
Ultima săptămână a optimilor ne aduce un nou articol de preview pe Liga Campionilor din partea Tackle. Am avut o săptămână trecută în care s-au calificat toți granzii. Real Madrid și Manchester City erau deja semi-calificate. Bayern și PSG au luptat și au câștigat în cele din urmă și ele cu o ușurință relativ mare calificarea. Așadar patru din cele mai mari nume ale competiției se vor afla vineri la tragerea la sorți.
Dar cine li se va alătura? Săptămâna aceasta cred că lucrurile vor arăta cu totul altfel. Avem niște dueluri mult mai echilibrate și cu potențial mult mai mare de finaluri de meci tensionate. Acele meciuri în care ni se înmoaie picioarele atunci când avem o favorită în joc. Vom vedea în următoarele rânduri la ce ne putem aștepta de la spectacolul competiției regină.
Arsenal – FC Porto (marți, ora 22:00) (în tur 0-1)
Șansa lui Arteta
Îmi vin multe scene în minte din ultima perioadă, când mă gândesc la analiza acestui meci. Vorbeam înainte de meciul tur de „iluzia tunarilor”. În primul rând iluzia faptului că rezultatele categorice din campionat se pot traduce automat și în rezultate mari în Europa. Am văzut în tur că nu a fost așa. Apoi desigur iluzia faptului că Porto este o echipă ușor de învins. Și aici s-a dovedit că nu a fost cazul. Îmi aduc aminte de afirmația lui Ian Wright: „Avem nevoie de un ucigaș în fața porții”.
Însă majoritatea acestor gânduri converg către unul singur. Mikel Arteta este un antrenor care nu și-a atins maturitatea. Poate parte din această fază în care se află sunt și alte probleme pe care le are. Cum ar fi lipsa de pasiune în discurs sau problema cu gestiunea momentelor critice ale unui sezon. Nu îmi pot încă imagina un Arteta cu alură de antrenor principal. Momentan pare a fi secundul perfect. Tehnico-tactic la cel mai înalt nivel. Un judecător excelent al grupului. Dar unul din lucrurile la care mentorul său era as, îi lipsește. Abilitatea de a motiva și a inspira în momente cheie, în momente care te transformă în câștigător.
Există însă oare posibilitatea ca Arteta să depășească această condiție? Este o problemă de maturizare sau este oare o problemă de caracter/personalitate? Dacă aceste abilități depind de nivelul de maturitate, deși nu cred, atunci așteptăm cu toții momentul sau momentele cheie ale procesului inițiatic. Victorii în momente critice, în care Arsenal să ucidă în mod necruțător adversari puternici. Poate că o victorie și o calificare cu FC Porto nu ar fi de ajuns. Dar cu siguranță ar fi un semn bun în direcția asta.

Șansa lui Sergio Conceicao
Arsenal, deși clachează în momente critice, este momentan chiar lider în Premier League. Acest fapt ar putea fi folosit de Sergio Conceicao pentru a își monta jucătorii. Mai ales într-o fază superioară a competiției, în cazul calificării. De multe sezoane, FC Porto este o echipă solidă și de temut în această competiție. Nu s-au apropiat însă în nici un sezon de performanța de referință a lui Jose Mourinho din 2004.
Atunci ne aducem aminte cum Jose povestea că și-a dorit mult ca adversar pe Manchester United. Era echipa pe care o considera cea mai bună din competiție. A vrut să joace cu cei mai buni și să-i elimine. Și asta a și reușit. Astăzi, un echivalent ar fi mai degrabă Manchester City. Dar, după cum ziceam, momentan în Premier League este Arsenal pe prima poziție. O calificare cu Arsenal ar fi pentru portughezi o piatră de fundație solidă pentru o performanță și mai mare în fazele superioare ale competiției. Poate nu neapărat trofeul, dar ar mai putea face o victimă sau două înainte să rămână pe dinafară.
