Liga Campionilor Preview

Ne răsună din nou din puțul minții și din spoturile TV ”The Champions”, din imnul ce anunță un nou preview Tackle pentru Liga Campionilor. Ca și anul trecut, voi trece rapid în revistă ce s-a întâmplat notabil în ultima săptămâna de optimi. Apoi urmează analiza partidelor tur din sferturi. Iar la final, predicția mea pentru acest sezon, ca deobicei, înaintea sferturilor de finală.

Aproape de un șoc pe Emirates

Returul dintre Arsenal și Porto de la Londra ne-a adus un meci, așa cum am anticipat. Mult mai echilibrat decât era prevestit. Penalty-urile au adus cu siguranță în memoria fanilor tunari partida cu Sporting de sezonul trecut. O altă echipă portugheză care a jucat peste așteptări pe Emirates și care a împins destinul calificării la loteria penalty-urilor. De data asta Arsenal a avut noroc și le vom analiza imediat partida cu gigantul fotbalului german.

O partidă la care s-a realizat într-adevăr șocul a fost cea a lui Atletico. Echipa lui Simeone a depășit-o pe Inter tot la lovituri de departajare după ce a reușit să întoarcă un rezultat total de 0-2. Modul în care echipa lui Simeone a răpus una dintre cele mai în formă echipe ale momentului pe continent mă face să mă gândesc că poate forma lui Atletico din campionat nu va influența parcursul lor european.

În celelalte două partide, Barcelona și Dortmund au făcut calificarea să pară o simplă formalitate în fața lui Napoli, respectiv PSV Eindhoven. Aici merită menționat faptul că Napoli a făcut un joc foarte bun. Iar aducerea antrenorului Francesco Calzona pare a fi o soluție bună de moment. Cunoașterea în amănunt a modului de lucru a lui Luciano Spalletti îi dă un atu important lui Calzona. Nu au urmat rezultate miraculoase în partidele următoare, dar Napoli arată mult mai bine decât sub bagheta foștilor manageri.

preview liga campionilor napoli spalletti
Luciano Spalletti, antrenorul care a inspirat performanța sezonului trecut la Napoli

 

Cel mai imprevizibil duel

Arsenal – Bayern München (marți, ora 22:00)

Bayern în criză

În weekend Bayern a pierdut în mod șocant la FC Heidenheim, după ce la pauză conducea cu 2-0. Șocant spun datorită numelui mai mult. Pentru că Heidenheim, deși nou promovată, ocupă poziția a 10-a în Bundesliga. Ceea ce este mai mult decât onorant. Reușiseră chiar în ultimul meci dinaintea celui cu Bayern o revenire tot de la 0-2 cu Stuttgart. Atunci însă meciul s-a terminat 3-3.

Asta însă nu poate fi o scuză pentru un club ca cel din München. Bayern este într-o criză de identitate tot mai adâncă. Schimbarea lui Thomas Tuchel pare iminentă și unii spun chiar că ar putea urma mai devreme de finalul sezonului.

Thomas Tuchel cel ciudat

În urmă cu vreo trei sezoane, chiar pe când reușea să câștige Liga Campionilor, îl numeam pe Tuchel ciudățel. Limbajul corpului și modul în care reacționează și vorbește uneori m-a făcut să folosesc acest adjectiv. Apoi a urmat acel conflict cu Antonio Conte în Premier League, care cumva mi-a confirmat teoria. Iar acum găsesc din nou că dovedește faptul că este mai special, și nu tot timpul într-un mod pozitiv.

În timpul flash-interviurilor de la finalul partidei cu Heidenheim s-a enervat destul de ușor pe interlocutorul său. Apoi unele declarații chiar mi-au captat atenția. Una dintre ele sună în felul următor: „Acum totul este despre partida de marți. Vom înfrunta o echipă, care, tot respectul pentru Heidenheim, dar este o clasă peste ei în ceea ce privește modul în care joacă fotbal.” Este cel puțin ciudată replica neamțului. Având în vedere că probabil pentru Heidenheim să fie doar o clasă sub Arsenal este un compliment nesperat.

preview liga campionilor
Thomas Tuchel, antrenorul lui Bayern München

 

Critici tot mai dese

Apoi se mai adaugă și un lucru criticat aprins de presa germană. Și anume faptul că de foarte multe ori în ultima vreme când Bayern nu învinge, Tuchel nu are nici o explicație. Dă din umeri și spune „keine Ahnung”. În traducere „nu am idee de ce”. Nonșalanța cu care tratează aceste întrebări este și ea ciudată. El fiind managerul, cel care trebuie nu doar să știe ce nu merge, ci să găsească rapid și soluții.

Lothar Matthäus, fostul mare campion neamț, este și el de părere în legătură cu Tuchel că: „Există conferințe de presă ciudate, declarații ciudate, critici ciudate din partea lui.” sau că „Mesajul lui Tuchel nu mai ajunge la echipă. Echipa are cumva nevoie de un nou impuls, pe care Tuchel nu-l mai poate oferi”. Criticile se adună la adresa managerului german iar tensiunea din vestiarul campioanei Germaniei este una foarte ridicată.

Nu pot rata ocazia să menționez faptul că Tuchel a fost adus la echipă de Hasan Salihamidzic. Pare tot mai clar faptul că acesta nu are profilul care poate construi o poveste de succes în Bavaria. Ca om, îi este probabil foarte greu să se integreze în acest vestiar. Nu este de neglijat nici faptul că atunci când a venit la echipă, o parte însemnată din vestiar îl plângea pe Julian Nagelsmann. Acel gest nesăbuit al lui Salihamidzic de atunci i-a făcut de la început viața grea noului antrenor. Însă îmi este totuși greu să cred că problemele de acum se mai datorează acelui moment.

În contrast: Mikel Arteta

Situația din cealaltă tabără este aproape diametral opusă. Arsenal Londra pare să fie în continuare pe val. Fără gol primit în ultimele patru partide oficiale. Ultimele două câștigate cu o siguranță de sine mai mare decât deobicei. Este un semn bun pentru un final de sezon în flăcări pentru tunari.

Mikel Arteta și-a format un grup de jucători care îi sunt extrem de credincioși. Unitatea grupului este probabil cea mai puternică armă a tunarilor. Pare ciudat să spun asta atunci când lotul lor este evaluat la peste un miliard de euro. Însă așa este. Deși au jucători evaluați (poate supraevaluați cum spun unii, precum Cafu, fost campion mondial cu Brazilia) la peste 100 milioane de euro, Arsenal nu prea impresionează prin valoarea individuală a acestor jucători.

Acesta este cu siguranță meritul lui Mikel Arteta. Managerul spaniol nu și-a reparat încă toate minusurile, iar testele cele mai importante ale sezonului urmează încă. Este de fapt perioada care urmează cea care ne va elucida misterul sezonului lui Arsenal. A depășit sau nu condiția sezonului trecut? În conferința de presă dinaintea partide a spus: „atunci când ai șansa, trebuie să fi necruțător”. Teoretic știe ce îi lipsește echipei. Mai rămâne să poată și ține discursul care să le inspire jucătorilor acel spirit necruțător.

preview liga campionilor arsenal
Mikel Arteta se bucură de un nou sezon bun cu Arsenal

 

Analiza duelului

Din punct de vedere tactic, amândoi antrenorii mă aștept să fie impecabili. Este un meci în care teoretic Bayern are avantajul. Istoria înfruntărilor dintre stilul tiki-taka adaptat de Arteta la Arsenal și gegenpress-ul lui Tuchel de la Bayern include printre altele acel 8-2 al lui Bayern cu Barcelona de acum patru ani. Arteta trebuie menționat că nu a înfruntat ca antrenor niciodată pe Bayern. Nici măcar din postura de secund al lui Pep Guardiola. Avantajul lui este, la fel cum am spus și în cazul lui Guardiola anul trecut, experiența contra Liverpool-ului lui Jürgen Klopp.

Este însă altceva să joci împotriva bavarezilor. Sunt sigur că momentul va fi foarte important pentru nemți și aceștia se vor motiva într-un mod extrem. Nu ar fi o surpriză să vedem un Bayern foarte montat și superior pe Emirates. Printre rezultatele slabe în care Tuchel nu a reușit să îi motiveze pe jucători, mai regăsim și rezultate deosebite. 8-1 cu Mainz sau 3-0 cu Lazio. Acea victorie clară cu italienii este exemplul a ceea ce poate face Bayern când se concentrează.

O altă miză a meciului ar fi și lupta dintre Germania și Anglia pentru locul în plus de Liga Campionilor pentru sezonul următor. Cele două se află în duel direct pentru locul doi pe continent, iar câștigătoarea acestui duel ar putea obține un avantaj important. Va fi un duel extrem de interesant, dar poate și cel mai imprevizibil dintre toate de săptămâna asta.

Deja Vu

Real Madrid – Manchester City (marți, ora 22:00)

Jude Bellingham

Probabil cel mai important element diferit față de anul trecut este Jude Bellingham. Real Madrid și Manchester City s-au întâlnit în fiecare din ultimele două sezoane în semi-finale. Acum se întâlnesc în sferturi. Cei de la The Athletic cataloghează acest duel unul între mania de control a lui Guardiola și libertatea în exprimare dată de Carlo Ancelotti elevilor săi. Dacă ne gândim la această teorie, atunci ne dăm seama cât de mare diferență poate face un jucător ca Bellingham. Decisiv pentru Real Madrid, mai ales în debutul sezonului, acesta abia așteaptă fazele finale ale Ligii Campionilor.

Din păcate Manchester City, probabil cea mai temută echipă în acest moment, i-a ieșit rapid în cale în sferturi. Este însă și o șansă mare pentru Bellingham să strălucească. Vorbeam sezoanele trecute cum Real Madrid are nevoie de jucători deosebiți, jucători eroi. Lui Jude Bellingham i se potrivește rolul ăsta ca o mănușă. Dacă echipa din capitala Spaniei are vreo șansă la trofeu anul acesta, cu siguranță acest lucru i se datorează englezului.

Jude Bellingham Real Madrid
Noul erou al granzilor de la Real Madrid, Jude Bellingham

 

Carlo Ancelotti vs Pep Guardiola

Guardiola l-a învins pe Ancelotti în șase dueluri directe. Italianul doar în trei. Însă semifinalele de acum doi ani au fost incredibile. Posibilitatea de a vedea din nou un meci la acel nivel mă face să aștept cu nerăbdare acest duel. Va fi greu de ales între a viziona partida lui Arsenal și marele duel dintre Real și City. Sunt foarte curios ce ați alege voi.

Cum spuneam, Carlo Ancelotti este mai mult un ghid pentru jucătorii lui, decât un șef. Nu le comandă, ci le REcomandă. Este un mod mai romantic de a vedea fotbalul, dar un mod care a adus Realului două Ligi ale Campionilor. Este bine și frumos că o echipă ca Real Madrid mai poate domina fotbalul. Bucuria de a juca cu libertate acest sport poate produce momente magice. Cum au fost cele două goluri ale lui Rodrygo de acum doi ani. Abia aștept să îl vedem pe Bellingham, comparat de reclamele Adidas cu Zinedine Zidane.

Disputa originilor succesului lui City

Articolul în care am lăudat rezultatele la care a ajuns proiectul lui City a fost criticat de unii dintre voi. Este clar că singura problemă financiară a lui City ține de fair-play-ul financiar. Dar una din analizele pe care le-am făcut în acel articol arăta că Guardiola nu a fost printre cei care au cheltuit exorbitant de mult. A plătit suprapreț pentru unii jucători. Dar acest lucru se datorează faptului că i se cerea mult, cluburile de unde cumpărau fiind conștiente de resursele cumpărătorului.

City nu a cumpărat super-vedete cu acei bani. Nu mai trăim în vremurile lui Ronaldinho sau Zinedine Zidane. Ne aducem aminte ce echipă făcuse Real Madrid. Ne aducem aminte cum își făceau echipele cluburi italiene ca AC Milan sau Juventus în anii 90. La Manchester City, jucătorii cei mai importanți de astăzi nu au fost aduși pe sume exorbitante. Erling Haaland a sosit pe 75 milioane de euro. Kevin de Bruyne a costat 76 milioane de euro și a fost adus înaintea erei Guardiola. Rodri a costat 70 milioane. Phil Foden este jucătorul academiei.

Manchester City de astăzi nu se mai datorează unor mișcări dure pe piața de jucători. Se datorează unui proiect de lungă durată care în final a reușit să dea roade. Și aici e meritul lui Guardiola. Nici un alt proiect cu bani mulți nu a reușit să ajungă la acest nivel. Vedeți ce se întâmplă la Paris Saint-Germain sau Manchester United. Dacă e să comparăm ce a cheltuit Manchester City cu ce au cheltuit cluburi ca PSG sau Chelsea sub Todd Boehly, cetățenii sunt mici copii. Nu sunt încă convins de faptul că Guardiola va reuși să lase o moștenire durabilă în Anglia, dar cât timp el este acolo, pare că clubul merge din ce în ce mai bine.

Sferturile Ligii Campionilor
Pep Guardiola, managerul lui Manchester City Copyright: xNigelxFrenchx 66214654

 

Partida de marți

În ceea ce privește meciul, este un duel greu de prezis. Manchester City pare echipa mai în formă. Cu rezultate mai bune în fața unor adversari mai puternici. Este adevărat că nu a reușit să marcheze în fața lui Arsenal, dar dă momentan o impresie de forță mai mare. Forma lui Kevin De Bruyne arătată în weekend poate fi și ea un factor important. Ne aducem aminte ce important a fost acesta și sezonul trecut la Madrid. Însă dacă ne uităm la forța ofensivă a Realului și la ce nivel de talent are în atac, ne dăm seama că meciul este deschis oricărui rezultat.

Cel mai slab duel?

Atletico Madrid – Dortmund (miercuri, ora 22:00)

Subestimarea spaniolilor

Mulți pot considera acest duel ca fiind cel mai slab din sferturile de finală. Eu sunt sigur că ar fi o greșeală să credem asta. După cum am insistat în ultimele articole, ambiția lui Simeone rămâne legată de Liga Campionilor. Îi este greu să treacă peste finalele pierdute. Și mai dorește o șansă. Ar fi poate mult prea dureros să piardă și o a treia finală, dar cu siguranță preferă asta în loc să nu mai ajungă vreodată în finală.

Subestimarea spaniolilor se bazează pe rezultatele lor din campionat. Dar  acea zonă competițională nu este așa interesantă pentru Simeone. El dorește ceea ce a fost aproape să obțină în două rânduri dar a eșuat. Iar acest lucru îl face periculos. S-a văzut lucrul ăsta în duelul cu Inter Milano. Echipa italiană este considerată printre cele mai puternice de pe continent. Opta o clasează într-un clasament al forței echipelor din lume pe Inter aproape de Real Madrid. Real Madrid este pe doi după Manchester City. Iar Atletico Madrid este pe locul 14 în lume, fiind cel mai slab clasată echipă din optimi.

Și totuși a trecut de acest Inter. Nu consider asta ca fiind o surpriză, și găsesc că orice adversar care îl subestimează pe Simeone, este în pericol. Iar faptul că Dortmund se consideră norocoasă cu tragerea la sorți nu este un semn bun pentru ei. Hans-Joachim Watzke, președintele clubului, s-a declarat foarte mulțumit de adversar și mai ales de faptul că Dortmund va juca returul acasă. Aici poate avea unpic dreptate, deoarece Atletico a arătat o formă mult mai slabă în deplasare decât acasă. Iar fanii lui Dortmund știu cu siguranță cum să pună presiune pe adversari.

Diego Simeone
Diego Simeone, antrenorul lui Atletico Madrid

 

Proiectul lui Dortmund

La Borussia proiectul este unul cât se poate de simplu. Edin Terzic a fost găsit mai mult din întâmplare pentru postul de antrenor. Acesta a fost interimar o perioadă, apoi, după eșecul cu Marco Rose, clubul i-a dat șansa să devină principal. Un om care respiră cultura clubului, dar care încă nu a demonstrat lucruri mărețe. Menține Dortmund pe o linie îndeajuns de sus încât să nu fie dat afară, însă îndeajuns de jos încât să nu mulțumească cu adevărat pe nimeni.

După înfrângerea din weekend cu Stuttgart, locul de Liga Campionilor de anul viitor le este în pericol. Iar ratarea acestui obiectiv l-ar costa cel mai probabil slujba. De aceea ar putea fi foarte dornic să aducă puncte coeficientului Germaniei în Europa. Dortmund este una din echipele direct interesate de acel loc suplimentar pe care Germania îl poate obține. Asta dacă reușește să termine sezonul cu un coeficient mai bun ca Anglia.

Cu tot cu această motivație în plus, cred că Atletico are mai multe argumente pentru a fi favorită certă a acestei duble. Nu știu dacă va fi în mod necesar o dublă spectaculoasă. Miza pare foarte mare pentru ambele cluburi. Deși te-ai gândi că pentru două astfel de cluburi sferturile sunt deja un rezultat foarte bun și tot ce urmează e bonus, lucrurile nu prea stau deloc așa.

Un clasic al competiției

PSG – Barcelona (miercuri, ora 22:00)

Un duel cu istoric bogat

Pentru parizieni Barcelona este acum cu siguranță adversarul cel mai întâlnit de aceștia pe scena continentală. După această dublă, cele două cluburi se vor fi întâlnit de 15 ori. Și cu toții ne ducem cu gândul la acea Remontada. Acel meci nebun al trio-ului Messi – Neymar – Luis Suarez. Atunci antrenorul Barcelonei era nimeni altul decât Luis Enrique. Actualul tehnician de pe banca parizienilor. Meciul a fost unul atât de nebun încât în minutul 87 Barcelona mai avea nevoie de trei goluri pentru a se califica. Și le-a reușit în minutele 88, 90+1 și 90+5. Din zece șuturi la poartă, șase au fost goluri pentru Barcelona în acel meci.

Nici acest duel cu siguranță nu va dezamăgi. Cel puțin din punct de vedere al jucătorilor care vor lua startul în cele două echipe. Avem nume precum Kylian Mbappe, Randal Kolo Muani, Warren Zaire-Emery sau Ousmane Dembele la PSG. Iar la Barcelona Lamine Yamal, Robert Lewandowski, Pau Cubarsi sau Ilkay Gundogan. Două echipe cu mulți tineri de valoare. Două echipe cu stiluri foarte asemănătoare.

preview liga campionilor barcelona
Marea speranță a clubului catalan, Lamine Yamal

 

Duelul tactic

Din punct de vedere tactic, Luis Enrique încearcă să modeleze PSG după chipul și asemănarea Barcelonei. Acest lucru ar trebui să sugereze un avantaj uriaș pentru Barcelona. O copie a Barcelonei ar fi greu să o elimine pe Barcelona într-o fază atât de incipientă a proiectului. Ne aducem aminte ce a pățit Guardiola cu Bayern când a întâlnit-o pe Barcelona în Ligă. Și asta după ce un Bayern nu mult diferit ca lot, surclasase Barcelona cu 7-0 la general sub Jupp Heynckes.

Există și o portiță pentru francezi. Luis Enrique a demonstrat flexibilitate în ceea ce privește tactica atunci când a schimbat sistemul pentru returul cu Sociedad. Trecând la un sistem mai potrivit pentru contra-atac. PSG este o echipă cu o viteză de contra-atac enormă. Kylian Mbappe este obișnuit să joace o asemenea strategie de la începutul perioadei PSG. Ne aducem aminte meciuri deosebite făcute de francez. Un duel anume îmi vine în minte în fața unui Bayern foarte puternic pe zăpadă.

În turul de la Paris este însă posibil ca Luis Enrique să încerce să țină de minge și să joace o versiune de tiki-taka. Dacă Barcelona nu ar fi și ea într-o perioadă mai delicată a propriei istorii, aș spune că o va pedepsi aspru pe PSG. Dar așa nu mai sunt foarte sigur.

Stratagema lui Xavi?

Xavi a reușit să resusciteze echipa catalană prin anunțarea plecării sale la final de sezon. A mai existat un exemplu în trecut tocmai în persoana lui Luis Enrique. Acesta a anunțat că pleacă, după care Barcelona a devenit invincibilă. Mai ales în Europa, unde au cucerit trofeul suprem. Ar fi cu adevărat deosebit pentru Barcelona să reușească din nou același lucru.

Vom afla la vară dacă Xavi chiar va pleca sau nu. Mulți speculează că a fost doar o stratagemă din partea lui pentru a relansa sezonul propriei echipe. O terapie prin șoc pentru jucătorii săi. Rezultatele momentan sunt pozitive. Iar momentul în care au început să devină atât de pozitive cam conicide cu momentul anunțului lui Xavi.

În deplasarea de la Paris, o văd pe Barcelona favorită. Cred că proiectul catalan poate renaște, iar Xavi ar putea alege să rămână până la urmă.

Pronosticul final: o echipă din Spania

Spania a ajuns cu trei echipe în faza sferturilor de finală. La fel cum reușea Italia anul trecut. Ne aducem aminte ce sezon de vis a avut Serie A, cu o reprezentantă în toate finalele continentale. Din păcate toate pierzătoare. Anul acesta Spania are însă doar în Liga Campionilor reprezentante rămase. Cele trei echipe de tradiție ale țării: Barcelona, Real Madrid și Atletico. Un trio cu o istorie foarte bogată în competiție în ultimii 30 de ani.

Cred că Real Madrid este momentan favorita principală la trofeu. Cu un antrenor care știe să gestioneze perfect un vestiar foarte complicat. Cu jucători de o valoare incontestabilă. Cu o istorie și o mentalitate ireproșabile. Acesta este Real Madrid în acest moment.

Celelalte echipe spaniole sunt și ele foarte puternice. Bazate pe proiecte cu identități puternice, Barcelona și Atletico pot oricând să realizeze surpriza. Sunt sigur că una din finaliste va fi aleasă între acestea două. Dacă ne gândim la Diego Simeone, odată ajuns în finală, se poate întâmpla orice acolo. Nu poate fi subestimat.

preview liga campionilor real madrid
Real Madrid

 

Celelalte pretendente

Manchester City este cu siguranță echipa cea mai periculoasă pentru trioul spaniol. În duel direct cu Real Madrid încă din această fază, mă amenință din nou cu eliminarea favoritei mele încă din sferturi. Am pățit-o și anul trecut și în alți ani.

Ar mai fi Arsenal de menționat. Mulți consideră că poate realiza surpriza, dar eu cred că Arteta mai are mult de muncă până să inspire unor jucători pasiunea necesară câștigării acestui trofeu.

Bayern cu siguranță nu poate câștiga nimic cu actualul antrenor. Ne pare tuturor rău pentru Harry Kane, venit acolo tocmai pentru capacitatea bavarezilor de a luat trofee. PSG, cum am zis, cred că nu va reuși să treacă nici de Barcelona. Iar Dortmund este după mine, în acest moment, cea mai slabă echipă din competiție. Un proiect bun, dar momentan nu la nivelul competitorilor.

 

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România.

Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *