Analiză

“There’s always next year…” Încă un an pierdut de Nottingham Forest?

“Au prins o zi bună sau sunt mereu așa buni?”, îl întreb pe Craig, colegul din dreapta, care a rânjit fără să-mi dea vreun răspuns, sătul și el de când așteaptă să vadă pe viu o echipă care să joace cu dezinvoltura cu care a auzit de la ai lui că juca trupa lui Brian Clough. Darikwa făcea legea în flancul drept precum Dani Alves în zilele bune și mă făcea să-l vreau la Steaua Arsenal, Colback și Guedioura erau stăpâni la mijlocul terenului, Lolley dribla tot ce-i ieșea în cale, iar din tribune se cânta ”Lewis Grabban, he scores when he wants!”. Era 1 decembrie, pe malul râului Trent, Nottingham Forest o învingea pe Ipswich Town cu 2-0, era pe loc de play-off și arăta ca o candidată serioasă la promovare.

Mai mult de o lună de zile a trecut și Tricky Trees n-au mai reușit să câștige decât un meci, însă chiar cu Leeds-ul lui Bielsa. Vineri, Aitor Karanka, poate cel mai promițător și cel mai iubit de fani manager din ultimul deceniu a anunțat că părăsește clubul. Cum s-a ajuns aici? Cum un club cu istoria și susținerea lui Forest nu reușește să revină în Premier League?

If a chairman sacks the manager he initially appointed, he should go as well” – Brian Clough.

Câți dintre noi nu am fost fascinați de poveștile cu Brian Clough și Peter Taylor? Cu cei doi oameni legendari pe bancă, care acum dau numele celor două tribune de pe City Ground, la finele anilor 70, Nottingham Forest a cunoscut cele mai mari performanțe din istoria clubului, devinind campioana Angliei și ridicând de două ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Apusul epocii romantice a fotbalului când geniul unui antrenor putea face diferența a coincis cu declinul lui Forest. În mai 1993, Tricky Trees retrogradau din Premier League, ultimul gol al erei Brian Clough având să fie semnat chiar de către fiul său, Nigel. După ce au fost un adevărat yo-yo club în anii 90, Pădurarii ajungând chiar și în League One (divizia a treia din Anglia), clubul din Midlands arată de ani buni ca o frumoasă adormită, blocată în mlaștina din Championship.

După cinci ani în care s-au aflat sub ownership-ul unui patron cu bani din Kuwait, Al-Hasawi, dar care nu a adus decât promisiuni deșarte precum am văzut și la alte cluburi de tradiție din Insulă, Forest a ajuns în 2017 pe mâna controversatului om de afaceri grec, Evangelos Marinakis, care deține și clubul Olympiakos Pireu.

Tocmai când credeam că Forest în sfârșit arată a echipă care se poate lupta la promovare, clubul a anunțat că s-a despărțit de cel mai bun antrenor pe care l-au avut în ultimii ani. Karanka, mai avea experiența unei promovări cu Middlesborough, era iubit de fani, avea susținerea lui Marinakis, iar vestea plecării sale a venit de nicăieri, a surprins pe toată lumea și a venit și pe fondul unor zvonuri apărute în presă cum că au existat o serie de conflicte între spaniol și unii jucători, datorită stilului pragmatic de joc preferat de antrenor. Într-o luptă jucători-antrenor, e limpede că antrenorul e mereu cel care are de pierdut și pleacă. Vremurile în care Brian Clough făcea legea în vestiar sunt demult apuse în fotbalul modern: “If I had an argument with a player we would sit down for twenty minutes, talk about it and then decide I was right!” 

Catalistul plecării lui Karanka a plecat însă din birourile de pe City Ground. La începutul lui decembrie, Marinakis a făcut o schimbare fundamentală în structura clubului, angajând un Director of Football, pe grecul Kyriakos Dourekas. De atunci nimic n-a mai mers în regulă pentru Pădurari, iar atitudinea lui Karanka a fost tot mai negativistă, simțindu-se tot mai incomod cu un nou șef în ierarhia clubului. Forma proastă din campionat chiar a coincis cu schimbarea din conducere.  Ceva s-a rupt la începutul lui decembrie. Cu o relație cu jucătorii care începuse să scârțâie, cu un Director of Football cu care nu dorea să colaboreze, Karanka se simțea strând de ușă și a ales, elegant, să plece.

Tot pe Tackle.ro poți citi Lecția de geografie a fotbalului: East Midlands, regiunea din care vin cele mai improbabile campioane ale Angliei

Norii nu sunt atât de negri

Deși Forest a căzut în clasament până pe 7 și tocmai a rămas fără antrenor, senzația pe care o au cei apropiați de echipă e că Forest nu mai e clubul aflat în degringolada de acum câțiva ani, cu Al-Fawaz sau Doughty la conducere. Dacă din exterior mi se părea ca e ”same old Forest”, am încercat să aflu ce cred supoterii, iar Scott Elley, colaborator Sky Sports și fan al Pădurarilor, mi-a mărturisit că norii nu sunt chiar atât de negri. Tricky Trees au vândut sezonul acesta peste 20 000 de abonamente (un record al clubului), sunt pe locul trei în campionat în ceea ce privește numărul de spectatori la partidele de acasă, clubul desfășoară nenumărate activități în scopuri caritabile sau în folosul comunității și are o academie de tineret care produce talente. La nivel de jucători, mulți spun că Forest are cel bun lot pe care l-a avut din 2011, de la primul mandat al lui Billy Davies.

Cei care reușesc să privească dincolo de imaginea de mafiot filantrop a lui Marinakis, pot vedea un progres. Investițiile din vară ( aducerile lui Joao Carvalho de la Benfica și a lui Lewis Grabban de la Bournemouth) au făcut ca Forest să vândă un număr record de abonamente, iar stadionul e plin meci de meci. Grecul l-a angajat pe Karanka în ianuarie 2017, l-a păstrat în funcție deși a avut un retur modest , iar în vară a cheltuit peste 20 milioane de lire sterline pe transferuri, o sumă imensă pentru Championship. Karanka a adus 10 jucători noi în iarna trecută și alți 17 jucătoi noi în vară, spaniolul având susținerea patronului, dar și a fanilor din Nottingham, care, la auzul veștii plecării spaniolului, au insistat pe forumuri și rețele de socializare că l-au susținut necondiționat. Karanka a fost susținut cum niciun alt manager al lui Nottingham Forest nu a mai fost susținut în ultimul deceniu. Și totuși nici anul ăsta nu pare să fie cu noroc.

”E timp și la anul…” pare să fie consolarea de prea mult timp a ”Pădurarilor”. Doar că la anul poate va fi prea târziu. Pe cât de entuziasmați sunt Pădurarii de ambiția arătată de Marinakis în primii săi doi ani la club, pe atât de naivi par a fi, ignorând ce-au pățit alte cluburi de tradiție ale Angliei când au ajuns pe mâna unor patroni străini imprevizibili care oricând pot pleca și lăsa clubul în degringoladă financiară.

Prezent și viitor

Cu un lot cu care echipa poate reveni pe locurile de baraj, până va fi numit un manager permanent, echipa va fi condusă de ”secundul” Simon Ireland și de experimentatul fundaș Michael Dawson. Clubul trebuie să se abțina în a lua o decizie cu iz de nostalgie și să nu-l numească din nou antrenor pe Nigel Clough, fiul legendarului Brian Clough. S-a adus în discuție numele lui Martin O’Neil, al lui Jardim, care a lucrat cu Marinakis la Olympiacos, dar dacă mă întrebați pe mine, cel mai potrivit antrenor pentru Tricky Trees ar fi Slavisa Jokanovic. Sârbul practică un fotbal ofensiv, are câțiva foști elevi în lot și cunoaște bine Championship-ul, având chiar două promovări în palmares cu Watford și Fulham.

Astăzi, Nottingham Forest a anunțat că noul manager al echipei este legendarul Martin O’Neill.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Tags

Alex Avram

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close