Dacă atunci când eram un puști, stadioanele lui Archibald au fost catalistul pasiunii mele pentru fotbalul britanic, alături de Tunarii lui Wenger, suporterii englezi m-au făcut să îmi păstrez atenția către fotbalul din Insulă. Fie că-și făceau chant-uri din melodiile mele preferate, fie că aplaudau cu ardoare un tackle reușit la mijlocul terenului, mereu mi s-a părut că publicul vibrează altfel acolo. Nu trebuie să fii vreun geniu ca să-ți dai seama că fotbalul se trăiește parcă altfel în tribunele din Marea Britanie.

Dintre toate subculturile care s-au format de-a lungul istoriei fotbalului britanic, una a avut ceva aparte, având ca puncte comune, stilul de muzică ascultat, stilul vestimentar și nu în ultimul rând camaraderia: The Casuals. Deși nu trebuie să ascundem episoadele de violență la care luau uneori parte, pentru Casuals esențiale erau momentele în care se aflau alături de fanii care îmbrățișau același stil, urmărind împreună clubul lor favorit, acasă sau în deplasare. Cu un focus mai mare pe hainele cu care te îmbraci, pe muzica pe care o asculți și pe oamenii alături de care stai decât pe meciul de fotbal în sine, Casuals au fost o subcultură aparte în istoria fotbalului britanic.

Cum au apărut The Casuals?

“The casuals”, considerați de mulți ca fiind urmașii culturii Mod, s-au făcut cunoscuți lumii ca fiind niște huligani care purtau haine de la branduri scumpe, dar mișcarea a pornit la finele anilor ’70 prin suporterii englezi care își urmau echipa în deplasările din Europa, de unde se întorceau cu haine care nu se găseau pe pământ britanic. Cu un design diferit față de ceea ce exista în Insulă, englezii au fost atrași de aceste haine și pentru că, astfel, ei nu mai intrau ușor în atenția poliției. Datorită hainelor scumpe se puteau infiltra mai ușor în grupurile de suporteri adverși sau în locațiile în care aceștia aveau establishment-urile.

„Take labels such as Fila, Lacoste, Burberry and Kappa, add a taste for serious fighting and a new youth culture was born. One of the biggest working class youth cults ever, but because its home was the football terraces [which at that time were entirely the preserve of the working class] rather than universities or art schools, it went largely unexplored by the media.” (Paolo Hewitt, autor al biografiei trupei Oasis)

Se spune că pionierii acestei mișcări au fost fanii lui Liverpool care în urma deplasării la meciul cu AS Saint-Étienne, ei s-au întors din Franța cu haine și accesorii aparținând unor branduri franțuzești și italienești. Dacă fanii cormoranilor au fost primii care adoptat stilul vestimentar continental, nu a trecut mult până când tot mai mulți suporteri din Anglia, dar în special cei din nord, au pus mâna pe aceste branduri rare la acea vreme. Motivele erau simple: poliția îi aveau în vizor în mare parte doar pe celebrii Skinheads care purtau bocanci și haine din piele, dar și pe ceilalți alții care nu acordau atenție felului în care se îmbracă.

Încetul cu încetul, pe la finele anilor ’80, pe mai toate stadioanele din Anglia puteai vedea gecile Stone Island și pantofii sport ”old school” de la Adidas Originals, care deveniseră ”trademark” pentru ținuta Casual. Bluzele de trening cu fermoar de la Sergio Tacchini, Fila sau Lacoste deveniseră și ele tot mai populare, iar ulterior și-au făcut loc în garderoba Casualilor și mărci precum Burberry, Aquascutum sau Fiorucci. Un deceniu mai târziu, toate aceste mărci au devenit atât de populare încât părea o uniformă, fapt ce făcea ca poliția locală să poată identifica foarte ușor grupurile de Casuals.

Dacă stilul vestimentar și echipa de fotbal preferată erau elementele cheie, pasiunea Casual-ilor pentru muzică nu trebuie ignorată. Când venea vorba de muzica preferată, aceștia ascultau punk, new wave și mai târziu, odată cu apariția drogului Ectasy în UK,  chiar rave. Trupe ca The Clash, The Jam, The Cockney Rejects sau mai târziu Stone Roses erau printre preferatele acestora.

Influența lor e încă prezentă

În ultimele două decenii, deși amploarea ”mișcării” a scăzut considerabil, unii suporterii au continuat să poarte Burberry și Lacoste, iar marca Stone Island a căpătat o puternică asociere cu cultura Casuals, datorită glorificării culturii Casuals în filmul Green Street Hooligans.

Deși a copilărit în anii 90, Dan, un britanic din Derby care are un online shop pentru Casuals, a povestit pentru Vice.com felul în care a fost captat de mic de aceasta subcultură:

„I would probably say I inherited my love for casual culture from my old man and family. He used to take me to the football from an early age and I instantly loved matchdays. As well as the football, my old man was also into his clothes and music and I developed my own tastes from that. I remember listening to Oasis, Black Grape, The Charlatans and The Verve on the way to matches and also wearing brands like Stone Island, Henri Lloyd and CP Company from a really young age – at the time I didn’t really think anything of it, but I was wearing a £100 Stone Island sweatshirt to school and none of my mates really knew what it was.”

Diferiți prin modul în care se purtau în zilele meciurilor, prin stilul cool în care se îmbrăcau și prin înclinația către punk, new wave și mai târziu chiar rave, The Casuals au fost printre cele mai bine conturate subculturi din istoria fotbalului britanic. Elementele subculturii Casuals au fost exagerate, ba chiar glorificate în filme precum Green Street Hooligans sau The Football Factory. Deși nu e urmă de îndoială că o parte din ei erau implicați în mod obișnuit în acte de violență în zilele meciurilor, prea multă lume privește întreaga subcultură prin acei ochi, iar majoritatea celor care se identifică astăzi ca fiind Casuali sunt mult mai preocupați de fotbal, modă și muzică, decât luptele din stradă.

surse:

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *