Startul este foarte bun: România – Olanda 1-1 la EURO U21! Ne-am așteptat la o figură bună și baieții din teren au confirmat optimismul nostru, trecând au trecut de un prim test important când vine vorba de a juca sub presiune.

Aici găsești tot ce trebuie să știi despre EURO U21.

Startul meciului și importanța moralului

Anumite detalii din acest meci mi-au acaparat atenția și m-au făcut să mă gândesc la ceea ce înseamnă să ai un moral bun ca sportiv. Când vine vorba de sportivi de performanță care se presupune că dețin un nivel înalt al calităților tehnice necesare practicării acelui sport, moralul joacă un rol decisiv atunci când vine vorba de a se alege câștigătorii.

În debutul partidei am observat cum olandezii au început tare, să ne intimideze. Au presat foarte sus și au încercat să confiște mingea. Ei bine, nu a durat mult până când ai noștri le-au arătat că știu și ei să țină de ea. Ba chiar Olimpiu Moruțan a luat o acțiune pe cont propriu și a tras la poartă periculos, declanșând un semnal de alarmă în mințile necoapte ale olandezilor. Imediat după acel șut al lui Moruțan, olandezii au greșit prima pasă simplă în pre-construcția atacului, cedându-ne mingea adânc în terenul lor. Reacția imediată la șutul lui Moruțan a fost să se sperie, neaștepându-se ca acești est-europeni mult inferiori valoric să fie atât de obraznici.

Duelul căpitanilor

Echilibrul din teren a fost adus la olandezi de Teun Koopmeiners care a calmat multe situații și le-a redat liniștea coechipierilor. Acest căpitan al echipei olandeze pare să aibă un viitor strălucit, pentru că deja impresionează în rol de lider, fiind și printre puținii jucători de la ei care a avut declarații cerebrale înainte de meci, spunând că ”meciurile nu se câștigă pe hârtie”.

Diametral opus, cu o poziție și un rol asemănător în echipa noastră s-a aflat Marius Marin. Căpitanul nostru a avut și el rolul de a păzi zona din fața apărării noastre și a facut-o într-un mod suveran. A fost un duel de la distanță între cei doi pentru controlul jocului. În cele mai multe rânduri, Olanda reușea să mențină posesia, per total aceștia dominând clar partida la acest capitol. Dar Marin a reușit să se remarce des cu jocul lui defensiv tactic foarte bun. A luat un cartonaș galben devreme la finalul primei reprize, lucru care a redus din intensitatea cu care își putea exercita forța de a bloca, de frica unui al doilea galben, și implicit a unei eliminări din teren. Cu toate astea a continuat să fie liderul din teren de care echipa noastră a avut nevoie.

Atacuri aeriene și bombardierul nostru

Selecționerul Adrian Mutu a reușit să contracareze tactic jocul de viteză al olandezilor. România a cedat posesia, Olanda fiind nevoită în cea mai mare parte a timpului să găsească soluții de pătrundere din situații statice în care își putea doar limitat pune în valoare renumiții jucători de viteză. În asemenea condiții, jucătorii din apărarea noastră trebuie să se descurce cu presiunea și să fie foarte concentrați. Ei au reușit acest lucru, iar Olanda a reușit rar să creeze pericol din faze de viteză.

Principala armă a olandezilor fiind anihilată, aceștia au recurs la o soluție de rezervă, și anume atacurile cu mingi înalte, reușind și golul lor tot dintr-o astfel de fază. Considerând jocul static din apărare, m-am întrebat de ce nu a fost titular Radu Drăgușin, care are un fizic impresionant și învață zi de zi să se apere de la cei mai buni din lume, campionii Italiei. Întrebarea a venit natural având în vedere faptul că am fost dominați clar în aer atât de Perr Schuurs la gol, cât mai ales de Dani de Wit care a trimis de 4 ori periculos cu capul către poarta noastră în prima repriză.

Jocul frumos de pase alor noștri a dat roade la doar câteva minute după golul lor, oferindu-ne o lovitură liberă din preajma careului pe care Andrei Ciobanu a pleznit-o direct în vinclu. Lipsa suporterilor în momentul golului a fost atât de ciudată încât nici nu am simțit să strig la gol. Am trăit cu emoții meciul dar cumva momentul golului echipei naționale la un turneu final nu m-a mai entuziasmat atât de tare cum o făcea atunci când auzeam bucuria frenetică a suporterilor de la stadion.

Iar ni s-a tăiat maioneza?

Asemănător cu duelul în fața Angliei de acum doi ani, românii au realizat în primele 25 de minute, că pare mai mult decât posibil să obțină un rezultat pozitiv. Reușeam să pătrundem în careul advers, să punem presiune, să creăm pericol. Moruțan a destabilizat în mai multe rânduri apărarea adversă, fiind o sursă de inspirație pentru colegi. Însă după aproximativ o jumătate de oră de joc echipa noastră nu mai părea să lege două pase bune în faza ofensivă. Cedam imediat mingea, și nu din cauza unui joc de presing foarte bun al adversarului, ci din cauza unui joc timorat, presărat cu greșeli tehnice simple făcut de ai noștri. Era clar că ne-am pierdut claritatea când aveam posesia. Ne apăram bine, îi blocam bine pe olandezi, dar când le luam mingea și trebuia să rupem pământul și să răsturnăm terenul, ni se înmuiau picioarele ca macaroanele.

Înainte de pauză mă gândeam la un singur lucru. România avea nevoie de intervenția antrenorului. Discursul lui Mutu de la pauză mi-am dat seama că va fi decisiv pentru ceea ce va reuși echipa noastră să obțină din acest meci. Plumbul din ghete vărsat de spiritul nostru latin trebuia contracarat de o ieșire pasionantă de la cabine. Mutu trebuia să le inspire jucătorilor noștri ofensivi încredere, pasiune și entuziasm.

Mutu a trecut testul

După pauză am arătat cu totul altfel. Deși posesia era în continuare a olandezilor, românii au fost mult mai iuți și tăioși pe contre, îndemnând echipa olandeză la prudență. Mutu reușise să îi facă pe jucători să înțeleagă ce se întâmplase cu ei și că trebuie să se încreadă în abilitățile lor pentru a rezolva situația. A mai punctat acest lucru și la conferința de presă de după meci, în care a arătat o încredere foarte mare în lotul pe care îl are la dispoziție. Este încă un mare semn bun care vine de la Mutu în cariera sa de antrenor. Asta după ce în meciul decisiv din preliminarii cu Danemarca, România a reușit să joace entuziasmant atunci când a avut nevoie de gol.

Experiența lui Mutu cu succesul încă de la o vârstă fragedă, dar și contactul lui cu lumea mai întunecată a fotbalului, îi poate oferi niște perspective care să îl ajute să înțeleagă mai ușor de ce au nevoie tinerii noștri ca să bată sistemul. Mutu, ca și Rădoi, arată că înțelege valoarea jucătorilor noștri și nu se lasă păcălit de burse de valori sau alte inginerii socio-economice din Europa de Vest.

Nasul pe sus al olandezilor

În afară de șutul lui Koopmeiners, respins de Andrei Vlad în corner, Olanda nu a avut mari ocazii de gol în partea a doua. În schimb România a avut două ocazii rarisime de a obține maximul de puncte. Alexandru Pașcanu a trimis cu capul din fața porții și la surprins pe portar, însă acesta din urmă a respins din noroc mingea în corner, aceasta lovindu-l în cap. Ciobanu a mai executat foarte bine o lovitură liberă însă portarul Kjell Scherpen a fost de data asta la post. Tot portarul Olandei a fost eroul batavilor și la ultima fază importantă a meciului, unde tot Ciobanu a fost în centrul atenției când a tras un șut foarte puternic sub bară. Olanda scapă neînvinsă. Urmează rivalii noștri tradiționali, ungurii.

Un lucru care a fost interesant de văzut a fost reacția olandezilor la ce se întâmpla pe teren. Aceștia nu puteau concepe să nu ne învingă și deveneau din ce în ce mai agresivi verbal și fizic. Frustrarea era evidentă de partea lor și mă bucură rezultatul și faptul că am răsturnat deja calculele occidentalilor la acest turneu. Jucători de la care mulți se așteptau să ne pună probleme, ca Myron Boadu sau Brian Brobbey, nu au impresionat cu nimic în fața noastră și sper să fie un semn că avem din nou o echipă mare la tineret.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România și comunității Tackle de pe Facebook. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.