Lecția de geografie a fotbalului: East Midlands, regiunea din care vin cele mai improbabile campioane ale Angliei

Când Romelu Lukaku a propus mai în glumă mai în serios un All-Star Game în Premier League, Nord vs Est, cu toții ne-am imaginat cum ar arăta un astfel de meci și inevitabil ne-am dat seamă că nu ar fi decât un Liverpool & Manchester vs Londra. Fotbalul britanic nu înseamnă doar aceste trei orașe și deși acestea acaparează așa-zisul „Big 6”, cluburile din Midlands au ceva aparte. Ca niște ”frumoase adormite”, echipele din inima Angliei au dominat pentru perioade lungi fotbalul britanic înainte ca Premier League să devină produsul de marketing din ziua de zi, iar cu toate că în prezent majoritatea zac prinse în mlaștina din Championship și amintirile par tot mai îndepărtate, suporterii nu și-au pierdut speranța că zilele de glorie se vor întoarce.

Midlands reprezintă zona culturală și geografică care acoperă partea centrală a Angliei, și care corespunde în mare măsură cu teritoriul regatului medieval anglo-saxon Mercia. Deși nu există o delimitare precisă, putem spune că regiunea e formată din două mari părți: West Midlands și East Midlands. Din Midlands a început revoluția industrială și tot aici găsim cluburi de fotbal cu povești care trebuie știute.

East Midlands

Fără îndoială, principalele cluburi din East Midlands sunt dubla câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni – Nottingham Forest, surpriza anilor ’70 – Derby County și fosta campioană a Angliei – Leicester City. De asemenea, în regiune mai trebuie menționate: Notts County, cel mai vechi club profesionist din lume și echipa cu tricouri cu dungi alb-negru după care Juventus și-a inspirat echipamentul de joc; Chesterfield Town, care a fost la un centimetru de a juca finala FA Cup în 1997 din postură de echipă de liga a treia; Northampton Town, care în anii ’60 a trecut printr-un adevărat roller-coaster, de la liga a patra până în primul eșalon și apoi invers (într-un singur deceniu!) și Mansfield Town, clubul din imediata apropiere a Chesterfield-ului, care se ambiționează să conteze în teritoriu.

Derby și Forest nu se suportă, Leicester a luat cea mai mare bătaie din istorie de la Forest, dar se amuză că rivala sa a rămas doar o filă din istorie, iar fanii lui Northampton Town și Chesterfield își susțin clubul cu mândrie, netrecându-le vreodată prin cap să simpatizeze cu giganții din zonă. Care-i faza cu rivalitățile astea din East Midlands?

Despărțite de un râu

Pentru Nottingham Forest, cea mai mare rivalitate ar trebui să fie legată de Notts County, clubul situat la o aruncătură de băț, de cealaltă parte a râului Trent. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, cele două cluburi au evoluat rar în aceeași divizie, astfel încât suporterii lui Forest și-au îndreptat ura către Derby County, alături de care se luptă an de an în East Midlands derby. Rivalitatea dintre cele două a crescut exponențial din momentul în care același un om avea să lase urme adânci în istoria ambelor cluburi.

“The River Trent is lovely, I know because I have walked on it for 18 years”

Despre Clough, ce se mai poate spune? Englezul a dus-o pe Derby spre titlul de campioană în 1972 și până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, în sezonul ce a urmat. După o perioadă cu rezultate mai slabe, cu ego -ul lui Clough invers proporțional cu forma recentă a echipei, cu dese conflicte între antrenor și conducere, s-a produs un șoc pentru toată suflarea fotbalistică britanică de la acea vreme: Cloughie a demisionat de la Derby. Legenda spune că picătura care a umplut paharul a fost o ceartă avută cu Sam Longson, președintele clubului, legată de cheile de la mini-barul din sediul clubului. După câteva experiențe nereușite la Brighton și Leeds United, Clough a fost dorit și a acceptat eventual oferta de la Forest, club care se afla la momentul respectiv în liga a doua. În primul lui sezon, englezul a condus echipa către promovare, pentru ca apoi să devină campion al Angliei și să bifeze și de două ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Clough a mai câștigat cu Forest și câteva Cupe ale Ligii la sfârșitul anilor ’80, retrăgându-se eventual în 1993.

După Brian Clough a urmat o secetă acută pentru Forest, Tricky Trees ne mai reușind să câștige vreun trofeu major de atunci. În schimb, Derby County a câștigat un titlu de campioană în sezonul 1974-1975, chiar primul an de la plecarea lui Clough. Previzibil, titlul luat sub comanda lui Dave Mackay a stârnit un munte de discuții, iar cei mai în vârstă dintre noi încă se mai contrazic când vine vorba de al cui a fost meritul principal pentru acel titlu: să fi fost abilitatea lui Dave Mackay sau metodele vechi ale lui Brian Clough?

