaria să arate ca o echipă mică ce acceptă superioritatea netă a adversarului și speră la scorul standard de David vs Goliath, și anume 1-0. În cele din urmă s-a dovedit că nu erau chiar David, ci un Istvan oarecare, la fel de mic precum David, dar nu la fel de victorios.

România a împins apărarea Ungariei în propriul careu, asediind continuu, și penetrând pentru prima dată poarta lor prin Mățan, care a avut o acțiune caracteristică lui, a scos din joc 3 adversari prin dribling, și a șutat necruțător la colțul lung. Dovada că Ungaria nu s-a comportat ca o echipă mare a fost și faptul că egalați fiind, tot nu au ieșit la joc, România fiind nevoită să lupte din greu în tranșeele săpate de adversar pentru a obține golul izbăvitor care a picat cu câteva minute înainte de final. Același Mățan a centrat din corner și Pașcanu, veteranul echipei noastre, a îndeplinit o formalitate, mingea căzând perfect pe piciorul său mulțumită poziționării defectuoase a apărătorilor maghiari.

Zoltan Gera, antrenorul advers, a declarat că a fost foarte enervant golul nostru de 2-1. Cred și eu, să te crezi superior adversarului, să le aduci injurii rasiste cum a declarat Marius Marin că s-a întâmplat, și apoi să iei bătaie.. nu îți pică tocmai bine. Dar fotbalul răsplătește valoarea, nu aroganța. După meci antrenorul Gera a declarat că mai au un meci în care trebuie să dea 100%. Sunt chiar curios dacă va fi așa sau nu, având în vedere că orice rezultat pozitiv pentru Ungaria cu Olanda ar însemna automat calificarea noastră mai departe.

No description available.

Atitudine de echipă mare

Echipa noastră a arătat ca o echipă favorită, și în ciuda obstacolelor evidente nu a renunțat la luptă. Au fost conștienți de ceea ce pot și au ținut neapărat să arate asta. Aici consider că este și meritul lui Adrian Mutu, care pare să le insufle jucătorilor încredere și iubire necondiționată. Ca parte din această încredere a fost însă și decizia de a nu schimba relativ mult timp jucătorii din atac. Aș fi găsit poate că într-un meci în care domini și pare că pur și simplu nu reușești să strecori mingea pe lângă portar, ar fi fost bun un suflu fresh acolo în atac. De multe ori în asemenea situații, încercările repetate și nereușite ale atacanților, le induc acestora sentimentul că poate nu e ziua lor. Un jucător de pe bancă ar putea simți acel ”mamă frate, lasă-mă pe teren să vezi ce le fac”. Exemplul perfect a fost Florinel Coman acum 2 ani cu Anglia.

Singura schimbare pe care Mutu a făcut-o devreme a fost introducerea lui Adi Petre. Poate că ar fi fost totuși necesară și apariția lui Octavian Popescu mai din timp în teren, capacitatea lui de a da ultima pasă fiind o adevărată comoară în asemenea situații în care trebuie să desfaci apărări supra-aglomerate. Popescu a reușit să se remarce în puținele minute jucate însă nu a avut poate destul de mult timp să lase urme și pe tabelă.

Asta a fost în linii mari povestea unei partide mult mai grele decât ar fi trebuit să fie. Ai noștri au arătat bine, au combinat cu talent, au eliminat jucători prin dribling, de multe ori doi deodată, o dată chiar 3 maghiari dintr-o singură atingere au fost depășiți de un jucător de-al nostru care era înconjurat în colțul terenului. România a reacționat matur din nou, în situația în care a fost condusă. Am avut nevoie de goluri și am atacat și le-am obținut. Este al treilea meci de când Mutu este pe banca tehnică, în care suntem conduși și revenim, dupa Danemarca și Olanda.

Din păcate, deși echipa a fost admirabilă, cu un Mățan inspirat, dar și cu un Andrei Vlad extrem de sigur care a scos niște șuturi foarte periculoase ale echipei adverse, în puținele momente în care aceștia au fost cu adevărat periculoși, principalul remarcat a fost arbitrul, în mod negativ însă. Cu toate că a părut cu adevărat răuvoitor echipei noastre, eu consider că a avut doar un meci slab, interpretat greșit în care a vrut să ajute ușor echipa gazdă. Dacă ar fi dorit să vicieze rezultatul împotriva noastră nu cred că ar fi dictat eliminare la Szoke.

No description available.

Cooperativa Benelux?

Nu îmi place să formulez teorii ale conspirației, însă dacă ar fi să o fac în acest caz, aș putea spune că arbitrul belgian a încercat să avantajeze Germania și Olanda. A oferit cu generozitate cartonașe galbene și echipei noastre, deși în cele mai multe cazuri când noi le-am primit, nu a fost vorba de gesturi nici pe departe la fel grave ca la echipa adversă. A reușit să ne suspende pentru meciul cu Germania prin avertisment ambii jucători care puteau fi suspendați în acest fel, cei care au primit cartonașul galben și cu Olanda: Marin și George Ganea. Și, prin numărul mare de cartonașe oferite, și împiedicarea unei victorii la scor a României, s-a asigurat că ai noștri vor fi dezavantajați în aproape toate criteriile de departajare în cazul egalității de puncte la finalul grupei. Dar cum ziceam, cred sau sper că a fost doar o evoluție extrem de slabă a acestui arbitru.

UEFA a decis ca la acest turneu să nu se folosească arbitrul video (VAR), pentru a nu implica prea multe persoane în meci. Motivația nu pare însă foarte logică, fiindcă tocmai acești arbitri video ar fi fost izolați într-o cameră, ei neintrând în contact cu celelalte personaje implicate în joc. Deși VAR ne-ar fi ajutat în mai multe situații, cum ar fi golul adversarilor și penalty-ul neacordat nouă, cred că ar fi facilitat și eliminarea lui Marius Marin în debutul partidei, atunci când acesta a avut un gest inspirat din luptele greco-romane față de un adversar. Jucătorul nostru a scăpat atunci cu un cartonaș galben, avertisment care cumulat cu acela primit cu Olanda, înseamnă însă că vom înfrunta Germania fără căpitanul nostru. Va fi poate însă o șansă de afirmare pentru un jucător foarte interesant din lotul nostru, Marco Dulca, jucătorul clujean al Viitorului cu experiențe timp de 4 ani la echipele de tineret ale fostei echipe de Premier League, Swansea City.

Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.