România 0-1 Germania – Ne-a bătut sacul cu bani

Johan Cruyff spunea că nu a văzut niciodată un sac de bani câștigând un meci. Din anumite puncte de vedere a părut în seara asta că tocmai asta s-a întâmplat. Echipa de un miliard de euro a nemților ne-a dat o nouă lecție de fotbal, după cea primită de la Norvegia în Liga Națiunilor, și a dominat clar partida împotriva curajoasei echipe a noastre, care valorează doar 94 milioane de euro.

Din nou echipa de start

Ca și la meciul cu Macedonia, echipa de start a arătat cel puțin surprinzător. Cred că dacă îl mai văd pe Ovidiu Popescu fundaș dreapta o dată, închid meciul. Jucătorul lui FCSB este cel mult mediocru pe acest post, post pe care chiar FCSB dă echipei Naționale pe Vali Crețu, fundaș dreapta de meserie. În lot mai era și Vasile Mogoș care este cotat mai bine ca ambii jucători ai lui George Becali împreună, însă cel mai important, era și el fundaș dreapta de meserie spre deosebire de Popescu.

O altă surpriză a fost titularizarea în al doilea meci consecutiv a lui Claudiu Keșeru, care nu s-a remarcat foarte mult în prima partidă și a avut și astăzi dificultăți mari. Mirel Rădoi a motivat însă alegerea prin faptul că George Pușcaș nu ar fi fost la parametrii fizici necesari pentru a face față unui astfel de joc. Cu toate astea, după intrarea în teren, Pușcaș a reușit să aducă un suflu nou în atac, reușind să creeze pericol de câteva ori prin felul în care a luptat pentru recuperarea mingii.

Vlad Chiricheș și Florin Niță au jucat mult mai bine decât în partida cu Macedonia. Chiricheș s-a ocupat mult mai bine de organizarea apărării, iar Niță a apărut foarte determinat și motivat, reușind să respingă două-trei mingi foarte grele, dar intervenind sigur și la alte multe mingi care poate au părut mai ușoare. Sunt destul de sigur că și Ionuț Radu ar fi făcut un meci la fel de mare, și consider în continuare că Radu ar putea coordona mult mai bine apărarea din fața lui, dar Niță a avut un meci foarte bun și merită laudele. În ceea cel îl privește pe Chiricheș, a părut să aibă o reacție foarte pozitivă după meciul slab cu Macedonia, dar are în continuare anumite carențe când vine vorba de sistemul de joc al lui Rădoi. Este de apreciat această reacție și dorință de a rămâne și a ajuta. Să sperăm că a înțeles și el valoarea jucătorilor care îl înconjoară.

Similitudini cu meciul cu Ungaria de la tineret

Dacă cu o zi înainte la meciul tineretului cu Ungaria, echipa noastră a început mai ezitant iar apoi a pus stăpânire pe joc până la final, în acest meci Germania a părut să facă același lucru. Însă echipa noastră și-a creat ocazii poate mai clare decât și-au creat ungurii cu o zi înainte. Și aici trebuie menționat faptul că dacă vrei să obții un rezultat mare cu o echipă ca Germania nu ai voie să ratezi asemenea ocazii uriașe cum a avut Mihăilă, scăpat în careul nemților și având în față doar portarul advers. Ocazia s-a răzbunat și nemții au deschis scorul dintr-o fază foarte simplă la care ambii noștri fundași laterali au părut depășiți de situație. Mario Camora s-a sincronizat foarte prost și a fost și prins pe pas greșit, Kai Havertz scăpând în careul nostru, iar Popescu, improvizația noastră pe banda dreaptă, nu a strâns în centru, lucru care un fundaș dreapta îl învață încă de la grupa de juniori.

Ce înseamnă Gegenpress

Un aspect negativ în ceea ce privește pregătirea tactică a jocului mi s-a părut faptul că Mirel Rădoi a continuat să joace aceeași tactică pe care a jucat-o la toate meciurile de până acum, deși este clar că tactica de gegenpress, prin care pui presiune pe adversar din poziții foarte avansate, este menită să contracareze în special jocul echipelor care construiesc de pe linia de fund. Într-un fel dacă am compara stilul de tactici, fără să oferim desigur o predictibilitate de 100%, cu jocul de ”rock, paper, scissor”, tactica nemților de gegenpress ar fi piatra, iar tactica noastră de construcție de pe linia de fund ar fi foaia. Ne aducem aminte ce au pățit Barcelona cu Bayern (2-8) și Brazilia cu Germania (1-7). Dacă am fi fost și noi o echipă mai renumită cum sunt Barcelona și Brazilia, sunt sigur că nemții ar fi fost mult mai montați și mai concentrați să își transforme ocaziile pe care și le-au creat și ar fi reușit un scor mult mai mare.

Talentul unui antrenor nu este de a crea o singură tactică pe care să o folosești negreșit la fiecare meci. Este de apreciat dorința lui Rădoi de a insufla o atitudine corectă și un spirit de respect de sine jucătorilor noștri, însă și tactica are rolul ei și un antrenor mare trebuie să își poată aduce echipa în punctul în care poate schimba partitura tactică din mers. Meciul cu nemții ne oferea ocazii mult mai mari dacă am fi ales o tactică cu contra-atacuri tăioase, în care să avansăm rapid între liniile nemților, și nu să încercăm o tranziție ofensivă lentă, încercând să menținem posesia și să atacăm pozițional. În momentul recuperării ar fi trebuit să rupem terenul, dar noi tot încercam să legăm pase scurte și să construim de pe linia de fund, lucru care este contracarat perfect de gegenpressul nemților. Aceștia ne-au sufocat pur și simplu în cea mai mare parte a meciului.