Un duel foarte echilibrat
Meciul tur ne-a arătat nu doar o victorie în ultimul moment a portughezilor. Ne-a surprins și impresia generală a partidei. Dacă ar fi să analizăm xG-ul, pericolul creat de cele două echipe, vom vedea din nou că Porto surprinde. 1,0 la 0,4 conform fbref. Tot pe această pagină de statistică observăm că Arsenal a pasat enorm de mult. Posesia a fost net superioară portughezilor. Numărul de pase progresive a fost la fel de mare ca în orice alt meci. Atât că în ultima treime nu au reușit nici ultima pasă la nivelul la care o reușeau în alte partide. Procentul de pase reușite a fost bun, la fel și numărul duelurilor câștigate.
În ciuda acestor statistici, nu au reușit să creeze pericol. Una din problemele tacticii de posesie. Nu poți să te joci cu mingea, plimbând-o la nesfărșit de pe o parte pe alta. Este nevoie de ceva special pentru a crea situațiile care îți pot câștiga meciul. Nici un șut pe poartă și xG-ul de 0,4 spun multe despre modul în care Sergio Conceicao a reușit să o blocheze pe Arsenal. Va mai funcționa oare antidotul și în retur? Vom vedea însă și dacă Arteta a găsit soluția de penetrare.
Din punct de vedere tactic, nu am nici o îndoială că va avea soluția perfectă. Va reuși însă să le și inspire jucătorilor agresivitatea necesară pentru a executa în mod necruțător planul de joc? Vom vedea. Personal, consider că potențialul lui Arsenal de a fi eliminată în această fază a competiției este destul de mare. Va fi însă cu siguranță un meci foarte spectaculos de urmărit. Chiar dacă echipele vor alege o luptă de gherilă, nespectaculoasă vizual. Tensiunea partidei ne poate face pe mulți să rămânem lipiți de ecran, așteptând deznodământul.

Barcelona – Napoli (marți, ora 22:00) (în tur 1-1)
Paradoxul banilor la Barcelona
Ne este tuturor cunoscută marea problemă financiară a Barcelonei. După mandatul lui Josep Maria Bartomeu, care se baza pe fondarea Superligii, Barcelona a rămas în derivă. Joan Laporta încearcă metodic să repare trecutul recent al marelui club catalan. Lucrurile nu merg însă pe măsura așteptărilor. În acest proces reparator a încercat să și investească în jucători din mediul extern clubului. S-au plătit sume destul de mari pe Robert Lewandowski, Raphinha sau Vitor Roque. Se cheltuie mult pe salarii ca cel al lui Ilkay Gündogan. Au fost aduși ca împrumut Joao Cancelo sau Joao Felix.
Mulți dintre acești jucători pentru care Barcelona face anumite sacrificii financiare au impresionat o vreme. Dar în ultimul timp se poate observa că tinerii de la academie au un impact poate chiar mai mare în teren. Lamine Yamal este exemplul reprezentativ. Îl vedem și pe fundașul central Pau Cubarsi având evoluții solide în apărarea catalanilor. Acesta a fost titular în toate partidele din seria ultimelor trei partide ale Barcelonei în care aceasta nu a primit gol.
Nu vreau să minimizez aportul marilor jucători aduși cu sacrificii financiare. Dar se pare că academia produce în continuare jucători care nu doar că pot face față la prima echipă. Sunt și jucători care și-ar da viața pentru club. Acești jucători dau identitate clubului. Și prin identitate, forță. Vom vedea nivelul lor de maturitate cu Napoli. Poate și mai apoi în fazele superioare ale Ligii. Dar viitorul pare în continuare să se afle pe mâini bune în Catalunia. Este o condiție esențială pentru viitor, dacă Barcelona vrea să depășească cu bine criza în care se află.

Renașterea napoletanilor?
După venirea lui Francesco Calzona, Napoli nu a mai pierdut nici o partidă. Deși se poate spune că evitarea înfrângerii nu a fost evidentă cu Barcelona, în partidele din campionat napoletanii au arătat mult mai bine. S-ar putea chiar spune că dau semne că vor se ne amintească cine sunt. Ei sunt primii după Maradona care au adus titlul Serie A la Napoli. Kvicha Kvaratskhelia și Victor Osimhen vor să arate că nu a fost un accident sezonul trecut. Aceștia au reușit 9 goluri și 2 assisturi în cele 5 partide de la venirea lui Calzona. Ei reușiseră 14 goluri și 5 assist-uri tot sezonul înainte de Calzona, în 33 partide. Asta înseamnă de 4 ori mai multe implicări în goluri cu Calzona decât fără el.
Faptul că managerul italian a făcut parte din echipa lui Luciano Spalletti cu siguranță ajută. El a adus probabil un mod de lucru mult mai familiar echipei din perioada de succes a ultimelor două sezoane. Orice a avut Spalletti, este cunoscut foarte bine și de Calzona. Acum mai rămâne ca acesta din urmă să reușească să și aplice cu succes metoda maestrului său. Până acum semnele sunt bune și asta face lucrurile foarte interesante la clubul napoletan.
Și nu numai deznodământul sezonului în general pentru Napoli va fi interesant. Ci și partida retur de pe Camp Nou cu Barcelona, de astăzi. Pare că orice deznodământ ar avea o explicație plauzibilă. Ambele echipe par să se afle pe o pantă ascendentă a formei. Barcelona a dominat partida tur și a ratat mult. Dar Calzona a reușit între timp un 6-1 la Sassuolo și un 2-1 acasă cu Juventus. Semnele sunt bune pentru ca italienii să își poată permite o doză sănătoasă de optimism înaintea returului. Va fi cu adevărat greu să alegem partida pe care o vom urmări dintre cea de la Londra și acest duel clasic latin de pe Camp Nou.

Atletico Madrid – Inter Milano (miercuri, ora 22:00) (în tur 0-1)
Al doilea duel italiano-spaniol
Dacă marți la Barcelona merge la Napoli, miercuri o altă echipă italiană se deplasează în Spania. De această dată este vorba de Inter Milano, cea mai puternică echipă din peninsula Italică prezentă în competiție. Simone Inzaghi a creat o echipă de temut, deși puțini se așteptau de la el să fie capabil de asta. Nefiind modelul de lider absolut, acesta a avut norocul unui mediu de lucru excelent. Un mediu de lucru creat și susținut de patronul chinez Steven Zhang.
Familia creată la Milano de acest chinez merge cu speranțe mari de calificare pe terenul unui gigant. Atletico Madrid a dovedit în nenumărate rânduri că poate elimina pe oricine din competiție. Cu toate astea, ultimele sezoane au fost dezamăgitoare. Am menționat înainte de partida tur de ambiția lui Diego Simeone de a mai ajunge o dată măcar în finală. Mai dorește o șansă la trofeu, fiind sigur că dacă se va ivi, o va fructifica. Pentru munca deosebită pe care a depus-o la clubul din Madrid, poate chiar merită acest trofeu. Un lider la fel de inspirațional ca el este mai greu de găsit.

Doi strategi de mare clasă
Spre deosebire de celelalte dueluri ale săptămânii, aici avem în față nu doar două echipe într-un duel foarte echilibrat. Avem în față două echipe care cred că pot merge până la capăt. Sunt cu siguranță printre favoritele mele să ridice trofeul pe Wembley în 1 Iunie. Le văd pe amândouă cu șanse mai mari decât unele dintre echipele calificate săptămâna trecută. O analiză mai în amănunt despre șansele la trofeu ale echipelor rămase în competiție voi face înaintea sferturilor de finală, ca în fiecare an.
În acest duel Atletico Madrid va fi nevoită să facă ceva ce nu îi place foarte mult. Și anume să atace. Este un avantaj mare pentru Simone Inzaghi. Dar va trebui să știe să gestioneze acest avantaj. Anul trecut Inter a ajuns în finală, învingând echipe cu experiență mai puțină în fazele superioare ale Ligii Campionilor. Benfica și actuala AC Milan nu sunt la nivelul de experiență a lui Simeone. Iar echipa cu experiență, și anume FC Porto a lui Sergio Conceicao, i-a pus mari probleme lui Inzaghi.
Așa că acesta este marele avantaj a lui Atletico. Duelul tactic, duelul emoțional, vor decide. Simeone are cu siguranță capacitatea de a îl surprinde pe Inzaghi. Dar și Interul are capacitatea de a obține calificarea fără emoții. Duelul ar fi fost cu siguranță mult mai spectaculos dacă am fi mai avut regula golului în deplasare. Dacă Atletico va trece în avantaj și vom avea egalitate la general, este foarte plauzibil un scenariu de prudență din partea celor doi manageri. Ceea ce ar fura din spectaculozitate. Este cel mai puternic meci al săptămânii, de departe. Vizionare plăcută vă doresc!

Dortmund – PSV Eindhoven (miercuri, ora 22:00) (în tur 1-1)
Edin Terzic în prim plan
Antrenorul neamț cu origini croate este crescut ca antrenor la Dortmund. Acesta a lucrat cu grupele de tineret până la grupa de vârstă de U16 a echipei. Omul respiră aer galben-negru. Iar acest lucru s-a văzut de prima dată când a preluat ca interimar echipa mare de la Lucien Favre. Momente ca acest meci retur cu PSV Eindhoven sunt rare pentru el. Meciuri decisive în fața marelui Zid Galben în care poate aduce un succes răsunător clubului.
Toată lumea așteaptă calificarea, deși în partida tur PSV a dominat în multe momente partida. Nici un fan neamț nu își imaginează altceva decât calificarea, mai ales având în vedere rivalitatea dintre nemți și olandezi. Partida tur am urmărit-o dintr-un bar din Austria plin de nemți și olandezi. Și nu se simțea ca o vizionare între prieteni. Tensiunea partidei și a atmosferei din bar se putea simți cu ușurință de către toți cei de acolo.
Această tensiune va plana și asupra stadionului din Dortmund miercuri seară. Edin Terzic va fi sub presiune, dar va fi acasă. Și acest lucru ajută mult.
Legile fotbalului
Una din cele mai cunoscute legi ale fotbalului este aceea că ratările se răzbună. Cred că se va aplica și aici. În tur, PSV a reușit să pună în multe momente probleme germanilor. Raportul xG al meciului a fost de 1,6 la 0,9 pentru olandezi. Dar având în vedere că doar trei dintre cele 13 șuturi ale celor de la PSV au fost cadrate, se poate spune că aceștia nu au avut o calitate foarte mare la finalizare. Îmi este greu să cred că vor mai avea același număr de ocazii mari și în retur în Germania.
Deși PSV domină campionatul olandez în continuare, iar Dortmund nu impresionează încă în Germania, o văd mai ușor pe Borussia obținând biletele pentru sferturile de finală. Calitatea echipei germane este superioară. Și să nu uităm și duelul în care sunt implicate Italia, Anglia și Germania. Acestea luptă intens pentru a obține un al 5-lea loc în inedita ediție de anul viitor a Ligii Campionilor. Clasamentul momentan al ligilor clasează Italia și Germania pe primele două poziții. Iar o victorie și o calificare din partea lui Dortmund ar aduce mult Germaniei în această luptă.
Și asta în condițiile în care Dortmund este într-o luptă în Germania exact în zona locurilor 4-5 cu RB Leipzig. Asigurarea locului 5 pentru Germania ar fi o barcă de salvare importantă pentru acest final de sezon. Mai ales având în vedere că Dortmund are un program mult mai dificil decât Leipzig în etapele rămase. Așadar miza pare acum și mai mare pentru Terzic. Presiunea la fel. Eu pariez totuși pe calificarea lor.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România.