Archibald Leitch: Povestea arhitectului fotbalului englez

Pentru cei pentru care mersul la meci înseamnă și altceva decât să urli ”m#^% steaua” la fiecare fază, un stadion e mai mult decât locul în care mergi să vezi cum aleargă 22 de oameni. Fie că m-am încheiat la hanorac ca să nu se vadă tricoul cu Arsenal când treceam prin Seven Sisters, fie că urcam Copoul și glumeam cu băieții pe motiv că diseară ne întâlnim cu Bâlbă în pub, mersul la stadion a avut mereu farmecul său. Poate cu excepția Emirates-ului, nu m-am întrebat însă niciodată cine și cum a construit stadioanele pe care am mers…

Admirația pe care o am pentru Craven Cottage, stadionul lui Fulham, m-a facut să-i caut și citesc istoria dar și să aflu mai multe despre cine e omul din spatele construcției care datează de mai bine de un veac și care se încăpățânează să rămână în picioare în vremuri în care cluburile sunt în goana după venituri mai mari și după arene moderne în care fanii să poată veni cu familia, să facă selfie-uri, să mănânce plăcinte, să bea bere, eventual să mai cumpere si un tricou. Așa am ajuns să descopăr că Archibald Leitch e mintea care, între 1899 și 1939 a făcut design-ul a peste 40 de stadioane din Marea Britanie, stadioane cu tribune extrem de aproapiate de teren, cu locuri cu vedere obstrucționată de stâlpii de susținere din oțel, cu scaune înghesuite, dar cu un farmec aparte.

Începuturile lui Archibald Leitch și dezastrul de pe Ibrox

Născut în Scoția, cu o experiență doar în proiectarea unor fabrici și uzine, Leitch era de obicei solicitat pentru design-ul rapid și ieftin al unor structuri simple, adică fix ceea ce aveau nevoie cluburile de fotbal, care aveau un buget modest în acele vremuri. Mai mult, Leitch însuși a fost, așa cum toți arhitecții buni trebuie să fie, un bun vânzător, știa să se vândă și mai avea o un avantaj: iubea în mod evident fotbalul. Ascensiunea scoțianului s-a produs și pentru că până spre finalul secolului 20, erau foarte puțini arhitecți care se arătau interesați de domeniul sportiv, iar și mai puțini se încumetau în a schița stadioane de fotbal. Leitch a avut toate avantajele să cucerească piața din Marea Britanie și chiar asta a făcut. Dincolo de câștiguri financiare, Archie a lăsat în urmă câteva din cele mai frumoase stadioane din lume, arene care stârnesc admirație și nostalgie anglofililor cu ștate vechi, sentimente care ţin mai degrabă de cultura intimă a fotbalului englez, fiind ceva mai dificil de a fi percepute ”din afară”.

Cariera lui Archibald însă aproape că era să se termine înainte să înceapă. În aprilie 1902, când stadionul lui Glasgow Rangers, Ibrox Park, a fost inaugurat, o secțiune din terasamentul din lemn s-a prăbușit, ducând la decesul a 25 de spectatori. Leitch era acolo, fiind martor vizual al tragediei. Câți n-ar fi renunțat la design-ul stadioanelor după o asemenea tragedie?! La urma urmei, specialitatea scoțianului era construcția de clădiri destinate fabricilor, iar de cereri de ofertă nu ducea lipsă. Scoțianul ar fi putut uita evenimentul nefericit și să-și vadă de ale lui. Totuși, fiind un inginer devotat meseriei și mai ales fiind și un iubitor de fotbal, Archie s-a întors la tablă și ceea ce a urmat e istorie, moștenirea sa trăind pe tot parcusului secolului 20, câteva dintre arenele sale regăsindu-se chiar și în prezent în circuitul fotbalistic britanic.

După îndelungi deliberări, Archiebald a venit cu idei noi care au fost puse în practică la construcția a două arene istorice: Craven Cottage și Stamford Bridge, ambele inaugurate în 1905. La ambele stadioane, Leitch a gândit un nou tip de tribună. Proiectate pentru a rezista tuturor defectelor expuse cu trei ani în urmă pe Ibrox, unde spectatorii stăteau pe plăci de lemn așezate pe un cadru de fier, noua tribuna îmbunătățită a lui Leitch a fost construită pe o fundație din pământ (sau chiar din unele deșeuri aduse din mine de cărbune).

În cartea Engineering Archie, biografia lui Archibald Leitch, autorul Simon Inglis, descrie cu minuțiozitate cât de atent gândise construcția tribunelor Archibald Leitch, cu mai mult de un secol în urmă:

”Each terrace step and tread was measured. To create more manageable pens, vertical and lateral aisles were positioned at regular intervals, each aisle being sunken to dissuade fans from standing in them.Instead of the timber posts and rails that had, until that point, sufficed to form crush barriers, Leitch designed a tubular steel barrier that could be bolted onto steel rails running under the concrete, to add strength. ”

Atât de convins a fost Leitch de această soluție că în 1906 a patentat ”invenția” intitulând-o ‘an improved method of constructing the terracing and accessories thereof in football and other sports grounds’.

Operele lui Archibald Leitch

La finalul secolului 19, firma lui Leitch era singura din Marea Britanie care își orienta activitatea asupra terenurilor de fotbal. Ca să vă faceți o idee asupra influenței sale, gândiți-vă că dacă ați fi participat la o partidă în campionatul Angliei în 1939, (anul în care a murit scoțianul) ați fi avut una din trei șanse de a sta într-o tribună proiectată de Leitch. Începând cu arena din Kilmarnock în 1899, Leitch a fost implicat în construcția a nu mai puțin de 48 de stadioane. Zece au fost construcții noi, inclusiv Ibrox Park pentru Glasgow Rangers (1902), Old Trafford pentru Manchester United (1910) sau Highbury Stadium pentru Arsenal (1913).

Între 1900 și 1939, clientela lui Leitch includea Manchester United, Liverpool, Everton, Blackburn, Tottenham, Arsenal, Chelsea, Fulham, Crystal Palace, Millwall, Charlton, Southampton, Portsmouth, Aston Villa, Wolves, Derby, Sunderland, Middlesbrough, Huddersfield, ambele cluburi din Sheffield și ambele cluburi din Bradford (City și Bradford Park Avenue).

Ce s-a ales de stadioanele astea, frate?

În prezent, zece din construcțiile lui Leitch încă supraviețuiesc și găzduisc evenimente sportive. Marca sa înregistrată (barele verticale din oțel) încă rezistă pe Ibrox Park, stadionul lui Glasgow Rangers (în tribuna South Stand ridicată în 1929) dar și pe Fratton Park, arena din Portsmouth. Alte două mai găsim pe arena lui Everton, Goodison Park, iar alta a fost mutată ca o piesă de colecție de pe vechea arenă a lui Sunderland, Roker Park, pe actualul stadion, Stadium of Light.

Stadionul Craven Cottage al lui Fulham se mândrește cu un ”stand” marca Leitch dar și cu celebrul pavilion care datează din 1905, în timp ce arena din Plymouth, Home Park, are în componență ultima tribună proiectată vreodată de companie, cu puțin timp înainte ca aceasta să fie lichidată de fiul lui Leitch, în 1955. Anfield-ul lui Liverpool și Hillsborough-ul din Sheffield au la origine structurile lui Leitch care au fost ulterior absorbite de standuri mai mari. La fel și tribunele de pe Selhurst Park (arena lui Crystal Palace), Dens Park (arena lui Dundee, Scoția) și Pittodrie Stadium (arena lui Aberdeen), deși specialiștii spun că este puțin probabil ca acestea să supraviețuiască dincolo de anul 2025.

Prezent și viitor

Anii trec și odată cu tranziția de la epoca romantică a fotbalului la cea modernă, cluburile acționează precum adevărate societăți comerciale. Fotbalul modern are în strânsă corelație performanţa sportivă de cea financiară. Pentru a câştiga trofee ai nevoie de bani, iar pentru a avea bani ai nevoie să știi să-i faci. Ai nevoie să ai stadioane moderne pe care să știi să le umpli cu suporteri care plătesc pentru bilete, abonamente, tricouri, căni, plăcinte, hot-dogi şi bere, pentru că stadionul de fotbal reprezintă în 2018 un mod de a-ţi petrece timpul şi cheltui banii. 

Poate că tipul de stadion gândit de Archibald Leitch nu mai are ce căuta în prezent, când fotbalul pare că se îndepărtează tot mai mult de tradiții, dar parcă la o intrare prin alunecare la marginea terenului, vuietul tribunei răsună mai bine pe Goodison decât pe Emirates.  

surse:

• populous.com – Archie’s Legacy – Remembering The First Stadium Architect 
• ranker.com – List of Archibald Leitch Architecture

foto: ranker.com, populous.com, dailymail.com

Ne găsești pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.