Abonează-te la newsletter-ul nostru, cu recomandări de articole din fotbal și program de fotbal la TV pentru weekend, livrat în fiecare vineri!

Rivalitatea dintre cele două a început însă cu mult timp înaintea lui Clough, cu câteva decenii în urmă, atunci când cele două cluburi s-au întâlnit prima dată într-un meci decisiv, în finala FA Cup din 1898. Derby era marea favorită, după ce eliminase pe parcurs favoritele competiției, rivalele din Midlands, foste deținătoare de FA Cup, Aston Villa și Wolverhampton Wanderers, dar și duo-ul de pe Merseyside, Liverpool și Everton. Forest, pe de altă parte, fusese beneficiara unui traseu ușor, cu o singură adversară pe parcurs din primul eșalon: West Bromwich Albion. De asemenea, Derby o învinsese de două ori pe Forest în campionat, câștigând cu 4-3 în deplasare și cu 5-0, acasă pe Baseball Ground. Însă farmecul cupei nu e prezent de ieri, de azi, iar în finala din 1898, Forest a produs surpriza, învingându-i pe The Rams cu 3-1, ridicând primul lor FA Cup din istorie și scriind probabil primul capitol din istoria rivalității lor cu Derby County.

Legenda blestemului lui Derby County

În finala amintită mai sus, unul din goluri fusese marcat de Steve Bloomer, care cu 317 goluri e al doilea marcator din istoria fotbalului englez. În pofida cifrelor sale fantastice, Bloomer nu a câștigat nimic în carieră, dar refrenul ” Steve Bloomer’s Watchin’ „ e cântat şi în prezent la fiecare meci jucat acasă de The Rams. El a marcat din nou în finala din anul următor(1902), dar Derby a pierdut iar cu Sheffield United, scor 4-1. The Rams nu au abandonat visul de a câștiga un trofeu și în 1903, pentru a treia oară consecutiv, au evoluat în finala FA Cup. Scorul? Derby a fost distrusă de Bury cu un scor de tenis, 6-0, fapt ce a dus la apariția unor diverse ipoteze care spuneau că Derby County e un club blestemat și că originea nenorocului vine de la oamenii care au fost mutați cu forța din casele de pe terenul pe care s-a construit noul lor stadion de la acea vreme, Baseball Ground.

Forest – Leicester, o rivalitate de peste 100 de ani

Deşi Derby – Forest e principalul meci din zonă, mai puţin cunoscut e faptul că Nottingham Forest nu se împacă prea bine nici cu Leicester City, celălalt club mare din East Midlands. „Vulpile” nu-i suportă pe cei din Notts datorită celei mai mari înfrângeri din istoria clublui, când în 1909, Forest i-a administrat un 12-0 lui Leicester. Actualii fani ai lui Mahrez și Vardy au scuza că la celebrul meci din 1909, toți jucătorii lui Leicester City erau mahmuri după ce în noaptea dinaintea partidei au petrecut la nunta unuia dintre colegi. „Vulpile” au ca motiv de tachinare evoluția celor două cluburi în ultimii ani, dar și scorul ultimei partide directe dintre cele două, în Premier League: 4-0, în primăvara lui 1998, cu un meci mare făcut de nimeni altul decât Emile Heskey.

Aventurile modestei Northampton în prima ligă

Dacă mă întrebați pe mine, buturuga mică Northampton are cele mai savuroase povești. Clubul se află în prezent în League One, iar de altfel cam în toată existența sa a evoluat în ligile inferioare. Excepție au făcut anii ’60, când cu Dave Bowen pe bancă (fostul căpitan al lui Arsenal în anii 1950 și căpitan al naționalei Tării Galilor la Mondialul din 1958), Northampton a avut una din cele mai spectaculoase traiectorii din istoria fotbalului britanic. Într-un singur deceniu, The Cobblers au ajuns până în prima ligă și apoi au retrogradat înapoi în liga a treia.

Cu un buget limitat, conducerea clubului a decis ca echipa să călătorească în deplasare în diminețile meciurilor, economisind astfel banii pentru cazarea la hotel. Se spune că au fost cazuri în care trenul avea întârziere, iar jucătorii erau nevoiți să se echipeze pentru meci și să facă obișnuita încălzire chiar în vagonul în care călătoreau. Le-au luat 13 meciuri până au obținut prima victorie, iar când au câștigat, Cobblers au învins-o chiar pe deținătoarea Cupei Cupelor de la acea vreme, West Ham United. Au urmat două retrogradări succesive ceea ce a făcut ca presa locală să titreze genial la vremea aceea:

„You can take the club out of the Third Division, but you can’t take the Third Division out of the club”.

În partea a II-a, săptămâna viitoare, vom continua cu rivalitățile și poveștile echipelor din West Midlands.

surse: theguardian.com,wikipedia.co.uk; sursa foto:goal.com

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.