Sau cum mă face România U21 să cred că fotbalul românesc e încă viu.

De câțiva ani nu mai urmăresc fotbalul românesc. Resursele mele de timp și de răbdare sunt limitate și îmi selectez cu atenție meciurile pe care-mi permit să le consum. Nu mai e nimic pentru mine acolo: nici fotbal de o calitate măcar decentă (de spectacol nici nu se pune problema), nici respect pentru public și foarte mulți mafioți la butoanele sportului pe care-l iubesc atât de mult, de atât de mulți ani.

În ultimii 5 ani cred că am văzut maxim 3 meciuri ale unor echipe românești din cupele europene, 4-5 jocuri ale naționalei și niciun meci de Liga 1 cap-coadă. De fiecare dată am fost profund dezamăgit.

Trebuie să recunosc însă că mi-e dor. Mi-e dor de stadion, de bucuria din mijlocul tribunei, de ideea că m-am născut într-o țară în care fotbalul nu e limbă străină. Aș vrea să mai pot fi fanul unei echipe românești, dar…

…nu mai pot susține echipa alături de care am crescut, pentru că nu pot respecta un club condus de capriciile unui schizofrenic și care își bate joc de istorie cu o emblemă desenată de un copil fără talent.

…nu mai pot urmări o națională fără niciun fotbalist serios în teren, fără idei și tupeu, pe scurt, fără viitor. Da, știu că România a învins prestigioasa națională a Kazakstanului săptămâna asta și că Budescu a făcut puțin spectacol la Ploiești, dar e doar o picătură de bucurie într-un ocean de durere.

…creierul meu nu poate citi altceva despre Liga I în afară de cronicile lui Mircea Meșter.

Vestea bună este că… speranța tocmai începe să renască

România U21, condusă de selecționerul Daniel Isăilă, reaprinde un beculeț tricolor în capul suporterului abandonat de fotbalul românesc cu o campanie de calificare la EURO 2019 care merge aproape perfect. Sunt 10 puncte din 12 posibile, cele mai recente venind în deplasarea din Elveția (scor 0-2), pe 6 octombrie, unde Mihai Dobre, puștiul de 19 ani pe care l-a împrumutat Bournemouth la FC Bury (League One) a înscris acest gol…

Pasator i-a fost Marco Dulca (vă pare cunoscut numele pentru că e fiul lui Cristi Dulca), care învață fotbal în echipa de tineret a lui Swansea, unde a jucat împotriva lui Luke Shaw, Tuanzebe sau McTominay în august, jucători din circuitul echipei de seniori a lui Manchester United. Alex Pașcanu, cel mai bun tânăr din academia lui Leicester City în sezonul trecut, a fost titular în centrul apărării, Ianis Hagi a purtat numărul 10, iar căpitan a fost Andrei Radu, jucătorul lui Inter Primavera.

Cicâldău de la Viitorul a închis meciul de la Lugano cu un alt gol superb.

Trei posibile explicații pentru renașterea României U21

Fără să știu măcar 10% despre fotbalul românesc de azi față de ce acumulez zilnic despre cel englez, îndrăznesc să speculez posibile motive ale creșterii naționalei de tineret a României:

  1. Proiectul lui Hagi de la Viitorul. Din primul 11 cu Elveția, Cristi Manea a plecat de la Viitorul, pe lângă rezervele Ghiță. În plus, cui nu-i surâde ideea de a revedea un Hagi pe teren pentru România? Vă recomand să citiți excelenta serie a lui Ciprian Rus despre Viitorul, pe Lead.ro.
  2. Regula U21 din Liga 1. Fiecare club care joacă în prima ligă a României e obligat să aibă în teren un jucător sub 21 de ani. Simplu și, cred eu, vital pentru viitorul naționalei, iar rezultatele deja se văd după doar un sezon întreg de la adoptare. Nedelcearu (12 meciuri ca titular pentru Dinamo), Costache (11 meciuri pentru Dinamo la 19 ani abia împliniți), Screciu (17 ani și deja titular la CSU Craiova!) și Burlacu (3 goluri și două pase decisive în campionatul României, în 9 meciuri jucate pentru CSU Craiova) sunt principalii beneficiari ai noii politici FRF.
  3. Curajul lui Isăilă de a folosi jucători care cresc la cluburi din Vest, departe de influența toxică a amatorismului din România: „englezii” Dulca, Dobre și Pașcanu sunt cele mai bune exemple, iar Vlad Dragomir va reveni și el la lot, cu siguranță, cât de curând. Atacantul George Pușcaș joacă în Serie A la Beneveto (6 apariții în 8 meciuri în acest sezon, deocamdată fără gol marcat), iar Andrei Radu (portarul pe care l-am remarcat în turul cu elvețienii) e împrumutat de Inter la Avellino, unde joacă deja titular în Serie B, la 20 de ani.

Aici suntem acum:

 

România U21 abia începe această campanie de calificare (aici găsiți toate detaliile), în care va avea de luptat cu Portugalia (pe care doar Spania U21 a învins-o la EURO 2017) și Țara Galilor. Pe 10 și 14 noiembrie copiii adunați de Isăilă în echipamentul galben al naționalei au puncte grele de câștigat.

Nu toți componenții actualei naționale de tineret vor deveni fotbaliști, deși toți probabil că vor juca încă 15-20 de ani de fotbal de azi înainte. EURO 2019 poate fi ratat, nu-i nicio tragedie, dar esențial e ca România să revină la fotbal. Semnele sunt bune, mentalitatea de învingători se cultivă, iar suporterii rătăciți de scandaluri revin, încet-încet, aproape de jucători care se bucură de același fenomen: fotbalul.

 

 

PS: Îl respect enorm pe Cosmin Contra pentru că a fost Fotbalist și îi doresc să mă facă să scriu în viitor despre naționala pe care o va duce la EURO 2020.

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!

Diavol roșu de când regele Angliei era un francez. Specialist în management de servicii IT, meșteșugar de cuvinte în timpul liber. Fondator al grupului de fani Premier League România și ctitor al acestui site.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *