Luka Jovic: povestea lui Falcao din Balcani

28 mai 2014, noaptea târziu într-un banal apartament din Belgrad, într-o cameră tipică de adolescent. Un tânăr surescitat, cu ochii strălucind năvălește în încăpere și rămâne pironit cu ochii spre peretele de vest al camerei, acolo unde tronează un poster imens înfățișând un fotbalist cu trăsături sud-americane, într-un tricou alb-roșu, celebrând cu pumnul în aer și cu o grimasă extatică pe figură, reușita unui gol. Adolescentul nostru se zgâiește cu răsuflarea tăiată la cel din imagine și simte cum o lacrimă începe să i se zbată sub pleoape. ”Visez, e o glumă sau… oare chiar este posibil așa ceva?!”

Puștanul pe care l-am descoperit mai devreme se numește Luka, Luka Jovic. Are 16 ani, 5 luni și 5 zile și în urmă cu doar câteva ore a debutat pentru echipa mare a Stelei Roșii Belgrad. Și ce debut! În ce meci! Fosta campioană a Europei avea nevoie de un egal în deplasare la Vojvodina Novi Sad pentru a deveni matematic campioana Serbiei. Dar lucrurile nu mergeau conform planului. Era minutul 68 și gazdele conduceau cu 3-2. Antrenorului Slavisa Stojanovic îi trece prin cap o nebunie. Dar cum sârbii de felul lor nu prea cunosc acest termen, ideea e pusă în practică: îl scoate pe nigerianul Ifeanyi și-l introduce pe juniorul Jovic. În tribune șoc printre suporterii oaspeților: ”Boje moi, a înnebunit ăsta?!”. Dar n-apucă să-și termine bine repertoriul de urări de bine către Stojanovic că se întâmplă minunea. Puștiul vede o breșă între fundașul dreapta și fundașul central al gazdelor, țâșnește prin gaură, preia pe piept și o înțeapă ușor pe lângă portarul ieșit în întâmpinare. Doi fundași se aruncă disperați spre minge dar n-o mai pot opri. Balonul e în poartă, Jovic e în brațele antrenorului, ultrașii Crvenei sunt pe garduri sărbătorind titlul.

După meci buluc de reporteri pe antrenorul noii campioane și evident marea întrebare: cum de v-ați gândit să introduceți un junior, chiar vă așteptați să înscrie chiar el golul izbăvitor. Stojanovic dă să răspundă dar este oprit de directorul sportiv Zvezdan Terzic, eminența cenușie a belgrădenilor, care calm și cu un zâmbet jumătate superior, jumătate șugubăț rostește cuvintele care aveau să declanșeze o adevărată furtună în sufletul lui Jovic: ”Noi știm ce avem în curte. Și o să vedeți și voi campionatul viitor când va exploda. Luka Jovic va deveni Radamel Falcao al Serbiei”. Radamel Falcao, atacantul columbian pentru care Luka făcuse o adevărată obsesie și care era idolul său, linia orizontului spre care tindea la fiecare metru alergat la antrenament.

Copilăria

Luka s-a născut în Bosnia, la Batar, un sătuc de lângă Bijeljina un oraș din Republica Srpska, acea parte a țării cu populație preponderent sârbă, care a refuzat să accepte independența Bosniei față de Belgrad, de aici născându-se o altă rană cumplită în războiul care a devastat fosta Iugoslavie la începutul anilor 90. Pentru cuplul Milan și Svetlana Jovic, ziua de 23 decembrie 1997 avea să aducă speranța unui nou început. Spiritul Crăciunului se instalase și odată cu el, venirea pe lumea a ghemotocului pe care l-au botezat Luka aducea o rază de lumină: poate că el și cei asemenea lui, născuți după nenorociții ani ai războiului, vor reuși să închidă rănile trecutului.

Dar pe cât de pacificator era simbolismul venirii pe lume a băietanului, pe atât de războinic se arăta micul Jovic jr. Războinic mai ales cu obiectele de sticlă din casă pe care le lua la țintă cu mingea de care era de nedespărțit. Sesizând pericolul de a le fi dezintegrată toată casa de furia care exploda din piciorul odraslei lor, Milan și Svetlana se hotărăsc să pună la treabă acestă forță distructivă și îl duc pe ”ăla micu”, în vârstă de 5 ani, la fotbal; nu în Bijeljina ci tot în apropiere, la FK Loznica, echipa care strângea cei mai mulți suporteri din zonă.

