Victoria lui Manchester United în finala Europa League: un nou început pentru Diavoli și o șansă excelentă pentru fotbalul englez

15 kilograme și 65 de centimetri înălțime. Așa se prezintă trofeul făcut din marmură și argint pe care Manchester United l-a dus în vitrina de pe Old Trafford, după victoria din finala Europa League. 2-0 în fața unui Ajax tânăr și entuziasmant în tururile anterioare, o echipă în care fotbalul olandez își pune speranțele de renaștere după perioada neagră din ultimii ani.

Intrând în finală, 95% dintre fanii fotbalului, cei pe care spectacolul și bucuria fotbalului ofensiv îi ține alături de joc, îi susțineau pe Lăncieri. Golurile, revenirea pe prima scenă a fotbalului european și prospețimea numelor care îmbracă tricoul lui Ajax (inclusiv Justin Kluivert, fiul marelui Patrick Kluivert) le dădeau dreptate acestora, însă fotbalul încă se joacă pe goluri și nimeni nu știe mai bine asta decât Diavolul însuși – Jose Mourinho. United aproape că a șchiopătat până în finală, dar simpla prezență a Diavolilor Roșii pe Friends Arena din Stockholm ar fi dat fiori oricărui adversar, oricât de versat în arta câștigării unui meci de fotbal.

Finala Europa League: tactica bate filmul

Mourinho, specialistul în finale, a făcut-o și de data asta: și-a anulat adversarul metodic, jucând cu minim de riscuri și nepermițându-i lui Peter Bosz vreo rază de speranță pentru un prim trofeu european după 22 de ani pentru Ajax. O lecție tactică în care portughezul și-a sacrificat vârful pentru a anula construcția timpurie a fundașilor centrali olandezi a fost făcută și mai ușoară de golul lui Pogba, venit devreme, după un șut deviat. De acolo, United a repetat partitura preferată a lui Mourinho: apărarea etanșă, fără emoții: doar 3 șuturi pe spațiul porții a tras Ajax tot meciul, mai puține decât Diavolii.

În repriza a doua, Mkhitaryan a mai livrat o execuție de geniu, cu spatele la poartă, Onana fiind surprins să vadă o minge ieșind pe lângă fundașul său de marcaj, a cărui ceafă nu anunța nimic la acea fază. Meciul s-a încheiat în nici 50 de minute, iar echipa câștigătoare a avut doar 35% posesie.

Un articol foarte frumos despre victoria lui United găsiți pe site-ul comunității de fani ai Diavolilor în România.

Niciodată nu a fost câștigarea Europa League prioritatea în primul sezon al lui Mourinho pe Old Trafford. O clasare în top 4 în Premier Leaguea a părut probabilă din prima zi a sezonului până pe La capătul unui sezon cu 64 de meciuri și două trofee (League Cup și Europa League), Manchester United urmează să joace, din nou, în Liga Campionilor, trofeu pe care Mourinho l-a mai câștigat cu Porto și Inter. Doar Paisley (cu Liverpool) și Ancelotti (cu Real Madrid și AC Milan) au câștigat de mai multe ori UCL decât actualul manager al lui United.

Ce înseamnă victoria lui United în finala Europa League pentru fotbalul englez?

Pentru Manchester United, prezența în Liga Campionilor e o uriașă gură de oxigen. Criza din ultimii 4 ani, de când Sir Alex Ferguson a luat calea pensiei, se poate încheia pentru că jucătorii de talie mondială vor fi, din nou, tentați de Old Trafford (Griezmann, de exemplu). Sezonul e oarecum salvat pe final, iar aducerea lui Mourinho pe bancă a livrat rezultatele așteptate: trofeele.

E greu de crezut că pe Liverpool o va încurca vreun adversar în turul preliminar, cred că fotbalul englez va trimite în sezonul viitor 5 echipe în grupele Ligii Campionilor. Toate sunt echipe puternice, dar niciuna nu e Real Madrid, Barcelona, Bayern sau Juventus în acest moment. