De ce nu mai merg lucrurile la West Ham? Tiki-Tackle-ul de azi e despre declinul Ciocănarilor și despre cum managerul scoțian pare că și-a atins limitele pe banca lui West Ham.

West Ham înainte de David Moyes

Scoțianul a preluat-o pe West Ham în decembrie 2019 când Ciocănarii se aflau cu doar un punct deasupra ultimului loc retrogradabil. Deși clubul trecea printr-o perioadă nefastă, cu un vestiar dezbinat, cu enorm de multe critici și proteste la adresa conducerii (inclusiv din partea căpitanului Mark Noble care critica vehement vânzarea puștiului Grady Diangana), Moyes a venit la Londra, i-a unit pe Ciocănari și i-a ajutat să devină din nou o echipă.

În primul său sezon, scoțianul a salvat-o pe West Ham de la retrogradare, iar în următorul a depășit orice așteptare, terminând pe 6 în Premier League și calificând echipa în cupele europene. A urmat un nou sezon excelent, în care Ciocănarii punched above their weight, bifând o semifinală de Europa League (prima semifinală europeană după 41 de ani) și o nouă calificare în sezonul următor al cupelor europene, în Conference League. Au fost ani în care echipa și-a depășit cu mult posibilitățile și a creat așteptări nerealiste în privința viitorului.

West Ham cu David Moyes

Cu Moyes pe bancă, West Ham nu era nicidecum o forță care să domine adversarii, ci mai degrabă o echipa inteligentă care-și cunoștea și maximiza valorea, printr-un joc chibzuit, precaut, în care aștepta mai mult să speculeze greșelile adversarilor. West Ham-ul lui Moyes se remarca prin jocul excelent defensiv, prin faptul că se așezau „jos” în teren într-o așezare 5-4-1 (uneori 4-2-3-1), cu linia de fund aproape de careul propriu și așteptau să recupereze balonul și să pornească contraatacuri cu lansări verticale pe culoarele pe care Antonio se demarca în profunzime. West Ham avea o medie a posesiei sub 50% în sezoanele 2020-21 și 2021-22 și avea o medie de doar 23 de atingeri ale balonului în careul advers pe meci.

West Ham-ul croit de David Moyes parcă era întruchiparea antrenorului scoțian.

Vedeam un West Ham care s-a dezis de talentele lui Felipe Anderson, Lanzini sau Yarmolenko, un West Ham în care determinarea și ambiția unora ca Soucek, Bowen sau Fornals făceau mai multe decât ifosele unora precum Yarmolenko, Lanzini sau Haller. West Ham-ul devenise o echipă luptătoare, capabilă să absoarbă presiunea adversarilor și să speculeze pe contraatac și la fazele fixe.

Dar când de sustenabilă putea fi această manieră de joc pe termen lung?!

Unde a greșit David Moyes?

Așa cum Carlo Ancelotti spunea că atunci când a fost angajat de Chelsea, era pentru pentru calmul și abilitatea sa de a dezvolta relații bune cu jucătorii și că, culmea, tocmai acest lucru i s-a reproșat cel mai tare când a fost dat afară, la fel și David Moyes e într-o situație similară la West Ham. „What they hire me for is my ability to calm the situation by building relationships with the players, which is one of my biggest strengths. But then at the first sign of trouble that’s the very characteristic they point to as the problem. I know if I’m winning it is because I am calm; equally, if I am losing, it is because I am calm.”  (Carlo Ancelotti)

Moyes a fost angajat pentru o uni și motiva un grup dezbinat și va sfârși prin a fi dat afară pentru că echipa sa nu reușește să fie mai mult decât o echipă de luptă.

După două sezoane în care Moyes a cochetat cu locurile de cupe europene în Premier League, conducerea a crezut că echipa poate chiar mai mult, clubul reprezentând o atracție mult mai mare decât era cu câțiva ani în urmă când fanii voiau sa urce la tribuna oficială peste cei de la conducere.

