Previziuni din presezon: Everton 2021/2022

Punct şi de la capăt…

Everton revine dupa un sezon aglomerat de momente dulci şi acre, toate adunate într-un cocktail cu gust amar. Desigur, aici vorbim despre scurta aventură la cârma clubului al lui Carlo, care nu a ratat ocazia să se întoarcă la vechea iubire, Real Madrid. Într-un fel, nimeni nu-i poate reproşa dorinţa de a-şi încheia cariera în vestiarul unei echipe care joacă în Champions League şi nu este nevoită să se dea peste cap pentru a ajunge acolo.

Personal, îmi voi aduce aminte de Carlo Ancelotti la Everton prin prisma faptului că mi-a oferit prima victorie (de când sunt eu fan Everton) în faţa rivalilor de la Liverpool, poate şi meciul din FA Cup (5-4) cu Tottenham, ori dubla împotriva lui Arsenal. Dar forma dezastruoasă de pe Goodison şi o mulţime de puncte pierdute împotriva unor echipe care în mod obişnuit nu ieşeau bine din confruntările directe, dezamăgire fără speranţă în cupe, au dus la o poziţie mediocră în clasament (locul 10), iar asta l-a îndepărtat pe Don Carlo iremediabil. Cumva, stilul italianului a funcţionat, mai ales în primele 7 partide din startul sezonului trecut, atunci când Everton ocupa prima poziţie în clasament şi părea de neoprit. După egalul cu Liverpool însă, lucrurile au revenit la normal, jocul a devenit anost şi fără soluţii, iar echipa nu a mai reuşit să lege trei victorii consecutive în campionat.

Primul 11 al lui Everton în sezonul trecut

Unul dintre motivele principale pentru forma discutabilă în care s-a regăsit clubul sezonul trecut este lipsa unei bănci de rezerve consistente, care să poată schimba soarta unui meci atunci când este nevoie. Aproape 40% dintre meciurile jucate pe plan intern, regăsea pe bancă puşti precum Broadhead, Tyler (GK), Joao Virginia (GK), Kyle John şi multe alte nume provenite de la echipa U23, depăşiţi momentan de nivelul din Premier League.

Nu doar banca de rezerve a avut de suferit, primul 11 a fost ciuntit constant de accidentări, de la Delph la Allan, căpitanul Coleman ori Gbamin (146 de minute în PL în 2 ani), Mina sau James Rodriguez, fiecare a strâns cel puţin 2 luni state în tribună (excepţia fiind Gbamin, un tip fascinant de ghinionist)

Primul 11 însă, a regăsit de cele mai multe ori nume cu rezonanţă, iar Carlo a continuat iniţiativa sistemului 4-4-2 cu veleităţi agasante şi total neinspirate de 3-5-2.

Pickford – Coleman/Godfrey,  Keane, Mina/Godfrey/Holgate, Digne – James, Allan/Gomes, Doucoure/Davies, Iwobi/Bernard – Richarlison, Calvert-Lewin.

Rafa Benitez şi “Back to School of Science”

Caramelele au făcut însă, o mişcare interesantă, aducându-l pe bancă pe Rafael (Rafa) Benitez, fostul technician al rivalilor de Liverpool. Dincolo de spectacolul mediatic datorat acestei istorii încrâncenate, dar şi pentru acea afirmaţie controversată oferită de tehnicianul spaniol în urmă cu ceva vreme, Rafa este poate cea mai curajoasă alegere făcută de Nea’Moshiri (şi Bill) de când iranianul este majoritar în acţiunile clubului.

Am urmărit toate video-urile de la antrenamentele echipei (după încheierea EURO), obicei format anterior şi cu ceilalţi manageri, încercând să observ abordarea nouă a managerului, suflul nou, ideile, ori simple, mici diferenţe între stilurile fiecăruia. Cert este că, Benitez, spre deosebire de modul în care se desfăşurau antrenamentele cu Don Carlo, pare extrem de implicat.

Gesticulează abundent, îi opreşte des pe jucători din acţiune pentru a puncta anuminte momente şi petrece timp one-on-one cu jucătorii, explicând amănunţit ceea ce îşi doreşte să obţină şi pare să îi împingă constant să gândească pentru ei fiecare fază şi nu doar să execute un ordin. Tot Benitez menţionează într-un interviu recent: “Este fundamental, atunci când încerci să îmbunătăţeşti jocul unei echipe, să abordezi jucătorii la nivel individual, ca mai apoi, să dezvolţi mentalitatea întregului lot.”

M-am trezit în toiul nopţii pentru a urmări cele două amicale (Florida Cup) jucate până în acest moment de către Everton împotriva celor de la Millionarios (Columbia) şi Pumas (Mexic). Am fost impresionat să văd un nivel de energie ridicat, mai ales în ceea ce îl priveşte pe Gbamin, care controlează foarte bine centrul terenului, iar alături de Allan la închidere, sunt chiar înspăimântători. Benitez se pare că va opta tot pentru sistemul 4-4-2, însă accentul va fi pe urcările fundaşilor laterali şi pe aripi, care vor avea o misiune oarecum simplă, să asedieze careul advers cu centrări şi pase incisive de calitate către DCL şi Richarlison.

Abordarea lui Rafa îmi dă speranţe pentru noul sezon, chiar dacă trăiesc în convingerea că locurile de Champions League nu vor fi un obiectiv. Implicarea masivă a antrenorului, în comparaţie cu Don Carlo ori Koeman, spune multe despre cât de mult îşi doreşte Benitez să iasă la suprafaţă cu rezultate care să surprindă, să îşi lase amprenta asupra clubului într-un mod pozitiv, să fie un mentor pentru fiecare dintre jucătorii săi, iar poziţia de underdog pare să îi convină de minune.

Transferuri

Everton este într-o situaţie critică după campaniile ratate de transferuri din ultimii doi ani, iar Financial Fair Play le-a stricat planurile de bătaie pentru această vară. Situaţia dificilă este oarecum rezolvabilă dacă vor găsi o “nouă casă” jucătorilor care nu mai sunt doriţi (câţiva dintre ei, caută un nou club de 2 ani, doar că sfârşesc împrumutaţi). Până acum, Bernard, Joshua King, Theo Wallcott, Muhamed Besic, Bolasie, Baningime, Pennington sunt cei care şi-au luat la revedere de la Goodison Park, iar alte nume precum Delph, Iwobi, Gomes, Mina, Moise Kean sau James Rodriguez, pot face loc pentru noi transferuri.

Sosiri şi posibile sosiri

Există înţelegeri, se pare, agăţate în cui, respectiv cazul lui Denzel Dumfries, fundaşul dreapta de la PSV, care şi-a rugat agentul (Mino Raiola) să se concentreze pe Inter Milano, asta după ce a aşteptat-o pe Everton timp de 2-3 săptămâni să resolve situaţia, dar din păcate… FFP.

Asmir Begovic vine sa îi sufle în ceafă lui Pickford. Robin Olsen a făcut câteva meciuri interesante din poziţia de portar nr.2 sezonul trecut, dar nu am niciun dubiu că Begovic este backup-ul perfect. Ba chiar a marcat şi un penalty în meciul cu Millionarios, ca mai apoi să apere lovitura de pedeapsă a portarului rival, câştigând astfel meciul pentru Everton.

Demarai Gray (1.6 mil, Leverkusen) şi Andros Townsend (gratis) au fost aduşi pentru a umple golul lotului menţionat de mine mai sus, pentru viteză pe benzi şi pentru acurateţe în centrări, având în vedere numărul mare de goluri marcate de Everton cu capul sezonul trecut (15, pe primul loc la egalitate cu Liverpool şi West Ham), mă tem că Rafa îşi doreşte să eficientizeze centrările spre scăfârlia săltăreaţă a lui DCL. Atât Gray cât şi Townsend au arătat foarte bine în meciurile amicale, par ca au ceva de dovedit, lor, antrenorului, poate şi noilor fani. Pari dispuşi să muncească din greu, iar Everton are nevoie de astfel de jucători ca de aer.

Toate transferurile verii din Premier League le găsești aici.

Plecări şi posibile plecări

Gilfy Sigurdsson este încă cercetat pentru un schimb de SMS-uri indecente cu o minoră. Este posibil să sfârşească exact ca Adam Johnson (dacă vi-l mai amintiţi, dacă nu, băgaţi un search). Ori poate lucrurile se vor clarifica, însă niciun club nu va mai dori să aibă de-a face cu el. Dificil moment.

James Rodriguez nu reprezintă o garanţie atunci când vorbim despre formă şi despre cât de mult ar avea nevoie Everton de inspiraţie pe teren din partea lui. Salariul său este unul zdravan (4.68 mil./an), iar suma de transfer ar fi în jur de 20 mil. Problema este că Everton trebuie să fie pregătită să îl înlocuiască. Fără Gilfy şi James, mijlocul echipei este format din cotonogari lipsiţi de creativitate. Poate îmi închide Gbamin gura cu o transformare în Yaya Toure versiunea 2021, sper.

Moise Kean ar putea scuti clubul de achiziţionarea unui atacant care să facă front comun cu Calvert-Lewin şi câteodată cu Ricky, dar tânărul Italian visează la stagiunea cu PSG. Parizienii însă, nu par a visa la serviciile sale, căci în afară de oferta unui nou împrumut, nu au concretizat nicio ofertă tentantă.

Gomes este în continuare dorit de Benfica, însă a fost prezent în cantonamentul din Florida, unde a şi jucat. Zvonurile s-au stins deocamdată.

Pe Delph nu pare să-l vrea nimeni. Este, după Iwobi, cel mai neinspirat transfer făcut de Everton de când eu îi urmăresc. Nu cred să mai joace vreodată pentru caramele, asta dacă ce a făcut până acum se poate numi, jucat…

Dacă o parte dintre jucătorii menţionaţi mai sus vor părăsi clubul în speranţa mai multor minute, Everton are câteva ţinte asupra cărora va acţiona. FFP is still the boss for now.

• Denzel Dumfries (poate mai este o şansă);
• Joaquin Correa (deocamdată, Lazio şi Everton sunt în discuţii, probabil va fi înlocuitorul lui James);
• Ruben Loftus Cheek (doar sub forma unui posibil împrumut);
• Stefan de Vrij (dacă Mina pleacă, vom putea acţiona, Raiola îşi cam pierde cumpătul deja…);
• Clement Lenglet (doar sub forma unui posibil împrumut);
• Matthew Hoppe (Schalke);
• Matheus Nunes (Sporting Lisabona);
• Gabriel Barborsa “Gabigol” (doar dacă Moise Kean face loc).

Situaţia transferurilor, a ceea ce Everton poate transfera şi ceea ce îşi doreşte, este departe de a fi concluzionată, iar ca în anii trecuţi, Everton va tărăgăna până în ultima secundă a perioadei de transferuri, necesităţile imediate. Rafa încă mai are teme de făcut şi este evident, că încă nu ştie cu certitudine la cine vrea să renunţe şi la cine trebuie să renunţe.

Primul 11 probabil al lui Everton pentru noul sezon

Formula 4-4-2 va fi prezentă spun eu şi în sezonul viitor, iar cu puţin noroc, Rafa va realiza ca Everton nu a obţinut niciodată un rezultat demn, în sistemul cu 3 fundaşi centrali şi 2 fundaşi laterali care să urce alături de aripi. Poate că niciodată până acum, Everton nu a cunoscut plăcerea de a avea 3 fundaşi centrali de talie mondială care să confirme acest sistem.

Întâlnirile cu echipele din Top 6 îl va obliga pe Benitez să recurgă la popularul 4-2-3-1, pentru a beneficia de doi închizători, fie Allan şi Doucoure, fie Allan şi Gbamin (dacă acesta continuă forma impresionantă din presezon). Cine va sta în spatele lui DCL este în continuare o dilemă nerezolvată.

Echipa probabila: Pickford – Coleman, Keane, Godfrey, Digne – Gbamin, Allan – Richarlison/Gray, James???, Townsend/Iwobi – Calvert-Lewin.

Cum Everton face mişcări de trupe în ultimele minute ale perioadei de transferuri, este foarte posibil ca în primul 11 să se strecoare nume noi, chiar şi pentru Premier League, care ar revitaliza această echipă cufundată într-un somn de frumuseţe fără final. Iar acolo unde nu exista randament, să sperăm că Benitez va recurge la un gest pe care predecesorii săi nu-l aveau la inimă, promovarea jucătorilor din academie şi mai mult, ambiţionarea lor de a confirma la cel mai înalt nivel.

