Preview Liga Campionilor 2022/2023

Se aliniază din nou giganții Europei la startul sezonului de Liga Campionilor. S-a realizat țintarul grupelor și acum analizăm împreună ce are interesant fiecare grupă și ce ar fi mișto să urmărim, dintre meciurile pline de suspans și andrenalină care ne vor aștepta în această toamnă.

Vă mai aduceți aminte de primele meciuri pe care le-ați văzut în Liga Campionilor? Pentru mine au fost în sezonul 1998/1999. Primul meci de care îmi amintesc este o semifinală Juventus – Manchester United, începută furtunos de un anume Filippo Inzaghi, cu două goluri în primele 11 minute. Manchester avea să întoarcă rezultatul și să se califice cu goluri de la unul din cele mai bune cupluri de atacanți din istorie (Dwight Yorke și Andy Cole) și de la scandalosul Roy Keane. Toate astea, în timp ce comentatorul ne transmitea toate detaliile despre cealaltă semi-finală, în care Dinamo Kiev-ul lui Lobanovsky lupta eroic cu Bayern, pe vremea în care fotbalul nu era dictat de bani și semi-finalele se jucau în același timp. A fost dragoste la prima vedere.

De atunci am continuat să urmăresc îndeaproape fiecare sezon al acestei competiții ce are un farmec aparte. Farmec ce unii ar spune că se stinge încet. Poate că predictibilitatea dată de faptul că nu vom mai avea vreun Dinamo Kiev în semifinale prea curând, poate nici măcar un FC Porto, este un aspect neplăcut.

Dar analiza modului în care echipele au succes în competiție ne arată că nu totul este pierdut. Nu doar banii contează, și nici valoarea individuală a jucătorilor. Au și acestea importanța lor, dar fotbalul la acest nivel a rămas despre identitate, despre un proiect sănătos. Se mai pot întâmpla și excepții, dar în cea mai mare parte a timpului, echipele care ridică trofeul deasupra capului au în spate oameni deosebiți, lideri excepționali. Și cu această remarcă să trecem la analiza oamenilor și a liderilor din fiecare grupă, ce pot face diferența.

Grupa A: Lupta lui Klopp

În Octombrie 2015, la prima sa zi ca manager al lui Liverpool, Jürgen Klopp le spunea fanilor „We have to change from doubters to believers. Now.” („Trebuie să ne schimbăm din sceptici în credincioși. Acum.”). Nu se poate spune neapărat că fanii lui Liverpool sunt parte din acei fani care se îndoiesc des de echipa lor. Ba din contră. Și au și de ce să creadă în ea necondiționat, dacă ne aducem aminte de finala de poveste de la Istanbul din 2005.

Din acest motiv cred că Jürgen se referea în acel context mai mult la el însuși. Venea după o perioadă dificilă la Dortmund, unde după un sezon în care a terminat al doilea în cam toate competițiile în care o putea face, a avut un sezon inexplicabil în care lumea se întreba mai mult dacă Dortmund va supraviețui în prima ligă germană, decât dacă va lua sau nu titlul de campioană. După venirea la Liverpool, a părut că mentalitatea clubului englez l-a ajutat să își depășească propriul demon, al nesiguranței.

Despre demonul lui Klopp am mai scris, acel moment în care te trezești că parcă nu mai știi ce faci și te întrebi cum ai reușit să ai tot succesul pe care îl ai în condițiile în care nu îți poți neapărat explica de ce și de unde vine acest succes. Mari sportivi au trecut uneori printr-o fază în care parcă uitau cum se practică sportul lor de bază (vezi Tiger Woods în golf), la fel cum uneori și noi dacă ne gândim la felul cum ne legăm șireturile este posibil să uităm complet acest obicei care a devenit reflex de prea mult timp. Uneori pare că asta i s-a întâmplat lui Klopp la Dortmund, iar situația actuală de la Liverpool pare foarte asemănătoare.

În plus, după pierderea campionatului în fața lui City, ocupând poziția secundă în Premier League cu un număr uriaș de puncte, Klopp a avut remarca „story of my life” (poveste vieții mele). Un om care și-a insușit valorile lui Liverpool și s-ar considera un „believer” nu ar spune probabil că povestea vieții sale este locul doi. Și atunci vine întrebarea: are Klopp din nou o formă accentuată de sindrom al impostorului, sau poate de teamă de succes? O convingere de genul celei exprimate de neamț în acel interviu poate avea un efect foarte negativ asupra grupului.

În această grupă, nici o slăbiciunea nu pare că va rămâne nepedepsită. Ajax stă la pândă cu noul antrenor și vrea să demonstreze că filozofia și cultura clubului sunt mai puternice decât un om și, precum Barcelona, se poate baza pe oamenii crescuți cu identitatea clubului în sânge.

Cât de mult și de bine simte însă Alfred Schreuder ceea ce înseamnă Ajax în fotbal, vom vedea. Momentan știm doar că a reușit să atingă maturitatea ca antrenor, câștigând în stil mare campionatul Belgiei cu Club Brugge, după ce a preluat echipa la jumătatea sezonului. A fost asistent atât al lui Erik ten Hag la Ajax, cât și al lui Ronald Koeman la Barcelona. Însă poate cel mai mare succes din „cariera” de antrenor secund la care a luat parte a fost titlul miraculos câștigat cu FC Twente în 2010, sub Steve McClaren. Este clar că are sânge de învingător și nu putem decât să privim cu entuziasm felul cum va continua construcția lui ten Hag la clubul din Amsterdam. Poate Schreuder să depășească performanțele predecesorului? Semnele inițiale arată bine, dar poate că va avea nevoie de un sezon de acomodare. Meciurile lui Ajax sunt însă cu siguranță de urmărit în această grupă.

O altă echipă cu antrenor olandez va fi Rangers, care revine în Liga Campionilor cu Giovanni van Bronckhorst pe bancă. Semnele sunt și aici unele bune. Ca succesor al lui Steven Gerrard, olandezul a reușit să atingă finala Europa League și să elimine PSV Eindhoven în preliminarii, rezultate deloc de neglijat. Dacă a profitat doar de ce a construit Gerrard înaintea lui sau este chiar o soluție bună pe termen lung, vom vedea în acest sezon.

Reprezentanta latinilor în această grupă este Napoli, o echipă care a început furtunos în campionatul italian, dar care, pe termen lung, nu are argumente pentru o performanță deosebită în Ligă. Antrenorul Luciano Spalletti este un obișnuit al rezultatelor unpic peste medie în campionatul italian, dar în nici un caz un obișnuit al trofeelor, deși a trecut și pe la echipe mari ale Italiei în contexte în care ar fi putut cuceri Scudetto.

Vom avea probabil o grupă mult mai echilibrată decât o așteaptă a fi mulți. Nu cred că Liverpool va mai scăpa în câștigătoare fără drept de apel. Ajax este o ușoară necunoscută, la fel ca Rangers, dar cu potențial mare. Iar Napoli, deși pare a fi o sperietoare, cred că se va dovedi a fi sub nivelul așteptat. Pariul meu pentru această grupă ar fi pe o calificare a olandezilor și a englezilor, dar nu cred că Liverpool va domina grupa.

Grupa B: Dominația iberică

Grupa B pare una din cele mai dezechilibrate grupe de anul acesta. FC Porto și Atletico Madrid nu anticipez să aibă probleme în a le domina pe Bayer Leverkusen sau Club Brugge. Leverkusen arată încă din startul sezonului că se află într-o criză de formă, iar adversari cu experiență cum sunt FC Porto sau Atletico în această competiție ar putea fi mai mult decât pot duce nemții. În cazul lui Club Brugge, este și mai simplu. Antrenorul care a instrumentat titlul de campioană al belgienilor este acum la Ajax. Iar noul antrenor nu dă semne că se ridică la nivelul predecesorului, sau va avea cel puțin nevoie de timp ca să ajungă la un anumit nivel.

Pentru FC Porto, capul de serie al grupei, obiectivul este simplu, calificarea în optimi. Într-o asemenea grupă nu ar trebui să fie complicat și cred că Sergio Conceicao va dori să dovedească faptul că nu degeaba a fost comparat cu Jose Mourinho în primul său an pe banca echipei din Porto. A fost o prezență puternică în Liga Campionilor de când a fost instalat, dar uneori dă impresia că nu are acel factor de neprevăzut, acel factor care te face să fii David într-o luptă cu Goliat. Se vor califica probabil în învingând adversarii pe care sunt așteptați să îi învingă, dar va fi nevoie de ceva mai special ca să elimine echipele mai bine cotate.

Una din echipele care sunt mai bine cotate ca FC Porto este Atletico Madrid, una din fomațiile pedepsite sezonul trecut de lipsa de curaj. Diego Simeone, în continuare nedetronat din poziția de lider maxim al clubului madrilen, arată an de an de ce este cel mai bine plătit antrenor al lumii. Constanța cu care Atletico se prezintă în lupta la titlu din Spania și în cupele europene este un factor probabil decisiv pentru patronii clubului, care par să aibă o iubire necondiționată pentru argentinian.

În continuare fără succesul major de a cuceri trofeul urecheat, Atletico lui Simeone se numără în fiecare an printre echipele care trebuiesc luate în calcul atunci când analizăm principalele favorite. Grupul format de el ne dă imaginea unei trupe paramilitare sud-americane de elită condusă de un general cu mână de fier, în ale cărui mâini soldații își încredințează și viața.

FC Porto și Atletico vor domina probabil această grupă, lăsând echipele din Brugge și Leverkusen să se lupte pentru primăvara europeană în Europa League.

Grupa C: Grupa morții?

Din cauza a trei dintre echipele repartizate în această grupă, este considerată cea mai valoroasă grupă a acestei competiții. Asta pentru că a patra echipă pare că va fi o victimă sigură și fără drept de apel a giganților cu care se va duela. Doar o zi absolut ghinionistă sau o superficialitate necaracteristică din partea adversarelor, ar putea să le ofere șansa cehilor de la Viktoria Plzen să facă vreun punct. Pericolul superficialității este însă unul real, pentru că Viktoria Plzen va fi acea echipă care nu are nimic de pierdut, care va lupta cu toate puterile în cele 6 partide să obțină rezultate miraculoase.

Vestea proastă pentru cehi este că nici una din cele 3 adversare nu pare să aibă caracteristicile unui club capabil să greșească atât de grav în această competiție. Singurul club în care mai există probleme cu identitatea este Bayern München, unde Hasan Salihamidzic este în continuare director sportiv, deși este clar că se calcă pe coadă cu mulți oameni  atunci când își impune viziunea asupra clubului bavarez. Dacă ne uităm la campania de achiziții, putem observa un mix între identitatea deja stabilită a clubului de către antrenorul Julian Nagelsmann, și anume Gegenpress-ul, și o aparentă încercare de a aduce oameni pe stilul de joc promovat de Ajax sau Barcelona.

Unele rezultate din startul sezonului ne arată că strategia clubului dă roade atunci când nu se confruntă cu adversari puternici, dar testele cele mai importante vor veni în Ligă și aici ne vom convinge dacă în sânul clubului din Sudul Germaniei nu există probleme provocate de stilul de conducere slavic, agresiv al lui Salihamidzic, în contrast cu felul calm și calculat de a fi al nemților care au avut frâiele echipei înaintea lui.

Observăm și că nu prea mai există jucători germani importanți pe lista de achiziții a clubului, de când a fost instalat bosniacul. Tensiunile din societatea germană dintre grupurile etnice slave/musulmane și cele locale nemțești pot fi prezente și la Bayern și asta nu poate decât să creeze fisuri în mecanismul foarte apropiat de perfecțiune pe care îl au Münchenezii.

La Inter Milano situația este diferită. Se pare că familia construită acolo este una foarte strâns legată. Steven Zhang pare să fi venit cu o înțelepciune din Estul îndepărtat, care dă roade, rezultate deosebite. Clubul a crescut mult de când a fost preluat de chinez, iar felul în care unii jucători vorbesc despre echipa nerazzurrilor ne dă în continuare indicii despre faptul că avem de a face cu un proiect puternic. Între timp Inter-ul lui Zhang a atins și o maturitate necesară performanței în Liga Campionilor și așteptăm cu nerăbdare să vedem cum va arăta în duel cu giganții grupei, Barcelona și Bayern.

Ultimul mare gigant al grupei este Barcelona, un club care trece printr-o perioadă foarte dificilă, dar o perioadă din care se poate naște o generație de excepție. Cum am mai spus, dificultățile financiare pe care le au le pot facilita liantul de care au nevoie pentru a crea o echipă adevărată, o echipă care să aibă spiritul sacrificiului în folosul grupului. Este nevoie, desigur, în acest sens, să scape de personaje ca Frenkie de Jong sau Martin Braithwaite, care au demonstrat că nu înțeleg spiritul Barcelonei. Xavi, antrenorul revitalizator al echipei, trebuie să jongleze momentan cu soldații devotați și mercenarii, aceștia din urmă generând disensiune.

Apar prin presă tot felul de acuze de practici mafiote, dar Juan Laporta ce ar trebui să facă? Să lase clubul să moară doar pentru că anumiți jucători sunt încăpățânați să își ia salariile până la ultimul cent? În spiritul echipei, atunci când colegii tăi renunță la procente mari din venituri pentru a salva situația clubului, o faci și tu, altfel nu te mira dacă o să fii alungat, și în nici un caz nu te apuca să acuzi clubul de practici mafiote. Nu e nici primul și nici ultimul club care va încerca să scape de anumiți jucători, de care în situația actuală nu mai are nevoie.

Per total, această grupă cu câte un derby gigant în fiecare etapă va avea un nivel de spectaculozitate mare. Echipa care va trage bățul scurt din cele 3 va avea cu siguranță mult de suferit, iar momentan înclin ușor către Bayern, în ciuda modului în care au pornit aceștia în noul sezon. Familiile de la Barcelona și Milano par mai sănătos închegate, chiar și la Barcelona, unde mai există elemente discordante.

Dar la Bayern problema pornește de la un nivel superior, și ar putea avea impact mai mare. Ar fi pentru prima dată din 2003 încoace când Bayern ar rata calificarea în fazele direct eliminatorii ale competiției. 2003-2004 a fost perioada în care fotbalul german a decis că este nevoie să se reinventeze. Bayern nu mai trece printr-o criză la fel de mare acum, dar dificultatea grupei, combinată cu problemele din conducere, ar putea genera o surpriză. Pariul meu este pe o luptă strânsă între cele 3, și o eliminare a lui Bayern.

Grupa D: Norocul lui Tottenham

Cea mai norocoasă echipă de la tragere cred că poate fi considerată Tottenham Hotspur. Nu numai că a tras de departe cea mai slabă echipă din prima urnă, dar a și evitat monștrii din a treia. Dar este oare Sporting un adversar atât de facil? Sezonul trecut s-a dovedit fatal pentru Dortmund, iar sezonul acesta Ruben Amorim, antrenorul portughezilor, vine cu un bagaj de experiență foarte important într-o grupă în care se poate afirma cu mult mai mare ușurință decât anul trecut.

Dacă Sporting a reușit să se califice dintr-o grupă cu Dortmund și Ajax, de ce nu ar reuși acum același lucru împotriva lui Tottenham? Partidele dintre Sporting și Tottenham sunt cu siguranță atracția principală a grupei, și nu aș spune neapărat că Tottenham se va impune. Nu m-ar mira deloc ca la finalul fazei grupelor, să o vedem pe Sporting lider în grupa D.

Tottenham a avut sezonul trecut cu Antonio Conte un declic foarte important. Una din principalele probleme ale italienilor atunci când trec granița pentru a munci oriunde altundeva, este faptul că sunt de multe ori văzuți ca aroganți. Carlo Ancelotti a avut și el această problemă și doar talentul său uriaș a reușit să îi aducă succes și în medii de tip germanic, deși a cam plecat și el de acolo cu bucuria celui care se întoarce acasă dintr-un loc în care nu îi priește.

Antonio Conte a avut un start ratat la Tottenham și îmi aduc și acum aminte de interviul în care a spus „poate că nu mă pricep la fotbal așa de bine pe cât am crezut”. Dacă ar fi să analizăm, în ce context ar spune cineva așa ceva? Cel mai probabil în contextul în care a fost acuzat de asta, poate chiar de unii jucători. Momentul însă, în care a declarat așa ceva, cred că i-a schimbat imaginea instant în fața grupului.

Pe la Tottenham a trecut și Jose Mourinho, care probabil niciodată nu ar fi declarat că nu se pricepe la fel de bine cum a crezut la antrenorat. Am văzut cu toții cum a sfârșit Jose în grupul albilor din Nordul Londrei. Dar acum, Conte nu a mai ținut la ego precum a făcut-o Mourinho, a lansat o ipoteză pe care probabil și el o știa bine a fi falsă, și a câștigat vestiarul britanic alături de el. Anglia are această cultură a modestiei și a bunei-cuviințe, complet opusă aroganței. În momentul în care Conte a dat dovadă de modestie, a reușit să câștige un grup sudat în mediul social britanic. Din acel moment, de la acel interviu, Tottenham parcă a renăscut.

Sângele lui Conte a rămas însă latin, iar la începutul sezonului actual, am văzut ce fel de conflicte poate genera. Altercația cu Tuchel este un exemplu de comportament care îi poate oricând strica din nou imaginea, și din cauza căruia poate pierde vestiarul. Ne aducem aminte ce a pățit Mourinho la Chelsea din cauza conflictului cu doctorița echipei. Nici Tuchel nu a ieșit cu o imagine prea bună după acel duel destul de dominat de ridicol. Urmează să vedem ce efect va avea asupra vestiarelor echipelor pe care le conduc.

Din această grupă mai fac parte Olympique Marseille și Eintracht Frankfurt. Ambele par irelevante pentru competiție. Deși nemții au fost capi de serie grație succesului din Europa League de sezonul trecut, nu cred că vor emite pretenții la calificare din această grupă, fiind mai mult candidați pentru lupta la locul 3 cu francezii. Tottenham și Sporting par a fi favorite clare la calificare și abia aștept duelurile dintre aceste două echipe. Se anunță spectacol.

Grupa E: Șansa austriecilor

Cu ceva timp în urmă, Austria era o forță majoră în fotbal. Chiar înainte de a fi anexată de Germania nazistă, Austria avea un fotbal foarte respectat. A trecut mult timp de atunci și e greu de explicat de ce austriecii se descurcă atât de slab în era fotbalistică în care ne aflăm. Red Bull Salzburg (sau FC Salzburg, de dragul competiției) reprezintă speranțele fotbalului austriac la glorie. Glorie limitată momentan, pentru că tot proiectul de colaborare de la grupul Red Bull se bazează pe o relație de maestru-vasal în fotbalul european dintre Leipzig și Salzburg. Am văzut cum mulți din oamenii care s-au afirmat în ultima perioadă la Salzburg au luat calea Leipzig-ului mai apoi.

Anul trecut am văzut însă o demonstrație clară de ce ar putea fi în stare echipa de la poalele Alpilor și sperăm să îl vedem pe Matthias Jaissle, un antrenor care pare să promită mult, cum găsește soluțiile necesare pentru a înlocui jucătorii plecați în această vară. Grupa pare grea, dar dacă o analizăm mai bine, nu cred că austriecii sunt outsideri clari. Vor avea șansa lor și eu cred că este posibil ca stilul lor de joc să se dovedească destul de tăios pentru Chelsea, sau mai ales pentru Milan.

Chelsea sub Thomas Tuchel a avut probleme în sezonul trecut. La instalarea neamțului totul a fost lapte și miere la echipa albaștrilor. El a luat un grup în care avea și mulți nemți în scheletul primului 11, a făcut grupul să muncească bine împreună și și-a găsit liniștea și fericirea de a antrena la echipa lui Roman Abramovici. Schimbarea în rău s-a produs prin schimbările de jucători din vară.

Tuchel pare să aibă o mică problemă atunci când încearcă să formeze un grup cu mentalități diferite și veniți din medii diferite. Uneori înarmat cu naivitate, a făcut greșeli atât în formarea lotului, cât și în reacții și comportament. Romelu Lukaku a fost momit cu mulți bani să vină la Londra, dar inima lui a rămas la Milano, renunțând în cele din urmă și la bani pentru a se întoarce la Inter. În episodul cu Conte de acum o săptămână, Tuchel a demonstrat că nu prea înțelege nici pretențiile de ținută pe care le impune campionatul Angliei. Imaginea lui variază între tactician de geniu și băiețel ciudat. Iar acum situația este și mai grea după plecarea Marinei Granovskaia, care îl ajuta foarte mult pe neamț.

A doua echipă de tradiție a grupei este AC Milan,care a ajuns mai repede decât ne-am fi așteptat cap de serie pentru grupele Ligii. A câștigat Serie A și asta se datorează nu numai antrenorului echipei, dar și a unuia din jucătorii care au cel mai mare impact într-un vestiar din fotbalul de azi. Zlatan Ibrahimovic este genul de om care are o hartă corectă a vieții. El vede ce mulți alții nu văd și înțelege mai bine decât mulți oameni ceea ce te face învingător. Este un câștigător în serie de campionate. Între anii 2001 și 2017 au existat doar trei sezoane în care nu a câștigat campionatul național cu echipa la care juca, 8 asemenea trofee câștigându-le consecutiv.

Viziunea mea despre fotbal îl pune în centru pe antrenor. Consider că este persoana ale cărei decizii influențează de departe cel mai mult dacă o echipă are sau nu succes. Mai există însă și jucători excepție, care se apropie de influența unui antrenor, iar Ibra este cu siguranță una din aceste excepții. Nu va fi de ajuns pentru a cuceri Liga, dar pentru Serie A a ajutat foarte mult.

Lupta pentru calificare se va da în 3, iar echipele care se vor încurca cel mai puțin cu Dinamo Zagreb vor reuși să ajungă în primăvara Ligii.

Grupa F: La comandă pentru regina Europei

După un sezon de Ligă dominat de Carlo Ancelotti și Karim Benzema, unde Real Madrid a demonstrat că poate elimina pe rând echipe date ca favorite de casele de pariuri, parcă clubul spaniol și-a câștigat un mic concediu în faza grupelor. Desigur că nici în anii trecuți nu a avut grupe foarte dificile, dar cumva a reușit să își facă viața grea. Ne aducem aminte de coșmarurile cu Șahtior sau cu Sheriff. Ei bine este al treilea sezon consecutiv în care Realul o va înfrunta pe Șahtior și poate între timp a învățat să nu mai subestimeze fotbalul din Est.

Carlo Ancelotti ne-a confesat dragostea pe care o are pentru clubul madrilen și ne oferă astfel motivul pentru care a reușit să cucerească două trofee europene supreme cu această echipă. Sezonul imediat următor marelui succes va fi o provocare importantă pentru tehnicianul italian. Va fi interesant de văzut în ce măsură grupul nu se va complace și va mai reuși să se motiveze atât de puternic și în acest an. În modul de viață latin, iubirea dovedită față de grup este probabil cel mai puternic factor de influență. Ancelotti s-a plasat foarte bine din acest punct de vedere și are premisele necesare pentru a continua performanța la nivel înalt, dacă găsește soluțiile împotriva relaxării echipei.

Restul echipelor din grupă nu vor conta probabil când vorbim despre a câștiga competiția. RB Leipzig pare cea mai puternică dintre ele, dar la nivel de fotbal european, managerul Domenico Tedesco mai are experiență de câștigat. Promițătorul manager neamț de origine italiană va reuși probabil să califice echipa în faza următoare a competiției, dar atât. În rest Celtic și Șahtior nu par a fi echipe cu pretenții foarte mari în acest sezon european. Ele se vor mulțumi cu lupta pentru poziția a treia din grupă.

Grupa G: Guardiola și City în Ligă – episodul 7

În 2016, când a ajuns Pep Guardiola la Manchester City, succesul european părea garantat. Au trecut 6 ani și obsesia lui Guardiola pentru Ligă îl urmărește în continuare. De când a plecat de la Barcelona nu a mai reușit să simtă gustul succesului suprem european. Anul acesta a primit un vârf de atac de mare clasă. Va fi însă acesta elementul care i-a lipsit? Sau mai are încă nevoie de un Leo Messi și de un Xavi sau un Iniesta? Venirea lui Erling Haaland îmi aduce aminte de venirea lui Ibrahimovic la Barcelona. Cei doi giganți par a fi caractere asemănătoare, luptători monstruoși de careu care înscriu pe bandă din orice poziții și cu orice parte a corpului.

Ne aducem însă aminte despre impresiile lui Ibra despre Guardiola. Îmi vine în minte o comparație făcută de acesta între Guardiola și Mourinho, fiind antrenat de ambii. Zlatan a spus atunci că Mourinho este bărbat adevărat, pe când Guardiola nu are coa**.

În meciul lui City cu Palace, Guardiola l-a scos pe Haaland din teren pentru un standing ovation meritat de hattrick-ul norvegianului, după care l-a îmbrățișat pe acesta, dar Haaland nu a schițat nici măcar o urmă de căldură față de acesta și nici măcar nu l-a privit în ochi. Să existe și aici o problemă cum a existat cu Ibra? Pare că și în acest caz, monstrul de careu pe care l-a adus, mai mult îl va încurca pe Guardiola și stilul său de a manageria vestiarul. Caracterul britanic al Premier League ar putea ajuta echipa să aibă succes, dar Guardiola va trebui să facă un compromis. Și dacă îl va face, va mai reuși oare să se impună?

City nu va avea grupă ușoară, având cel puțin în Sevilla și Borussia Dortmund două adversare mai mult decât capabile să realizeze surprize. Dortmund are la cârmă antrenorul care a asigurat interimatul la plecarea lui Lucien Favre. Acesta a avut atunci rezultate atât de bune încât nemții au regretat faptul că se înțeleseseră deja cu Marco Rose. După ce primul an cu Marco Rose nu a adus nimic special, conducerea clubului l-a reinstalat pe Edin Terzic ca antrenor principal, de această dată cu contract până în 2025. Omul aflat în anturajul echipei încă din 2018 pare cel mai potrivit să conducă echipa și dacă înțelege ce club are pe mână și se va ridica la înălțimea acestuia, poate vom fi martorii renașterii unei mari echipe.

Sevilla lui Julen Lopetegui are capacitatea de a mai încurca pe ici, pe colo, dar nu poate emite pretenții foarte mari în Europa în acest sezon. Probabil același lucru îl putem spune și despre FC Copenhaga. Despre aceștia pot spune fără nici un dubiu de pe acum că vor dona 6 puncte lui City cu mare bucurie. De aceea, indiferent de greșelile pe care le va face City cu spaniolii sau cu nemții, aceștia se vor regăsi cel mai probabil oricum în faza următoare, iar Dortmund și Sevilla se vor lupta pentru al doilea loc de calificare.

Grupa H: Presiunea pe Mbappe

În momentul în care președintele țării te sună să te convingă să fii patriot și să nu pleci la Real, există o ușoară posibilitate ca ego-ul să îți explodeze și deodată să ai impresia că ai mai multe realizări decât Neymar, Messi și toți ceilalți coechipieri la un loc. Mai pui pe deasupra și faptul că ai fost numit în echipa de decizie a clubului la numai 23 de ani și obții un ușor dezechilibru de putere în vestiar.

Problema lui Kylian Mbappe este că se află în vestiar cu niște jucători uriași la Paris Saint-Germain. El simte că ar trebui să îi conducă, dar nu știe cum. Și atunci ajunge la gesturi de genul celor care au devenit virale, la penalty-ul executat de Neymar, sau când l-a îmbrâncit pe Messi. Ceea ce m-a surprins plăcut însă, a fost calmul cu care Neymar și Messi au tratat situația. Dacă au reacția corectă de lideri, este posibil să îl poată ajuta pe Mbappe, folosindu-se de vasta lor experiență, și să-l facă să înțeleagă faptul că dacă vrea să conducă destinele echipei, nu trebuie să facă pe cocoșul șef față de colegii cu experiență, sau să-i umilească.

Presiunea este mare pe Mbappe și acesta are nevoie de ajutorul marilor campioni cu care împarte vestiarul. Rolul antrenorului este foarte important în acest moment, iar conducerea clubului trebuie să știe să îi susțină corect pe cei doi în rolurile pe care le au, fără să creeze prea mari dezechilibre. Din multe puncte de vedere, pare că PSG face echilibristică pe o sfoară subțire și riscul este mare, dar dacă Mbappe reușește să își tempereze atitudinea și să devină liderul de care are nevoie echipa din capitala Franței, recompensa ar putea fi pe măsură. Rezultatul opus poate fi distrugerea carierei talentatului tânăr francez. Antrenorul Christophe Galtier trebuie să facă ce știe el mai bine pentru a evita asta și pare omul potrivit pentru job, incluzând aici și sarcina de a da identitate grupului francez.

În aceeași grupă cu PSG se află și o altă echipă cu o puternică identitate națională, dată de managerul Max Allegri, care și-a exprimat dorința la începutul carierei de a pregăti doar echipe din peninsulă. Momentan a reușit să rămână loial Italiei și munca lui de la Juventus din al doilea mandat începe să dea roade. Jucătorii care s-au alăturat proiectului său în ultima perioadă dau forță foarte mare clubului. În special aducerea lui Angel di Maria pare a fi o lovitură deosebită pe piața de transferuri. În plus, cei doi tineri campioni europeni italieni, Federico Chiesa și Manuel Locatelli, sau forța naturii din atac, Dusan Vlahovic, conturează un lot de jucători care pot oricând sub ghidarea unui lider potrivit de pe bancă, să cucerească titlul continental. Pentru Juventus este un sezon important, dar poate un sezon de închegare a echipei. Proiectul este unul corect și frumos, a cărui evoluție va fi foarte interesantă de urmărit.

Celor doi giganți li se mai adaugă Benfica și Maccabi Haifa. Dacă israelienii nu par a avea valoarea necesară pentru a obține prea multe puncte, Benfica este o echipă care poate încurca giganții, dacă aceștia arată slăbiciune sau deviază cât de scurt de la curs. Stabilitatea mai mare pare să o aibă Juventus și aș miza pe faptul că ei vor câștiga grupa, dar o evoluție corectă din punct de vedere fotbalistic și uman a parizienilor poate întoarce roata în favoarea acestora. Consider că portughezii de la Benfica vor putea profita doar în cazul în care PSG va continua să aibă probleme în vestiar, adică în cazul în care Galtier va eșua în rolul său.

Previziunea din pre-sezon

Ca în fiecare an, avem multe proiecte care vor fi interesant de urmărit. Dacă ne uităm la ce ne spun cotele la pariuri favoritele la titlul continental ar trebui să fie, în ordine: Manchester City, Paris Saint Germain, Liverpool, Bayern München, Real Madrid.

Care sunt însă proiectele care au acel ceva special de care este nevoie să câștigi Liga? Ce poveste va avea echipa care va ridica trofeul la final? Va fi o reconstrucție cu identitate locală cum fac Barcelona sau PSG? Va triumfa cea mai nerăsplătită pentru efort echipă din Ligă din ultimul deceniu, Atletico? Vom vedea, dar evaluarea proiectelor ce se aliniază la start în acest an mă face să văd ca favorite în această fază incipientă a competiției următoarele echipe, în ordine: Barcelona, Juventus, Real Madrid, Inter Milan, Atletico Madrid. Cu mențiunea posibilității de a surprinde, la fel ca anul trecut: Sporting și Ajax. Dar și PSG, dacă le va reuși planul de afirmare a identității naționale prin echipa emblemă din capitală.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.