Identitatea echipei naționale a României a fost lansată săptămâna trecută, cu ceva tam-tam, într-un eveniment cu mulți foști fotbaliști în costumele bleu-marin ale Federației și câteva cuvinte de la oamenii implicați în proiect. E vorba de un logo nou, diferit de cel folosit până acum (al Federației Române de Fotbal) și de o serie nouă de echipament Joma care înglobează noua siglă.
Noul logo și noile echipamente ale echipei naționale de fotbal a României
Nu voi critica noul logo mai mult decât spunând că nu poate fi decât produsul unei comisii, pentru că un designer specialist în branding nu poate desena așa ceva și să se uite în oglindă fără să se urască pe sine tot restul vieții, după acel moment. Cele 5 elemente heraldice restilizate, adică vulturul și crucea (simbolizând Muntenia), leul (Oltenia), Acvila (Muntenia), zimbrul (Moldova) și delfinul (Dobrogea), se reunesc sub forma unui scut cu un pentagon negru în centru, sugerând o minge de fotbal din anii ’90. Vedeți simbolistica?
Echipamentele însă mi se par foarte reușite, cu excepția minoră a celui de deplasare care pare făcut pentru naționala Spaniei mai degrabă decât pentru tricolori (o dungă albastră îi lipsește doar).
De ce au nevoie tricolorii de o identitate de brand?
De ce are nevoie orice brand de o identitate? Pentru a se apropia de publicul său țintă, pentru a pecetlui o relație care se construiește în timp cu oamenii din tribune în cazul naționalei.
Cine crede că între fotbalul românesc și publicul avid de fotbal românesc nu există o ruptură profundă e naiv. Oamenii nu mai vin la stadion să-și vadă echipele de club; media de spectatori în Liga 1 2017/2018 e de 3157 de oameni/meci. Naționala abia adună 47.000 de oameni pe Național Arena (la meciul din calificări, contra Poloniei, când încă era miză, 87% din capacitate) și doar puțin peste jumătate din Cluj Arena (sursa), iar asta cu un mecanism de marketing destul de bine pus la punct de FRF.
Un logo trebuie să spună o poveste fără cuvinte. Culorile trebuie să creeze emoție, liniile să sugereze mișcare, dar mai important. Ce poveste spune noua emblemă a echipei naționale? Scutul sugerează spiritul de luptă, elementele de heraldică amintite mai sus sugerează tradiția de aproape 100 de ani a fotbalului românesc (nu-i puțin lucru), iar culorile (deși poate prea șterse) mie îmi sugerează viață, adică fix ce pare să lipsească sportului rege al României. Ideea de la bază e bună, implementarea nu prea…
Noua identitate a echipei naționale nu va ține loc de fotbal. Tricourile noi nu-l vor ajuta pe Contra să aleagă jucători care să le poarte, dintr-o bază de selecție sărăcită de conducători de cluburi amatori în ale fotbalului. Un logo nou nu va readuce oamenii la stadion doar pentru că vrea să sugereze unitatea. Dar se simte un aer proaspăt! E în aer un sentiment de „o luăm de la capăt” n campania de calificare pentru EURO 2020, un restart al mentalului colectiv al tribunei.
„Fake it ‘til you make it”, zic americanii. Pentru echipa națională a României identitatea a venit înaintea fotbalului, ca un pas mic în direcția corectă. Nu e primul (am lăudat deja aici regula U21) și sper că nici ultimul făcut de echipa FRF care încearcă să împingă naționala spre secolul 21 în care ne aflăm deja calendaristic, nu și fotbalistic.
Noile tricouri și emblema vor debuta pe 9 noiembrie, într-un amical cu Turcia, la Cluj, ajungând în București pe 14 noiembrie, într-o partidă cu Olanda, a cărui singură miză e reconectarea audienței la faptele de pe gazon.
Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!
Diavol roșu de când regele Angliei era un francez. Specialist în management de servicii IT, meșteșugar de cuvinte în timpul liber. Fondator al grupului de fani Premier League România și ctitor al acestui site.