Moyes a fost omul perfect pentru a redresa echipa, dar scoțianul e omul care să aibă la cârmă o echipă muncitorească, nimic mai mult. Performanțele din ultimele sezoane au fost uluitoare, mulți fani nici măcar nu puteau să-și imagineze că vor avea parte din nou de european nights după haosul din ultimele luni cu Manuel Pellegrini pe bancă. Doar că toate rezultaltele bune au venit pe fondul unei echipe muncitoare care s-a autodepășit destul timp. Fornals, Bowen, Soucek sau Antonio sunt jucători respectabili, muncitori, dar nu sunt fotbaliștii top-class care o pot ține pe West Ham în top 6 an de an.

Limitele lui Moyes și greșelile clubului

Iar când clubul a crezut că echipa poate mai mult și a trecut la pasul următor, aducand câteva talente cu nume, ceva s-a pierdut. A apărut o discrepanță între pretențiile și stilul de joc ale managerului scoțian și calitatea și preferințele de joc ale noilor recruți. Moyes nu e antrenorul care să formeze o echipă în jurul unor jucător tehnici, talentați, creativi, ci antrenorul care are nevoie de alergători, muncitori în echipă.

Dacă pentru faptul că a reușit să transfere jucători cu nume (Paqueta, Scamacca, Kehrer) e de apreciat, conducerea clubului e de condamnat pentru ca dă senzația că a adus jucători care nu se pretează pe stilul antrenorului. Campania de transferuri din vara trecută arată o mare lipsă de comunicare între Moyes și cei din birouri.

Scriam in Tiki-Tackle #1 că Gianluca Scamacca nu e un jucător care să se integreze la West Ham, clubul transferându-l pentru că e înalt si dă goluri, dar nu vedea că stilul echipei are nevoie de un alergător ca Antonio, nu de un jucător mai tehnic și mai static precum Scamacca. Nu degeaba în ultima etapă pe final de meci Moyes l-a introdus pe Max Cornet – un jucător de bandă, căruia îi plac demarcările în profunzime – ca vârf de atac, nu pe Scamacca un vârf care prefera să primească mingea la picior.  „We thought that Maxi would run behind them more often than Gianluca would. We thought Gianluca would link the play up more but at that stage of the game we felt Maxi would be a better choice.” (Moyes)

La 1,95m, Gianluca Scamacca e un alt tip de atacant decât Antonio, mai apropiat ca stil de joc de Sebastian Haller (un vârf care nu s-a acomodat la West Ham), iar dacă Moyes voia ca italianul să nu aibă aceeași soartă ca Haller, jocul Ciocănarilor trebuie să se adapteze la calitățile noului venit, ceea ce nu s-a întâmplat.

De transferul lui Lucas Paqueta ce să mai zicem?! Moyes afirma cu franchețe la începutul sezonul că avea impresia că brazilianul e un „număr 10” și abia în primele săptămâni de lucrat cu el a aflat că Lucas preferă să joace mult mai „jos” în teren, în zona numărului 8, cum a fost folosit la Mondial la naționala Selecao.

Poate nu degeaba, cei doi noi veniți (Scamacca și Paqueta) sunt doi dintre jucătorii cu care Moyes pare să aibă cele mai mari probleme în ultima perioadă și doi din jucătorii care sunt capabili să aducă un plus de calitate în jocul luu West Ham, dar care nu se pretează pe stilul de joc al scoțianului.

„Ce mai e cu adevărat West Ham United?”

West Ham are nevoie să răspundă la întrebarea „Ce mai e cu adevărat West Ham?” și de aici mai departe să își afle direcția următoare. Ciocănarii sunt echipa muncitorească în care Soucek, Antonio sau Fornals sunt aliniați conform principiilor lui Moyes sau sunt o echipă care se dorește să joace flamboaiant cu un antrenor din noul val pe bancă?

Un lucru e cert, sezonul acesta arătând că nu e loc de mijloc, cu Moyes pe bancă și jucători precum Paqueta sau Scamacca în teren.

Tiki Tackle e o serie nouă pe Tackle.ro axată pe registrul tactic al Premier League. Ne dorim să vorbim mai mult despre ceea ce se întâmplă pe teren și mai puțin despre ce se întamplă în afara lui. Mai mult despre lucrurile care contează acolo în iarbă și mai puțin despre ironii și glume de doi lei. Primele zece episoade pot fi găsite aici.

sursă foto: theanalyst.com

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *