Special

Jumpers for Goalposts – experiența unui festival de cultură a fotbalului

Am prefațat acum aproximativ 4 luni, după un scurt interviu cu organizatorii, o nouă idee legată de fotbal și anume un festival de cultură a fotbalului. Și spun dedicat culturii, pentru că în afară de transmisia Supercupei Angliei, dintre Liverpool și Manchester City și o zonă numită „Shooting Cage” (destul de evident ce se întâmpla acolo), nici o activitate nu implica efectiv balonul rotund.

De fapt, asta a fost toată ideea din spatele evenimentului, să se discute și să se împărtășească lucruri conexe cu fotbalul, întrucât despre meciuri, rezultate, predicții și concursuri de 5v5 se tot discută.

„Jumpers for Goalposts” s-a desfășurat pe 3 și 4 august, în Londra, într-o locație destinată de obicei muzicii electronice. Eu am fost prezent acolo doar pe 4 august, duminică, dar am reușit să observ suficiente activități și să surprind „vibe”-ul de acolo.

Să începem cu începutul:

Programul a fost împărțit pe zile pentru anumite activități, dar câteva dintre ele au fost disponibile pentru tot weekend-ul. Așadar, pe lângă standurile cu bere și cele cu mâncare, puteai găsi pe întreaga perioadă a festivalului, următoarele:

  • Expoziție cu creații artistice donate de 16 oameni talentați, cu tema primei amintiri din fotbal. Creațiile au fost scoase la licitație în scop caritabil către o fundație care ajută oamenii să treacă peste depresie, singurătate sau chiar demență prin depănarea amintirilor legate de fotbal. Cam tare, nu-i așa?!

       

  • Expoziție de tricouri marca Admiral, la aniversarea a 105 ani de existență pentru firma engleză. Admiral a stârnit o adevărată revoluție în Anglia anilor 70 și 80, producând modele care au stat la baza formării tricourilor de fotbal pe care le venerăm astăzi. Cele mai importante piese au fost cele cu naționala Angliei, naționala Țării Galilor, West Ham United, Leeds United și Manchester United.

 

  •  Secțiune de jocuri video retro. Primul lucru pe care l-am văzut când am intrat. Colț dedicat copiilor și nostalgicilor, cu jocuri mai vechi sau foarte vechi, evident, din lumea fotbalului. Au fost scoase de la naftalină console Sega (arhi-cunoscute în România), Super Nintendo, Nintendo 64 și Playstation 1, platforme pe care puteai juca de la Cupa Mondială din Italia ’90 până la PES 6 sau FIFA Street.

  • „Take it to the corner”, care mi s-a părut o idee destul de ingenioasă. Practic, o boxă îmbrăcând forma unui petic de gazon sintetic cu un steag de corner, din care se auzeau zgomote specifice unui meci de fotbal dintr-o divizie inferioară sau chiar dintr-un parc, într-o duminică după-amiază (indicații, comentarii, transversala trosnind după un șut puternic). Intri în atmosfera unui meci cu băieții și deja îți vine să-ți iei ghetele în picioare sau o bere în mână, depinde de care parte a terenului ești.

 

  • Shooting Challenge Cage. Numele descrie perfect activitatea, cu mențiunea că peretele spre care trebuia direcționat șutul avea patru ținte, pentru fiecare colț. Cel care era luminat trebuia nimerit, iar punctajul obținut după o tură (45 de secunde) era înscris pe un tabel virtual. O zonă distractivă, aș sugera pe viitor mai multe astfel de competiții.
  • Stand-ul Kitlocker. Cei de la Kitlocker se ocupă de personalizarea echipamentelor de fotbal pentru echipa ta de 5+1 din campionatul pe cartiere. Modele unice, unele făcute chiar de ei, cu opțiune de personalizare, de la mărcile Nike, Adidas, Errea sau Stanno.

  • Stand-uri cu articole colecționabile, cărți, reviste, tricouri retro sau chiar un stand care promova o mică afacere, Play with a Legend sau Casa foștilor jucători, cum i se mai spune. Foști jucători ca Teddy Sheringham, Sol Campbell, David Seaman, Emile Heskey, Hernan Crespo, Emmanuel Petit, John Barnes și mulți alții sunt gata să-și ofere o parte din timpul lor (contra-cost, firește) pentru o zi de naștere, un eveniment la firmă, un meci sau apariții cu scop comercial. O idee bună pentru a rotunji veniturile și imaginea.

 

Au mai fost, de asemenea, workshop-uri pentru copii, la secțiunea Junior FC, cu povești din fotbal sau despre jucători și lucruri inedite.

S-au transmis și filme, precum „Bend it like Beckham” și reportaje mai puțin cunoscute despre istoria fotbalului sau cum se practică el la cele mai joase nivele, dar și despre viitorul fotbalului și cum va arăta el în 2029.

Podcasturile și discuțiile au fost ca la ele acasă, cu subiecte interesante, de la Football Manager până la relația dintre fani, media, jucători și cluburi de fotbal.

Am petrecut în jur de 4 ore în tot acest complex plin de informații, timp în care am trecut pe la toate stand-urile, inclusiv jocurile și am participat, în zona de comentarii, la o discuție despre impactul pe care îl are moda în fotbalul actual și cum influențează fanii și lumea întreagă, de altfel. Voi dezvolta subiectul într-un articol separat, întrucât merită mai multă atenție.

Atmosfera locului a fost puțin sub așteptări, din punctul meu de vedere, dar fiind prima ediție, probabil că încă nu a reușit să atragă suficient public pentru cât potențial există.

Nu ar fi o idee rea nici pentru România un astfel de festival, în contextul în care avem suficienți oameni care pot expune lucrările personale (artiști plastici, fotografi, colecționari) sau persoane din anturajul fenomenului  care să atragă atenția asupra lucrurilor mai puțin băgate în seamă. Una peste alta, Jumpers for Goalposts sau J4G, abia așteaptă anul următor și nu urmează decât să se descurce și mai bine în a pune reflectoarele pe frumusețea fotbalului adevărat, jucat și privit la nivel de amator.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

  1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
  2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
  3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.
Tags

Marius Voinescu

Întotdeauna aparențele înșeală. Nimeni nu poate fi considerat dinainte învingător, sfidând, practic, viața și parcursul ei nedefinit. Cu siguranță așa e în sport. Îmi plac surprizele și să fim sinceri, cui nu-i plac campionii? Dar la meciurile neutre, mereu ținem cu cei mici. C-așa-i în tenis.. sau în fotbal.. sau în baschet. Eu sunt Marius și mă consider un „diavol” cu limba de argint.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close