Previziuni din presezon pentru Everton

Sezonul 2021-2022 este încă un pariu făcut de Moshiri şi Bill Kenwright, un nou plonjon riscant şi un nou proces asiduu de reinventare, de reconstrucţie. Un proces de care fanii lui Everton sunt sătui peste măsură.
Obiectivul clubului pentru acest nou sezon va fi locul 6, acesta este maximum pe care îl pot scoate şi cu siguranţă vor încerca să încline balanţa victoriilor obţinute pe teren propriu. Acum câţiva ani, când în centrul apărării erau Jagielka şi Distin, Everton avea una dintre cele mai înspăimântătoare defensive cu Coleman şi Baines pe laterale pierduţi în sprinturi nebune, iar Goodison era o fortăreaţă. Godfrey este reusita de necontestat al directorului sportiv Marcel Brands, este cel care aminteşte de talentul si dorinţa foştilor apărători, poate cel mai bun prospect al clubului, iar în cârca sa va sta toată încrederea defensivei în viitorul apropiat. Evoluţia lui Godfrey este extrem de rapidă, mult peste potenţialul oferit de Keane sau Holgate în ultimii ani, iar o posibilă venire a lui De Vrij/ Lenglet/ Koulibaly, sau alte nume sonore, vor cimenta posibilităţile defensive ale echipei.

Previziunile noastre din presezon pentru fiecare echipă din Premier League le găsești aici!

Coleman a semnat un nou contract până în 2023, dar venirea înlocuitorul său, fie şi cu doar 3-5 ani mai tânăr, este iminentă. Dumfries sau alt tânăr care să îşi dorească să confirme, care să primească minute în cel mai important campionat din Europa, va aduce calmul necesar din punct de vedere defensiv.

În zona mediană Everton va conta pe tripleta de închizători Allan – Doucoure – Gbamin, ultimii doi dovedind deja capacitatea de a înainta cu mingea la picior şi de a deschide jocul atât în flancuri, cât şi prin pase filtrante către vârf. Davies şi Gomes vor reprezenta un backup solid, iar aceştia vor primi minute cu siguranţă pentru a confirma (până în perioada de transferuri din iarnă, cel puţin).

Townsend – Gray – Iwobi şi Richarlison sunt benzile în care Everton îşi va pune încrederea, poate cu adiţia unui vârf care să joace inclusiv în flancuri, care să ofere constanţă în jocul lui Rafa. Viteza şi inspiraţia paselor vor fi cheia acestor posturi.

DCL îşi va dori sa îl facă pe Southgate să verse o lacrimă de oftică pentru minutele puţine oferite in faţa lui Kane la Euro şi se va instala în centrul atacului, fără mari emoţii ale unei posibile înlocuiri. Fie că va fi Moise Kean cel care va încălzi banca, ori va aştepta un moment slab al atacantului englez pentru a profita, fie că vom vorbi despre un atacant cu experienţă care să pună presiune, deocamdată, doar Ellis Simms (U23) îngroaşe rândurile unui lot incomplet.

În concluzie, echipa care îmi mănâncă sănătatea de ani buni şi care poartă numele de Everton, nu este într-o poziţie la fel de ofertantă cum aparenţele lăsau să se vadă anul trecut în aceeaşi perioadă. Tot ce imi pot dori, este ca atitudinea de mentor a lui Rafa în aceste prime săptămâni de muncă tactică, să se reflecte pe teren. Vă pot confirma că fanii lui Everton s-ar mulţumi şi cu un loc 8, doar să le fie dat să vadă o echipă însetată, o echipa care să lupte măcar cât o făceau în vremea lui Moyes, acea înverşunare şi condensare a frustrărilor acumulate în ultimii ani, care să lase în urmă o abordare pasivă şi leneşă. Benitez cunoaşte foarte bine deşertul actual din cabinetul de trofee al clublui şi sunt convins că şi-ar smulge unghie cu unghie pentru a-şi putea lăsa amprenta în istoria clubului.

Care este performanța maximă pe care o poate obține Rafa Benitez la Everton? Spune-ne în comentarii!

Segmentul nostru de dezbatere despre Everton în Tackle Show:

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România și abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.