Mama și tata Jovic erau mulțumiți că Luka are o ocupație care îi consuma energia și îl făcea fericit dar nu se gândeau la mai mult. Asta până într-o zi când un om de fotbal local îi vinde lui Milan un pont: ”Liga Mini Maxi” o competiție pentru copii între 4 și 12 ani. Zis și făcut doar că pentru asta trebuiau să meargă la… Belgrad! Entuziasmul puștiului însă îl convinge pe senior și cei doi iau drumul Serbiei. Luka e băgat imediat la joc și în primul meci marchează trei goluri; nu doar în poarta adversă ci și pe retina unui om al Crvenei Zvezda (denumirea sârbă a Stelei Roșii Belgrad) care vrea să-l mai vadă jucând. Pentru asta ajunge la o înțelegere cu Milan Jovic: 50 de euro pentru fiecare meci jucat plus 2.000 de dinari contravaloarea transportului de la Batar la Belgrad. Lucrurile începeau să devină serioase

Steaua Roșie Belgrad

Talentul puștiului a făcut imediat vâlvă în Mini Max. Partizan a intrat și ea pe fir și i-a oferit lui Milan Jovic 200 de euro pe lună pentru a juca la alb-negrii. Luka însă vroia la Steaua Roșie iar părintele i-a făcut pe plac. În 2005, la doar 8 ani Luka îmbrăca pentru prima dată un tricou cu însemnele fostei campioane a Europei. După care a intrat în laboratorul specific echipelor de copii și juniori de unde din când în când, mai răzbătea zvonul despre un ”copil” care ar putea ajunge mare. Confirmarea zvonurilor a venit în acea dupăamiază de sfârșit de mai la Vojvodina.

Lucrurile aveau să continue în același ritm vertiginos. Înaintea sezonului 2014-2015, Zvezdan Terzic decide că juniorul va primi tricoul cu numărul 9. Șoc și groază în vestiar. Djordje Despotovic, nici el vreun veteran dar oricum un băiat cu 5 ani mai mare ca Luka și care deja era un nume la echipă se simte jignit și-l ia tare pe Terzic: ”Boss, cum să-i dai țâncului numărul 9 înaintea mea?!” Răspunsul însă îl lasă fără replică: ”Ești un jucător bun dar dacă azi vine Van Persie la Steaua Roșie, numărul 9 tot la Jovic merge!”

A urmat un sezon și jumătate cu 12 goluri marcate în 47 de meciuri, cifre nu neapărat impresionante dar suficiente să-l aducă pe Jovic în naționalele de tineret ale Serbiei pentru care a marcat de 10 ori în 14 meciuri. La 18 ani Luka avea deja la gât două medalii de campion cu Steaua Roșie, un prilej de mândrie extraordinară pentru orice tânăr sârb (asta dacă nu era în tabăra rivalei Partizan).

În luna noiembrie a aceluiași an un interlop din Loznica îi amenință familia că dacă nu primește taxă de protecție îi va rupe lui Luka picioarele. Era semnul decisiv că era cazul ca Jovic să părăsească incertitudinea Balcanilor pentru profesionalismul și civilizația Occidentului. Fotbalistic oricum sosise  timpul pentru pasul următor; unul mare de tot numit…

Benfica

În februarie 2016, Jovic semnează cu multipla campioană a Portugaliei și începutul pare promițător. Debutează la nici o lună de la transfer penrtu echipa a doua apoi, peste două săptămâni, îl regăsim pe banca echipei mari în meciul cu Boavista. După asta se reîntoarce însă la echipa a doua. Joacă 18 meciuri pentru Benfica B și înscrie 4 goluri. Nimic spectaculos și astfel prinde echipa mare doar o singură dată în ianuarie 2017 când intră 10 minute în finalul unui meci cu Vitoria Setubal.

Deși talentul era incontestabil, lipsa de experiență și lacunele unui juniorat făcut într-un fotbal prea puțin competitiv și-au spus cuvântul. Saltul dintre Steaua Roșie la Benfica a fost mult prea mare iar concurența unor nume ca Raul Jimenez, Kostas Mitroglou, Jonathan Rodriguez, Jonas sau Derley a blocat orice posibilitate de a intra în prima echipă.

Cu toate astea cele 17 luni petrecute la Lisabona au contribuit la maturizarea tânărului sârb și la asimilarea conceptelor și exigențelor fotbalului de înalt nivel. A fost un Purgatoriu care l-a pregătit pentru următoarea provocare, cea care îi va aduce și consacrarea la nivel european.

Eintracht Frankfurt

În iunie 2017, Benfica îl trimite împrumut pe doi ani la Frankfurt. În contractul dintre cele două cluburi era prevăzută și o clauză pe care portughezii aveau să o regrete amarnic curând: dacă nemții erau mulțumiți de serviciile jucătorului, aveau o opțiune de cumpărare contra a 7 milioane de euro. Dar Jovic nu se gândea la toate aceste clauze atunci. Pentru el primul obiectiv era să reziste întreg în urma sesiunilor tari de antrenamente din capitala financiară a Europei. Sârbul a făcut abrupt cunoștință cu exigențele fizice ale fotbalului german și după primele zile i se plângea conaționalului său Mijat Gacinovic: ”Dumnezeule, am alergat aici mai mult decât am făcut-o într-un an la Benfica”.

Pentru a fi pregătit de Bundesliga Jovic avea însă nevoie de mai mult decât un regim de antrenament gen ”Legiunea Străină”. Antrenorul de atunci al Eintrachtului, Niko Kovac a început să se ocupe special de el, să-i arate cum să stea, cum să se miște în teren, cum să citească și să atace spațiile, când să facă pressing și când să se retragă din prim plan pentru a citi jocul și a avea apariții surprize. Tot ce învăța la antrenamente era pus în practică la meciuri pentru că antrenorul croat l-a introdus constant în joc. De altfel Bundesliga are reputația unui campionat în care aruncarea în luptă a jucătorilor foarte tineri este o normă. La 20 de ani 27 de meciuri în primul sezon (22 în Bundesliga și 5 în Cupă) nu era deloc puțin.

Primul sezon la Frankfurt i-a adus lui Jovic o zestre de 9 goluri. Cel mai important dintre acestea l-a marcat pe 18 aprilie 2018 în semifinala de cupă cu Schalke disputată în deplasare. Era minutul 75 când în urma unui corner Jovic apare la colțul scurt și cu un procedeu desprins parcă din artele marțiale trimite mingea în poartă și pe Eintracht în finala de la Berlin.

A urmat o perioadă de ”dulce și amar” pentru tânărul sârb. Eintracht a reușit bomba și a învins-o pe Bayern în finala Cupei dar bucuria i-a fost umbrită de faptul că Niko Kovac l-a lăsat pe bancă în cel mai important meci al sezonului. Consolarea părea să vină de la echipa națională; va debuta într-un amical cu Chile dar la Campionatul Mondial va juca doar câteva minute în înfrângerea cu Brazilia, 0-2. Între timp la club, mentorul său Niko Kovac plecase la Bayern iar concurența cu Rebic și Haller ridica multe semne de întrebare pentru atacantul sârb înaintea noului sezon.

Dar, cum încă nu s-a născut sârbul care să cedeze fără luptă, Luka Jovic a revenit la pregătiri mai motivat și mai războinic decât oricând. Iar șansa i-a surâs; nu doar că noul antrenor, austriacul Adi Hütter, a dat semne că-l place încă de la primul antrenament dar a mai intervenit o conjunctură fericită: croatul Ante Rebic finalist la Campionatul Mondial a venit mai târziu la pregătiri, chiar cu probleme fizice așa că pentru Jovic părea că venise marea șansă.

Primele minute ale sezonului le-a prins în etapa a treia la Dortmund, a venit apoi etapa următoare și primul meci ca titular, la Leipzig. Primul gol îl reușește în etapa a șasea cu Hannover acasă când a fost din nou rezervă. Își câștigă pentru a doua oară titularizarea și de data aceasta n-o mai scapă: gol și pasă de gol la Hoffenheim într-un meci câștigat de vulturi cu 2-1. Și vine explozia: pe 19 octombrie Eintracht o face ferfeniță pe Fortuna Düsseldorf, 7-1, iar Jovic înscrie… 5 goluri!!! Numele atacantului sârb e în acea seară menționat pe toate site-urile și canalele media specializate în fotbal. Undeva la Lisabona se nasc semne de întrebare și de îndoială.

Ce a urmat se știe: goluri, assisturi și evoluții care au făcut din Luka Jovic în doar câteva luni un tânăr star al fotbalului european. 17 goluri în 27 de meciuri de Bundesliga și de asemenea 8 reușite în 11 partide de Europa League. A venit și primul gol la națională, în martie într-un amical, culmea contra Germaniei. Cota de piață a explodat ajungând undeva aproape de 60 de milioane de euro și interesul  sporit din partea unor mari cluburi europene precum Barcelona, Real Madrid, Liverpool și evident Bayern a devenit subiect de știri cotidiene.

Arsenalul din dotarea lui Luka Jovic

Totuși, dincolo de numărul golurilor din acest sezon, ce-l recomandă pe acest sârb apărut parcă de nicăieri în prim planul fotbalului de înaltă clasă?

1. În primul rând faptul că este un atacant complet din punct de vedere al mijloacelor de finalizare: din cele 17 de goluri marcate în Bundesliga, 8 au fost marcate cu piciorul stâng, 6 cu dreptul și 3 cu capul.
2. Este genul de atacant clinic în fața porții. Statistica spune că marchează o dată la fiecare 4,4 șuturi și transformă trei sferturi dintre ocaziile mari pe care le are.
3. Calitatea tehnică. Nu este genul de atacant masiv care sparge prin forță blocajul advers ci mai degrabă acel gen de vârf care preferă să își depășească adversarul prin fentă. Calitatea sa cu mingea la picior e înspăimântătoare pentru apărările adverse. Din 56 încercări de dribling în acest sezon, 25 au fost reușite, 29 s-au încheiat cu fault și doar două (!!!) au fost ratate.
4. Mișcarea în teren. Jovic e foarte mobil, se mișcă în permanent, citește excelent spațiile și e jucător de echipă. Aleargă în medie circa 10 kilometri pe meci și face 21 de sprinturi.
5. Viteza. Pentru o echipă care se folosește de arma contraatacului, Jovic e un atacant care i-ar veni turnat ca o mănușă. Viteza sa de vârf este de 33 kilometri / oră, cu doar puțin sub cea a lui Cristiano Ronaldo (34 km / oră).

Pe Jovic îl putem vedea în această seară înfruntându-și fosta echipă, Benfica, în returul sfertului de finală din Europa League. Cum în tur a pierdut cu 2-4, Eintracht are nevoie de un Luka Jovic în deplină folosință a tuturor armelor evocate mai sus. În plus, sârbul are de luat și o revanșă personală față de clubul care nu i-a oferit șansa pe care o merita dar și pentru ceea ce s-a întâmplat în meciul tur. Atunci, deși Jovic a marcat, omul serii a fost puștiul minune al lustianilor, Joao Felix despre care puteți citi aici: https://tackle.ro/joao-felix-noua-stea-a-portugaliei/ . Pe Commezbank Arena însă Jovic cu siguranță va dori să arate că el este ”jupânul”:

Eintracht Frankfurt a activat clauza de achiziție a lui Luka Jovic. Benfica se alegea cu doar 7 milioane de euro de pe urma unui puști talentat, pe care n-a știut să îl valorifice suficient. Ce-i drept, lusitanii au luat și 30% din valoarea unui transfer ulterior, iar acel transfer a fost la… Real Madrid. 63 de milioane de Euro.

18 luni și două goluri mai târziu, Luka Jovic s-a întors, în ianuarie 2021, la Frankfurt. Și o ia de la capăt.

Surse:

• Informații și statistici: fscore.uz, eintracht.de, dfb.de, bundesliga.com, wikipedia.com,transfermarkt.com
• Foto: sportbuzzer.de, moozartsport.com, fmmvibe.com, bundesliga.com, sport1.de, sueddeutsche.de, readeverton.com

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.