Romania Ucraina 3-0 EURO 2024

Acest 3-0 dintre România și Ucraina la EURO 2024 este cea mai clară victorie a României din istoria participărilor la turnee finale. Niciodată nu am mai învins cu 3-0. Niciodată nu am mai învins la mai mult de două goluri diferență la vreun turneu final mondial sau european. Multe despre acest meci nu le-am mai trăit noi ca suporteri români vreodată. Sau foarte rar. Intru mai în detaliu în paragrafele ce urmează despre asta. Dar doresc întâi, în primul articol de la acest turneu final, să privim în spate la ce a dus la acest rezultat. Florin Răducioiu a spus „nu este o întâmplare acest rezultat”.

Originile unei generații de excepție

Multe țări au avut momente grele ale echipei naționale. Germania a lansat un proiect de revitalizare în 2004. Acesta a culminat cu titlul mondial din 2014. Italienii trec și ei acum printr-o perioadă dificilă. Spania a fost și ea nevoită să facă un proiect important, care a culminat cu trei titluri internaționale majore consecutive. Fotbalul românesc a trecut prin momente foarte dificile după retragerea „Generației de Aur”.

Proiectul nostru important a fost început în 2009 la Constanța. Gică Hagi, cel mai bun fotbalist român din istorie, a pus bazele viitorului fotbalului românesc. Clubul întemeiat l-a numit sugestiv „Viitorul”. Am fost fanul acestui proiect încă de la început. Pentru că Hagi a încercat imediat după retragere să se implice. Ca selecționer a avut un eșec traumatizant pentru noi și a plecat. Apoi s-a dedicat unor proiecte la nivel de club, dar nicăieri nu părea să dovedească o valoare deosebită ca antrenor. Apoi a ținut să ne dovedească faptul că nu e totuși așa de simplu.

Deși nu avea rezultate ca antrenor, la toate cluburile la care a fost, a descoperit și a promovat talente. A dovedit că recunoaște jucătorii care pot avea succes. De asta mi s-a părut de la început că un club în care el selecționează jucători este o idee care nu poate da greș. Și așa a fost.

Primele rezultate

Viitorul Constanța a devenit campioana României în 2017. O performanță incredibilă pentru un club care nu are buget de transferuri. Toate vedetele clubului sunt jucători formați de club. Uneori mai vin și jucători liberi de contract, străini sau români, pe care Hagi îi revitalizează.

Pe baza jucătorilor formați de Hagi la Viitorul, a apărut generația de tineret din 2019. Ianis Hagi, Florinel Coman, Tudor Băluță sau Alexandru Cicâldău au jucat un rol esențial la EURO U21 2019. În Italia învingeam Croația și Anglia, marcând câte patru goluri pe meci. Am scris atunci un articol care mi-a rămas în suflet după meciul cu Anglia.

Ianis Hagi Viitorul
Ianis Hagi în tricoul clubului Viitorul Constanța, care a influențat decisiv destinele fotbalului românesc

 

Atunci îmi aduc aminte că am avut un sentiment de speranță mare înainte de turneu. Același sentiment de optimism l-am simțit și înainte de acest EURO. Am simțit că mulți din puștii care au ajuns la acel EURO de tineret sunt pe punctul de a intra în teren pentru noi la un nou turneu final. Și am sperat că vom trăi din nou evenimente asemănătoare. Nici în 2019 nu m-am așteptat la scorurile pe care le-am reușit cu Croația (4-1) sau Anglia (4-2). La fel cum nici azi nu m-am așteptat la acest 3-0 cu Ucraina. Rezultatul unei munci extraordinare, ”titanice”, după cum spunea chiar Hagi, se vede. Atunci când muncești cu greu pentru ceva în care crezi, rezultatele vor veni, răsplata va veni.

Tranziția

De la acel succes din 2019, tranziția nu a fost ușoară și nici azi nu este completă. Dificultățile au fost date de mulți factori. Jucători care țineau cu dinții de statutul lor și nu putea accepta că jucătorii ăștia tineri dovedesc ce ei nu au putut. Presa, care se implică mult și prost de cele mai multe ori. Fanii, care de multe ori se pripesc cu concluziile. Site-uri nocive care stabilesc valori în bani ale jucătorilor pe baza unor criterii foarte dubioase.

Peste toate astea jucătorii noștri au reușit cumva să treacă și să ajungă la meciul de astăzi. Au reușit, cu noroc, este adevărat, să câștige grupa de calificare neînvinși. Cu toate astea, transfermarkt ne evalua înaintea turneului ca fiind cea mai slabă națională a competiției. Sub Slovenia, Slovacia sau Albania. De patru ori mai slabi decât Ucraina (92 milioane versus 379 milioane). Dar haideți să analizăm ce s-a întâmplat la istorica partidă.

Desfășurarea meciului. Primele 30 de minute

România nu a forțat. În start am cedat inițiativa. Se observa o oarecare autoritate din partea Ucrainei. Vecinii noștri de la Nord erau conștienți de statutul de favoriți și au preluat imediat frâiele, încercând să ajungă la poarta noastră. Doar că acest lucru nu prea le-a reușit. Și pe măsură ce ai noștri respingeau atacuri după atacuri, s-a realizat o schimbare esențială. Ucrainienilor a început să li se implanteze virusul îndoielii. În timp ce românii începeau să realizeze că poate nu e dracul atât de negru.

Înaintea golului, România reușise să iasă de mai multe ori frumos din defensivă și să creeze neliniște în apărarea adversă. Denis Drăguș, tot un produs de la Academia lui Hagi, și-a dominat adversarii. A coborât de multe ori eficient între linii, pentru a crea faze periculoase. A scos adversar din joc prin dribling. A combinat frumos cu Andrei Rațiu. A făcut stopuri elegante și a ținut de minge ca un adevărat vârf de careu. A contribuit mult la teama care a apărut în sânul echipei ucrainiene. Acea teamă și nesiguranță a dus și la greșeala lui Andriy Lunin, care a condus la golul lui Nicolae Stanciu. Și ce gol.. un șut incredibil cum nu mai dăduse din vremurile de la FCSB.

Romania Ucraina 3-0 EURO 2024
Momentul de bucurie al lui Stanciu va rămâne poate la fel de iconic precum cel al lui Hagi din 1994 sau al lui Adrian Ilie din 1998

 

Ucraina acuză șocul. Fericirea de pe fața lui Edi

După gol, Ucraina nu prea înțelegea ce se întâmplă. Cum este posibil ca acești jucători care valorează câteva amărâte de milioane de euro să joace la nivelul ăsta? S-au trezit deodată într-un film în care nu își cunoșteau rolul. Nu știau ce trebuie să facă. Este clar că ne-au subestimat.

Toată lumea ne-a subestimat înainte de acest meci, inclusiv noi. Și așa au ajuns în această situație în care aveau în față o altă echipă decât cea pentru care se pregătiseră. Și de aici au încercat să improvizeze. Fără succes. Moralul le-a scăzut. Au început să greșească pase simple. Acea echipă sigură pe ea de la startul partidei nu se mai vedea deloc.

De cealaltă parte, românii jucau cu o dezinvoltură extraordinară. Pase din prima, preluări imposibile, mingea parcă se lipea de ai noștri. Încrederea în propriile forțe era la un nivel foarte mare. Denis Man șutează puțin pe lângă, după o deviere. Stanciu trimite direct din corner în bară. România încântă. Eduard Iordănescu zâmbește de fericire, chiar și în momentele în care ratăm. E și el surprins plăcut și eliberat de tensiune. România demonstra și îi răsplătea încrederea.

Romania Ucraina 3-0 EURO 2024
Imediat după ratarea lui Man din prima repriză, Iordănescu nu își poate controla un zâmbet de fericire cauzat de jocul foarte bun al echipei noastre

 

Pauza. Momentul cheie al meciului

După o repriză cum a reușit România, Ucraina avea nevoie de o regrupare la pauză. Problema e că aveau nevoie a pregăti din nou meciul. Pentru că Ucraina, cum am spus, avea alt adversar în față, nu cel pentru care se pregătiseră. Serhiy Rebrov spunea că România nu este o echipă care să le poate crea mari probleme. E greu după ce spui asta să ții un discurs la pauză în fața echipei.

România a ieșit hotărâtă de la cabine și au fost pe ei de la început. Ucrainienii nu au reușit să se resusciteze. Ba mai mult, românii au marcat de două ori în patru minute. Răzvan Marin a trimis o nouă torpilă la colțul lung, din afara careului. Iar Denis Drăguș a finalizat o pătrundere superbă a lui Denis Man în careu.

De aici România a ales să facă un pas în spate, ușor. Au intrat Ianis Hagi și Valentin Mihăilă în loc de Denis Man și Florinel Coman. Îmi pare rău că din nou Hagi nu a jucat lângă Coman. Cei doi au o chimie deosebită atunci când joacă împreună. După încă 10 minute România introduce un nou fundaș central în teren. Adrian Rus primește însă un rol în fața apărării, ca să nu ne aglomerăm prea tare careul. Terminăm meciul cu patru fundași centrali de meserie, după intrarea lui Bogdan Racovițan. Meciul este închis, iar ucrainienii au puține ocazii. Toate șuturile lor pe poartă au venit după minutul 75. Nici unul nu i-a pus reale probleme lui Florin Niță.

Romania Ucraina 3-0 EURO 2024
Românii au pasat cu eleganță printre liniile ucrainienilor

 

Meritul lui Eduard Iordănescu

Am lăudat atitudinea asumată a lui Iordănescu dinaintea partidei cu Israel. Am detaliat în articolul în care am analizat acel meci. Un lucru este clar. Eduard Iordănescu este un orator deosebit. Calitatea sa de a aduna oamenii în jurul său cred că a fost esențială în această campanie. Mi se pare că nu are întotdeauna ochiul cel mai bun pentru calitatea jucătorilor. Dar lucrează extraordinar cu cei pe care îi ia la lot, cu cei pe care îi bagă în teren.

Înainte de acest turneu, Iordănescu își propusese să îi încurajeze pe elevii săi să „treacă la următorul nivel”. A vorbit despre nevoia de a ridica nivelul pentru turneul final. Ideea aceasta a fost depășită cu mult în acest meci. Nu doar că și-au ridicat nivelul. Dar au bătut recordul de victorie la cel mai clar scor din istoria turneelor finale pentru România.

Rezultatul este comparabil cu acel 2-0 cu URSS din 1990 de la Mondial. Sau cu 3-1 cu Columbia din 1994 tot de la Mondial. Asemenea rezultate nasc generații valoroase. Este un nou meci definitoriu pentru această generație. După acel meci cu Anglia din 2019 de la tineret. Așa se formează generații de excepție și e posibil ca ce am văzut să fie începutul unei echipe formidabile. Am văzut un meci în care Nicușor Bancu a jucat mai bine ca niciodată. Mai ales defensiv. Stanciu sau Rațiu și ei au jucat mult peste nivelul lor obișnuit. Bancu a arătat mai bine ca Zinchenko de la Arsenal. Stanciu cu siguranță mai bine decât Tsygankov de la Girona. Florin Niță l-a depășit în evoluție pe Lunin de la Real Madrid. Meritul pentru aceste performanțe cu adevărat de excepție le are cu siguranță Iordănescu.

Romania Columbia World Cup 1994
Ionuț Lupescu (în galben) împotriva Columbiei la Cupa Mondială din 1994

 

Hagi vs Stanciu. Critică constructivă

Am criticat și în trecut netitularizarea lui Ianis Hagi. Fără să încerc să stric atmosfera există totuși un aspect care consider că merită atenția noastră. Stanciu a fost jucat de Iordănescu în acest meci pe poziția de decar, în spatele liniei de atac. Rolul acestei poziții este de coordonator de joc. Nici un alt jucător din teren nu este de meserie coordonator de joc. În mod normal, rolul lui este să creeze pase care să destabilizeze apărările adverse. Și să aducă coechipieri în situații de a marca.

Stanciu a avut niște execuții care ne vor rămâne mult timp întipărite în minte. Golul din minutul 29 și bara aceea din corner au contribuit probabil decisiv la acordarea titlului de om al meciului de la UEFA. Totuși, Stanciu nu a reușit nici măcare o pasă care să pună vreun coleg într-o situație avantajoasă. Ba mai mult, în afară de pase simple în lateral sau în spate, toate pasele lui Stanciu au dus la pierderea balonului. Fie prin blocajul sau intercepția adversarului, fie prin punerea unui coleg într-o situație dificilă în care a fost deposedat. Singurele pase spre un coleg din careu, au fost la picior, iar colegul a pierdut mingea imediat.

Romania Ucraina 3-0 EURO 2024
Șutul năprasnic al lui Nicolae Stanciu pentru 1-0

 

Varianta Hagi

În afară de această statistică înrijorătoare, ce este îngrijorător este că Stanciu nu prea poate crea. El nu reușește mai niciodată din poziția lui de playmaker să ofere pase geniale. Genul de pase care destabilizează adversarul, care surprind. În comparație cu el, Hagi aproape că doar asta încearcă atunci când se află în preajma careului advers și nu numai. Să ne aducem aminte de pasele fenomenale de la turneul de tineret din 2019. Să ne aducem aminte de penalty-ul obținut de Coman cu Kosovo acasă după ce Hagi l-a găsit genial pe acesta în careu cu o pasă destabilizatoare. La Stanciu nu am văzut aproape niciodată asta.

Împotriva Ucrainei, au trebuit să improvizeze Man și Drăguș, coborând în poziții mai joase pentru a compensa lipsa de inițiativă din partea lui Stanciu. Este un motiv pentru care cred că în spatele vârfului ar trebui să joace Hagi. Stanciu poate juca și în stânga, pe poziția de aripă inversată, care pătrunde în centru. Sau chiar unpic retras lângă Răzvan Marin sau Marius Marin. Șuturile năprasnice sau cornerele le poate executa la fel de ușor și de pe aceste poziții. Dar cred că în meciuri mai grele vom avea nevoie de geniul paselor lui Hagi în linia avansată a mijlocașilor noștri.

