Mihai Rotariu: Cu ce am rămas după sezonul 2017/18 din Premier League (ep.1)

Pentru mine, sezonul 2017/18 din Premier League a fost unul pozitiv, chiar dacă băieții mei de pe Anfield nu au câștigat campionatul și au avut nevoie să sacrifice ultima parte a sezonului pentru Champions League.

Paragrafele care urmează aș vrea să le priviți ca un eseu personal și nu ca o analiză cu un mare grad de obiectivitate a sezonului abia încheiat. Ați văzut 25th Hour, de Spike Lee? Nu o să ajung la fuck everyone, dar cred că pe anumite topic-uri o să mă apropii.

De ce prefer oricând Premier League

În campionatul englez se adună din ce în ce mai multă valoare fotbalistică tangibilă, sesizabilă pe cifre și pe numere, cum ar spune Regele. Așadar, să triumfi împotriva unor echipe care investesc masiv în cei mai buni antrenori, cei mai buni practicanți ai jocului și chiar cei mai buni tineri jucători din lume, este în sine o mare performanță.

Sigur, competitivitatea uneori exagerată poate aduce beneficii clare, dar și o mare risipă de energie, sesizabilă mereu pe final de an fotbalistic. Este, din punctul meu de vedere, una dintre cauzele eșecurilor consecutive la turneele finale ale reprezentativei Angliei.

Cum zicea și colegul Vlad Bogos la Tackle Show via Eurosport, Anglia este unul dintre cazurile rare de loturi care prezintă la Campionatul Mondial exclusiv jucători din campionatul intern. Jucători care se prezintă de cele mai multe ori obosiți fizic, psihic și care nu mai sunt vedetele cluburilor de la care provin.

Aici nu e loc de amânări de meciuri, pentru că la jumătatea săptămânii evoluează CeRe7 în Champions League. Nu-și pune nimeni fusta în cap, chiar dacă se joacă la un interval de mai puțin de 48 de ore. Aici nu contează cine ești și că programul te dezavantajează. Joci FOTBAL!

Klopp a punctat bine, în primul lui sezon în Anglia: Toți ceilalți stau acasă de sărbători cu familiile și mută televizorul pe Premier League. Unde în alt campionat se joacă la același ritm, cu aceeași cadență?!

Evident, aici e un dis personal pentru cei care latră isteric în online superioritatea altor competiții. Un campionat în care Messi se plimbă agale pe teren și reușește să marcheze aproape 40 de goluri în fiecare sezon, are mai multe în comun cu liga unde se distrează Academia Rapid, decât cu Premier League. Mă refer aici strict la competitivitate, nu la valoare echipelor din Top 3.

În continuare, o să încerc să sumarizez în câteva puncte, ceea ce m-a impresionat pozitiv sau negativ, în acest sezon de Premier League. Dar înainte de asta, poate ar trebui să vă puneți la punct cu Tackle Awards, serie de articole care agregă opiniile writerilor Tackle.ro despre sezonul 2017/18 din Premier League.

Incredibilul Manchester City al lui Guardiola

Sezonul precedent, City a început campionatul asemănător: 5 victorii din 5 posibile și, din câte îmi aduc aminte, niciun gol primit. M-am pripit atunci și am considerat că echipa lui Guardiola va defila, dar lipsa anduranței și-a spus cuvântul, într-un lot destul de îmbătrânit. Chelsea le-a suflat titlul, practicând un fotbal extrem de pragmatic. City a ars prea repede, iar Chelsea a fost o Gabriela Szabo.

Ca un boxer care revine rușinat după ce a fost pus la pământ în prima rundă, Manchester City a ucis efectiv Premier League în sezonul actual. Guardiola a transferat cu o precizie de lunetist și a defilat prin campionat, reușind unele victorii de-a dreptul dezarmante pentru adversar. Echipa lui Guardiola a arestat efectiv mingea, adversarii fiind de-a dreptul sufocați în jurul propriului careu. Asta îmi place să văd…fotbal total.

Mai mult, băieții lui Pep au mai doborât niște recorduri, în drumul lor către glorie: cele mai multe puncte (100), cele mai multe goluri înscrise (106), cele mai multe victorii (32), cea mai mare diferență față de următoarea clasată (19 pct). Eu nu cred că ar mai fi nimic de comentat, doar de aplaudat!

Mo Salah, revelația sezonului

Micuțul egiptean a fost întâmpinat cu opinii împărțite printre specialiștii din Anglia. Un flop de la Chelsea vine la Liverpool, după sezonul vieții la Roma. But can he do it in a rainy night in Stoke? Păi, băieții mei, cam da. He did it.

Nu numai că a venit la Liverpool și s-a impus din prima secundă, ci a și doborât recordul istoric de goluri într-un sezon de Premier League (32). Un winger, nu un atacant de careu, cu goluri din orice poziție, lovind mingea cu dreptul, cu stângul, cu capul sau cu genunchiul. Fabulos!

Mo a cules toate distincțiile individuale pe care le putea culege un jucător, de la PFA Player of the Year, Footbal Writers’ Player of the Year sau Premier League Player of the Year, până la cele acordate lunar de competiție sau de club. În drumul său spre glorie a doborât și recordul de puncte pentru un jucător din Fantasy Premier League (joc virtual bazat pe campionatul britanic).

Mo practică un fotbal relaxat, a la Messi, cu zâmbetul pe buze, deși este un adevărat luptător pe teren. Într-o țară în care tenta naționalistă și spiritul insular revin în prim planul opiniei publice, la Liverpool se cântă If he scores another few/Then I’ll be a Muslim too. La asta făcea referire marele Shankly când spunea că fotbalul este o chestiune mai presus de viață și moarte.

Arbitrajul, un dezastru! 

Dacă în campionatele precedente îmi rămâneau întipărite în memorie doar câteva mari erori de arbitraj. Dar, sezonul 2017/18 din Premier League a fost o reală comedie a erorilor. Iar aici este doar vina celor care mereu le găsesc scuze pentru deciziile luate, reinterpretând regulamentul în funcție de ce vor să demonstreze în beneficiul fluierașilor.

Pentru prima dată în istorie, Anglia NU are arbitru reprezentant la Campionatul Mondial. Sigur, situația este 100% rezultatul stupidității organizatorice a FA-ului. Boșorogii au uitat că arbitrul desemnat din Premier League pentru programul special de training e băiatu’ Clattenburg, care abia își luase tălpășița prin Orient. Și nu au numit la timp un înlocuitor. Oricum, cu cine să te prezinți acolo? N-ai cu cine, dom’le!

Ați ghicit, pentru situația arbitrajului arăt un mare deget (cel mai lung) către FA și toți specialiștii în arbitraj de la televiziunile britanice. Am văzut henț-uri sau intrări ca la rugby în suprafața de pedeapsă nesancționate, arbitri sau tușieri aflați la zeci de metri de fază sau unii care efectiv nu își pot muta fizicul îndeajuns de rapid încât fotbalul să se desfășoare în câmpul lor vizual. Sigur, am văzut și fluierași care nu văd evidența de sub ochii lor.

Am văzut live cum Moss și un coleg șocat de la tusă iau o decizie care influențează rezultatul unui meci pentru că….nimeni nu a văzut nimic și nimeni nu este sigur. În același meci am văzut și cum un tușier se bucură pentru că a influențat acordarea unui penalty la ultima fază a partidei.

Am sesizat totodată o tendință cvasi-xenofobă a arbitrilor și mai ales a ‘specialiștilor’ de a interpreta faza în funcție de cine este individul din prim plan. Iar aici mă văd nevoit, din păcate, să arăt un același deget către arbitri și foști fotbaliști de legendă precum Shearer. Mă refer specific la Shearer pentru că, la un moment dat am cules din spațiul public opinii total opuse, în faze identice.

Perspectiva deranjantă pentru mine este aceea că jucătorii britanici nu simulează niciodată, pe când ceilalți, în special sud-americanii, sunt recunoscuți trișori. Câte penalty-uri a scos Zaha pentru Palace în acest sezon? Cred că mai multe decât a primit Liverpool în ultimele 3 sezoane pe Anfield. Câți jucători englezi au fost suspendați pentru simulare? Niasse nu e englez, nu?…

Am fost trist să văd un fost atacant de legendă ca Shearer laudă situația în care jucătorii caută special să obțină lovitura de pedeapsă, aruncându-se în fundaș sau agătându-și disperați membrele de adversari. Ca urmăritor avid al Match of the Day, am putut identifica ușor ipocrizia lui Shearer.

De la o săptămână la alta, Alan trecea de la fundașul nu are voie să pună mâna pe adversar în careu la…fotbalul este un sport bărbătesc și nu orice atingere a adversarului este fault. Aplauze pentru a doua declarație, Alan. Dar ce consumaseși cu o emisiune înainte? Am ajuns să văd cum la MOTD un jucător este criticat pentru că a fost lovit în careu și a preferat să continue faza, deși putea obține penalty, dacă se arunca. Păi cu fair play-ul ce facem?!

Ah, era să uit! Dacă doriți să vă uitați vreodată la meciuri din Premier League, trebuie să înțelegeți că regula hențului în suprafața de pedeapsă nu are doar acoperire regulamentară, ci mai ales filosofică. Mai precis, NU se acordă niciodată penalty la atingerea mingii cu mâna, poate doar dacă o faci ca Suarez în meciul cu Ghana de la Campionatul Mondial. În rest, arbitrii sunt dotați cu chipuri care procesează automat unde telepatice de la jucători, care le permite în decurs de câteva miimi de secundă să stabilească intenția. Wow!

VAR FTW!

Sunt, așadar, unul dintre vehemenții susținători ai VAR-ului în Premier League, dar NU în condițiile implementate ca test în cupe. VAR-ul nu mai este eficient dacă ai nevoie de 10 minute să interpretezi o fază. Și, cum am văzut chiar în FA Cup la un meci dintre Liverpool și West Bromwich, la aproximativ 15 minute de întreruperi s-au dat…3 minute de prelungiri. Știți care a fost explicația arbitrului, prinsă de microfoanele de pe margine? Televiziunile au un program de meci fix!

VAR-ul nu o să rezolve problema arbitrajului în Premier League, atât timp cât arbitri nu stăpânesc regulamentul, în primul rând. În plus, așa cum am văzut de multe ori în presă, unele decizii generează opinii total contrastante între specialiști. Acolo trebuie să dai credit exclusiv interpretării de la fața locului și să o iei ca atare. Iar reducerea timpului acordat VAR se poate realiza doar dând puteri de decizie echipei care se află mereu în fața monitoarelor. Eu așa văd lucrurile.

Dacă îl chemi pe Moss sau pe Atkinson la margine, durează vreo 5 minute să ajungă și alte 30 să se decidă. Până se coordonează cu toți adiționalii, până întreabă publicul, ajung să sune un prieten…ne vedem la următoarea ediție a emisiunii Vrei să fii milionar.

Cam atât am pregătit pentru azi, vă aștept cu drag la următorul episod, în care voi vorbi despre ultimul bastion al fotbalului romantic din Premier League, diluarea spectacolului din tribune și marketizarea excesivă a fotbalului, precum și becalizarea patronatelor.

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.