Dacă am fi adus rapid mingea pe pivot, Germania ar fi fost descoperită grav unor lansări ale rapizilor noștri jucători din benzi. S-a văzut asta la pasa lui Chiricheș în spatele apărării nemților, când Mihăilă a irosit una din cele mai mari ocazii ale meciului pentru noi. Desigur nici pivotul nostru nu a fost unul foarte bun până la intrarea lui Pușcaș, dar oricum ar fi fost o tactică mult mai bună decât ce am încercat noi pentru că noi am avut o posesie a mingii de 33% și de fiecare dată când atacam încercam să aducem o mare parte din echipă în ofensivă, pierdeam mingea și apoi trebuia să ne retragem din nou. Ajunsesem în situația să fie mai rentabil energetic să pierdem mingea imediat, astfel ca jucătorii noștri să nu mai facă risipa de energie de a avansa.

Dacă am fi reușit să menținem ofensiva măcar pentru 2-3 faze de poartă, ar fi meritat să continuăm jocul în acel fel, dar noi nu reușeam să ținem mingea sus și alergam prea mult, obosind mult mai ușor ca nemții, care legau mult mai multe faze de atac datorită felului cum obțineau mingea înapoi adânc în terenul nostru.

În afară de faptul că nu am fost flexibili tactic, am fost și vom rămâne foarte previzibili dacă Mirel o să continue așa. Technicianul de pe bancă are rolul de a face un plan prin care să surprindem adversarii, și asta preferabil nu la modul că introducem fundași laterali surprinzător de slabi. O idee bună ar fi fost în meciul ăsta poate să jucăm fără vârf autentic, cu un Eric Bicfalvi mijlocaș central în spatele lui Mihăilă pe post de atacant central. Bicfalvi, puternic, ar fi reușit poate să țină de minge mai bine, să lanseze jucătorii din flancuri, iar Mihăilă pe post de poacher ar fi putut să rupă terenul la pase lungi în spatele apărării germane. I-ar fi oferit și lui Ianis Hagi posibilități mai multe să își etaleze pasele superbe de angajare pe care știe să le dea. Bicfalvi, Keșeru sau Pușcaș ar fi putut juca chiar și pe post de nouar fals, atrăgând fundașii centrali în afara poziției pentru crearea de spații jucătorilor noștri de viteză.

Final de meci în atac

Finalul de meci ne-a surprins în atac. Joachim Löw a surprins prin faptul că nu a făcut decât o schimbare până în minutul 90. Probabil mulți din jucători obosiseră ușor, iar România având un Pușcaș și un Cicâldău cu suflu fresh în teren, a profitat de câteva ori și de anumite neatenții ale nemților. Pușcaș a fost aproape de gol dar după ce l-a întors ușor pe Antonio Rüdiger, nu a reușit să mai dea precizie șutului, iar în finalul partidei Stanciu a scăpat singur cu portarul, profitând de o eroare din partea nemților. Avea soluții de pasă în fața porții, dar după cum a recunoscut și el, sleit de puteri, nu a mai reușit să ridice capul să se informeze și a încercat să surprindă portarul cu un șut la colțul scurt, deși unghiul era foarte bine închis de Manuel Neuer.

Cum te învinge un sac de bani

Într-un articol scris după seria neagră pe care echipa națională a avut-o în toamnă, am scris un articol despre felul în care afectează finanțele fotbalului din ziua de azi mentalul jucătorilor. Moralul unei echipe care se înfruntă cu jucători cotați de zeci, sau sute de ori mai bine, este evident afectat. Vorbeam de efectul de halo care ne face să atribuim calități pozitive, poate inexistente, oamenilor la care identificăm deja o calitate evidentă. Prețul jucătorilor adverși poate fi considerat o asemenea calitate, iar jucătorii noștri îi văd poate imediat drept niște zei de neatins. Dacă sunt cu adevărat așa, rămâne de văzut, însă ce este cert este faptul că jucătorii noștri sunt puternic afectați mental pe parcursul unui asemenea joc de această informație, sentimentul de inferioritate fiind foarte apăsător. Auzim des fraze de genul ”la ce valoare de piață au ei, ar trebui să ne mulțumim cu prestația pe care am avut-o”.

Aceste sume de bani deformează, după părerea mea, felul în care oamenii și chiar fotbaliștii înțeleg acest joc de echipă. Dacă într-un meci ca cel de astăzi ne face să tindem să ne credem învinși dinainte să intrăm pe teren, într-un meci ca cel cu Armenia de peste 3 zile, ne-ar putea face să interpretăm meciul ca fiind unul prea ușor. Diferența de valoare pe site-ul de evaluare transfermarkt dintre noi și armeni fiind asemănătoare cu cea dintre germani și noi. Rădoi a arătat însă și la conferința de presă de după meciul cu Germania că își cunoaște deja în detaliu adversarul și nu este surprins de felul în care se prezintă viitorul nostru adversar.