Despre valoarea fotbalului românesc

Acum mai mulți ani am scris un articol cu tema valorii fotbalului de la noi. Sunt un suporter extrem de indignat de site-uri în genul transfermarkt. Modul în care aceste baze de date influențează evoluția unor fotbaliști este extrem de nocivă. Și în afară de asta, este o evaluare foarte subiectivă care avantajează țările cu campionate bogate. Jucători care cresc în mediul cluburilor bogate, al ligilor bogate, vor valora automat mai mult. Această valoare este de multe ori doar o iluzie.

Să ne aducem din nou aminte de meciul din 2019. Pe teren se aflau Phil Foden, James Maddison sau Dean Henderson. I-am bătut cu 4-2. Aceștia valorează acum niște sume exorbitante. Ai noștri nu ajung la 10% din valoarea englezilor. Valoarea unor jucători este dată de mulți factori. Și unul din acești factori este cum se integrează acel jucător în grupul din care face parte. În alte cuvinte, un jucător ar trebui să aibe o valoare diferită în funcție de echipa la care joacă. Așa ar fi o evaluare de acest gen cea mai corectă.

Scoate-i pe englezi din propria cultură și trimite-i în altă țară unde poate nu vor mai fi la fel de fericiți. Vei vedea că nici Foden și nici Maddison nu vor mai fi la același nivel. Dar englezii, spre exemplu, au destui bani să își păstreze jucătorii în țară. Și de aici intrăm desigur într-un cerc vicios, care dă jucătorilor din zone mai sărace puține șanse de reușită în fotbal. Și nu din lipsă de talent sau condiții de pregătire. Ci din motive pur psihologice.

Problema identității

Unul din secretele succesului, pe care încerc să îl deslușesc de mult timp în fotbal, îl consider a fi identitatea. Acel sentiment că faci parte dintr-un grup în care ești fericit. Ești fericit pentru că valorile tale se identifică cu ale grupului. Ești fericit pentru că ai alături oameni cu scopuri asemănătoare și oameni în care ai încredere.

Astea sunt concepte greu de cuantificat. Și de aceea nu sunt luate în calcul atunci când este stabilită valoarea în bani a jucătorilor. Pentru că aceștia sunt întotdeauna evaluați individual și nu în raport cu o echipă anume. Ceea ce eu consider a fi greșit. Naționala României este o dovadă deosebită în acest sens. După cum am spus mai devreme, prețul lotului României este de 92 milioane de euro. Lotul Ucrainei valorează 397 milioane de euro. Scorul a fost de 3-0 pentru noi și echipa noastră a arătat mult mai bine decât cea a ucrainienilor.

Înseamnă asta că ai noștri sunt mai valoroși? Poate. Sau poate că nu. Ai noștri sunt mai valoroși în Naționala noastră. Dar poate că nu sunt mai valoroși în echipe ca Real Madrid sau Arsenal. Bancu în echipa din debutul de la EURO e cu siguranță mai bun decât Zinchenko în echipa lui Națională. Dar Bancu la Arsenal sigur nu ar valora așa mult ca Zinchenko.

Ce urmează

România mai are nevoie de un punct pentru a fi aproape 100% sigură de calificare. Urmează două partide, teoretic una mai grea și una mai ușoară. Dar rezultatele din grupa noastră sunt foarte surprinzătoare. Astfel că nu putem ști cum va arăta clasamentul la finalul acestei grupe.

Vrem să ajungem în optimi. Eu nu am mai trăit un meci eliminatoriu la un turneu final cu România de la acel România – Italia din 2000. Iar un meci eliminatoriu pe care să îl câștigăm nu am văzut niciodată. Am început să mă uit la fotbal de la golul lui Adrian Ilie cu Columbia în 1998.

Până acolo însă întâlnim Belgia sâmbătă și Slovacia miercurea viitoare. Nu ne mai simțim la fel de speriați înainte de Belgia. Dar dacă ajungem noi să subestimăm un adversar, o să fim sigur pedepsiți aspru. Să ne aducem aminte ce a pățit Naționala în 1994 cu Elveția. Și nu, nu a fost din cauză că a dat autocarul cu spatele, cum crede Iordănescu senior. Venea și atunci după cel mai bun meci făcut de echipa noastră Națională la un turneu final de până atunci. Să învățăm din istorie.

romania italia euro 2000
Ultima echipă a României care a disputat un meci eliminatoriu la un turneu final, cu Italia la EURO 2000 în sferturile de finală

Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *