Spiritul fotbalului și meciurile Naționalelor noastre

Există o idee a mea despre un mod al fotbalului de a răsplăti atitudinea corectă, de a răsplăti echipele cu un concept de joc, echipele care respectă fotbalul. Această idee aș numi-o „spiritul fotbalului”. În meciul cu nord-irlandezii nu am respectat fotbalul și echipa a suferit, ba chiar era să pierdem. Spiritul fotbalului ne-a răsplătit atunci când am făcut schimbări ofensive și Rădoi a trecut din nou la un sistem de joc după filozofia de joc pe care a promovat-o în toate meciurile premergătoare acestuia.

Măsura ambiției

Rezultatele sunt și o măsură a ambiției. Dacă ne punem ca obiectiv să închidem un joc și să obținem un rezultat mic, riscăm să obținem unul și mai mic. Dacă țintim mai sus, și avem posibilitățile și talentul să o facem, vom obține mai mult. Atât echipa de tineret cu Danemarca, cât și echipa de seniori cu Irlanda de Nord, au încercat să păcălească fotbalul și ambele au fost conduse cu 1-0. Ceea ce mi s-a părut îmbucurător este însă faptul că în ambele cazuri când au încercat să forțeze, au reușit să domine partida. Mă întreb totuși de ce nu jucăm la început așa până reușim să conducem cu 1-0, poate 2-0. Mi se pare foarte amuzant cum unii se bucură după meciul cu nord-irlandezii că Rădoi nu a jucat ofensiv și s-a chinuit, considerând că așa ar fi trebuit să joace naționala și în Islanda. Lipsa de perspectivă a acestora și a presei în general cu privire la Națională mi se pare din ce în ce mai ridicolă. Sper că liderilor Federației va continua să nu le pese de faptul că jocul echipei Naționale nu îl mulțumește pe Marica și să continue proiectul actual cu Rădoi la cârmă, pentru că avem ambiție.

Corai

Eu ca suporter al echipei Naționale mă simt mai bine dacă avem ambiție și încercăm să jucăm acest sport la nivelul la care ar trebui jucat, chiar dacă asta înseamnă să mai pierzi din când în când și la scoruri umilitoare. La urma urmei, Barcelona a fost umilită cu 8-2, Brazilia cu 7-1, Argentina cu 6-1, Germania cu 6-0 etc. Să pierzi la scor nu înseamnă altceva decât o lecție. Dar să joci constant anti-fotbal pe termen lung înseamnă doar că îți e teamă să primești o asemenea lecție, ești laș. Documentare recente cu mari manageri cum sunt Jose Mourinho la Tottenham sau Tite la Naționala Braziliei trădează una din atitudinile cele mai importante care sunt promovate de ei în vestiar: curajul! Părerile majorității celor care critică proiectul pe termen lung al Naționalei sunt caracterizate de o oarecare lașitate.

Mi s-a părut extraordinar discursul lui Tite din debutul documentarului All or nothing: Brazil National Team, în care prezintă în câteva minute această idee, minute în care arată cât de important este un lider adevărat în vestiar, un orator sublim, un om care te face om. El începe prin a povesti echipei despre un om vânzător de fructe care aproviziona una din echipele unde lucrase el înainte, om care a lăsat o impresie deosebită asupra lui Tite prin faptul că în orice situație s-ar fi aflat echipa, el venea la jucători și le spunea „corai”, care în dialectul de origine italiană din acea zonă a Braziliei înseamnă curaj. Mai departe Tite explică:

„Dintre toate atributele necesare unui jucător de fotbal pentru a intra pe teren, pentru a juca, pentru a face performanță, pentru a fi puternic mental, fie că echipa câștigă sau pierde sau se află la egalitate, există o rechizită de bază: curajul. Curajul de a face greșeli și a continua, indiferent de ce se întâmplă. Curajul de a face totul corect și a continua. Curajul de a ajunge în minutul 97 și de a juca cel mai bun fotbal al tău. Puteți pierde, dar vă rog să nu fiți niciodată niște pierzători!”

Cred că acest discurs transcende fotbalul.

„Tiki-Taka” pe de-a latul

Unicul moment în care am simțit rușine uitându-mă la meciurile Naționalelor din ultimele luni a fost la acel joc de pase din ultimele 10 minute ale partidei de la tineret cu Danemarca. Și exact din motivul a ceea ce arată: lașitate. Acolo am insultat spiritul fotbalului și am avut mare noroc că nu ne-a pedepsit. Norocul a fost acela că jocul ofensiv convingător din minutele precedente i-au convins pe danezi că îi putem pedepsi dacă ies prea tare la joc, iar danezii au fost la rândul lor lași și ne-au lăsat să plimbăm mingea fără scop de pe o parte pe alta a terenului.

Însă până și lașitatea danezilor a avut o limită cu vreo două minute înainte de ultimul fluier, când n-au mai suportat ce se întâmplă și au încercat să ne atace. Au ajuns aproape de careu dar ai noștri i-au pedepsit prompt pe contraatac și era chiar să le mai marcăm un gol, tocmai acel lucru de care ei se temeau. Însă tocmai diferența aceea pe care Tite o face în discursul său între a pierde și a fi pierzător este ceva ce jucătorii noștri ar trebui să învețe. Și ceva îmi spune că Rădoi înțelege acest concept.

Amicalul cu Belarus al Naționalei mari de miercurea trecută  a avut un cu totul alt istoric. Un meci în care am dovedit un curaj deosebit, siguranță în joc: am dominat adversarul. Și chiar și în perioada în care nu am mai jucat așa bine, iar adversarul a revenit de la 5-0 la 5-3, echipa a continuat să fie curajoasă. Primele 60 minute am jucat superb, am văzut o Națională cum ne-ar plăcea să vedem în toate meciurile, în ultimele 30 minute am pierdut controlul partidei, iar bielorușii au revenit în meci. Așadar primele 60 minute au fost plăcute ochiului, iar ultimele 30 minute au fost o lecție. O lecție pe care am avut curajul să o primim.

România – Irlanda de Nord 1-1

Meciul cu nord-irlandezii a început bine. Ai noștri aveau tupeul la ei și combinau cu cap în încercarea de a desface apărarea adversă. Din punct de vedere mental se aflau într-un loc bun. Vedeam preluări cu schimbare de direcție, care puneau jucătorul întotdeauna într-o poziție să continue cu ușurință faza ofensivă, vedeam idei, viteză de joc. Însă nu am reușit să ne creăm decât o oportunitate de gol la șutul lui Man. După primele 15 minute însă s-a întâmplat ceva și cred că, cedând presiunilor mari din mass-media, Rădoi a aflat de ce se întâmpla în Serbia unde Rusia era deja condusă (după 25 minute chiar cu 2-0) și a ales jocul mai puțin curajos la rezultat. Situația era aceea că România avea nevoie de un rezultat superior Rusiei pentru a reveni în urna a doua valorică pentru tragerile la sorți ale grupelor de calificare la Mondial. În condițiile unei înfrângeri a rușilor, nouă ne ajungea un egal în Regatul Unit. Dar, cum spiritul fotbalului veghează, lipsa noastră de curaj a fost pedepsită și am fost nevoiți să atacăm și să arătăm altă față până la final pentru a profita de pasul greșit al rușilor, care în final au fost umiliți cu 5-0.

Încă o dată, această presiune extraordinară din partea presei are efecte negative asupra echipei. Însă poate vom avea și un câștig din asta. Dacă Rădoi și echipa supraviețuiesc fără traume mentale majore acestui inexplicabil război al presei împotriva lor, vor avea în viitor un mental de fier și nimeni nu îi va mai putea deraia de la obiectivele pe care și le propun. Cheia e să supraviețuiască.

În ceea ce privește evoluția jucătorilor, un mare minus este în dreptul lui Alibec, care a jucat absolut îngrozitor și nu am înțeles de ce nu a fost schimbat mai devreme. În foarte puține din meciurile Naționalei a reușit să iasă în evidență în mod pozitiv și cred că ar fi momentul să i se dea postul de titular lui Pușcaș, care are nevoie de meciuri cât mai multe pentru a își atinge potențialul mare pe care l-a arătat la tineret. În meciul cu nord-irlandezii era o certitudine absolută că atunci când mingea ajungea la Alibec, era pierdută. Prima atingere a lui de minge care nu m-a exasperat a fost în minutul 83, când a reușit o preluare fină în careul advers, însă apoi s-a întors cu spatele la poartă și a scos mingea din zona de pericol pentru poarta adversă. Așadar realizările lui au fost absolut nule.

Remarcații ar fi Bicfalvi și Nedelcearu. Ambii au fost curajoși și au dat siguranță echipei. Nedelcearu, fundaș central, a apărut de mai multe ori în atac, și nu la faze fixe, reușind să intre chiar în combinații care au pus în pericol poarta adversă.

Controversa titularizării jucătorilor lui Becali

O altă chestie foarte amuzantă pe care am citit-o în presă este informația cum că Rădoi ar fi titularizat patru jucători de la FCSB de frica patronului clubului, care îi este și naș. Eu cred că la clubul bucureștean George Becali dă din ce în ce mai mult semne că se maturizează în gândire și în modul în care conduce clubul. Și una din deciziile cele mai inspirate din ultima vreme a fost aducerea în staff a preparatorului fizic făcător de minuni, Thomas Neubert. Acesta a pregătit fizic echipa bucureșteană într-o perioadă în care aceasta a reușit rezultate foarte deosebite în Europa, unde elimina Ajax, învingea Chelsea la București și se prezenta în general într-o formă de joc deosebită. Antrenamentul fizic a fost în general un minus al jucătorului de fotbal român, iar îmbunătățiri majore pe acel front pot aduce asemenea diferențe în performanțe. Eu cred că Rădoi a fost conștient de acest lucru și a vrut să folosească acești jucători și datorită sesiunilor fizice pe care aceștia le au cu expertul neamț.

Această pregătire fizică pare deja să aibă rezultate pentru că echipa se află pe primul loc în campionatul național și arată o formă deosebită de joc. Este extrem de îmbucurător având în vedere numărul mare de tinere talente autohtone care sunt deținute de Becali. Vorbind de tinere talente, ajung și la al doilea punct de laudă pentru clubul bucureștean, și anume rezultatele Academiei de fotbal înființate de omul de afaceri din Pipera. Această Academie are echipe la juniorii U17 și U19 care se luptă cu șanse reale la titlul de campioni naționali cu echipele Academiei Gheorghe Hagi. Se pare că drumul deschis de Hagi este urmat și va avea rezultate benefice pentru viitorul fotbalului nostru. Dacă generația de tineri actuală este datorată în mare parte lui Hagi, poate că peste câțiva ani vor fi și mai mulți tineri de perspectivă, ca rezultat al muncii mai multor Academii care au urmat exemplul lui și îndemnul Federației de a investi în copii și juniori.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

Show CommentsClose Comments

Leave a comment