Tiki-Tackle #15: Jocul lui Manchester City devine tot mai greu de anticipat

Când Manchester City l-a transferat pe Erling Haaland, era limpede că lucrurile nu vor mai fi la fel pentru Cetățeni și că Pep Guardiola va trebui să facă unele schimbări în maniera de joc alor săi.

După începutul nefast din Community Shield în care norvegianul era izolat în avanposturi, lumea a început să facă mișto de Haaland și Guardiola, dar încetul cu încetul noua echipă a lui Manchester City s-a coagulat. Lui Guardiola i-a luat mai mult timp să găsească echilibrul în jocul Cetățenilor: a încercat să-i folosească pe Walker și Cancelo concomitent ca inverted wingbacks, a încercat să joace cu Bernardo Silva ca fundaș lateral și mai nou a început să jongleze cu poziția din teren a lui John Stones. Fundașul englez e pe hârtie fie distribuit în dreapta, fie în centru, dar apare tot mai des în zona centrală, alături de Rodri. Aseară cu Arsenal, Stones a jucat postul său clasic de fundaș central, iar Walker a jucat chiar rolul de fundaș dreapta. Dar după atâtea permutări, ceva normal a ajuns să devină o surpriză pentru adversari.

Tiki-Tackle-ul de azi e despre cum desele schimbări ale lui Pep fac jocul lui City tot mai greu de anticipat.

Cu Arsenal, Man City a evoluat cu o linie clasică de patru fundași pe fund, păcălind chiar toți analiștii de la TV sau din online, care din start îl dădeau pe John Stones în linia de mijloc.

Când revenirea la normal devine o surpriză…

Cu atâtea permutări în ultimele partide, City dominat-o pe Arsenal destul de ușor, revenind la origini și făcând lucrurile bine în jumătatea proprie.

Când vine vorba de construcția de la portar și de succesul pressingului advers sau ieșirea din pressing, mult ține de cum se formează perechile de jucători. Aici, Tunarii au fost neinspirați și probabili surprinși de faptul că nici măcar unul din fundașii lui City nu a urcat în linia de mijloc.

Cu Walker și Akanji rămânând în bandă, Martinelli și Saka au fost ținuți ocupați, departe de careul advers și departe de cei trei de la care pleacă faza de construcție, Ederson, Stones și Dias. Cei trei au putut de multe ori pasa nestingheriți, avându-l doar pe Gabriel Jesus în preajmă. Arteta vorbește des la conferințele de presă despre cât de important e să-ți menții formația  („keep the shape”), dar Tunarii au fost ademiniți de jocul de pase al fundașilor lui City. Din dorința de a presa și recupera mingea, Odegaard părăsea mereu grupul de 2vs2 (Rodri – Gundogan vs Xhaka – Odeegard), iar calitățile tehnice și abilitatea de a pasa sub presiune ale fundașilor lui City și a lui Rodri sau Gundogan au făcut ca aceștia să se elibereze foarte ușor din acel 4 vs 3.

După cum se vede în imaginea de mai jos. greșelile urmau în lanț și „forma” echipei se pierdea și mai departe, cu Partey urcând să-i preseze pe mijlocașii centrali ai lui City și uitând că De Bruyne rămâne într-o zona de număr 10 în care poate primi ușor mingea și de unde se poate întoarce către poartă într-un 2vs2 împreună cu Haaland.

Haaland și noua dimensiune din jocul lui City

Nu a fost nimic spectaculos sau inovator din partea lui Guardiola, ci mai degrabă un joc construcție de tip „școală„ într-o așezare care în multe rânduri a fost un 4-2-4 pe care îl vedem la Brighton-ul lui De Zerbi.

Poate că dacă ar fi avut în teren un vârf precum Aguero, lui Pep i-ar fi fost mai grea o astfel de abordare, dar cu Haaland în teren, Cetățenii pot oferi o noua dimensiune jocului, una care va fi un mare atuu în special în Liga Campionilor.

Ce e nou? În rarele situații în care fundașii lui City rămâneau fără soluția unei pase scurte, poziționarea lui Haaland și calitățile sale reprezentau oricând o alternativă viabilă. Norvegianul e atacantul bun la toate, capabil să joace rolul de pivot, să protejeze mingea, să câștige dueluri aeriene sau să se demarce cu viteză în profunzime. Cu Arsenal, Haaland s-a poziționat inteligent în zona acoperită de Rob Holding (fundașul care știa că poate fi bullied mai ușor) și și-a arătat tot arsenalul (pun unintended 🙂 ). Prima reușită și alte câteva ocazii au venit tocmai din mingi lungi către Haaland, care primea cu spatele la poartă și pivota sau pasa către un De Bruyne care apărea din linia a doua în spatele lui Partey.

Un 4-2-4 care amintit de fotbalul anilor 90 și în care City a arătat cât de bună și imprezibibilă e atât la construcția cu pase scurte, cât și la jocul direct.

La final, sunt curios să aflu ce credeți voi: Credeți că desele schimbări de roluri din echipa lui City îi pot costa eventual pe Cetățeni?

Tiki Tackle e o serie nouă pe Tackle.ro axată pe registrul tactic. Ne dorim să vorbim mai mult despre ceea ce se întâmplă pe teren și mai puțin despre ce se întamplă în afara lui. Mai mult despre lucrurile care contează acolo în iarbă și mai puțin despre ironii și glume de doi lei. Primele 14 episoade pot fi găsite aici.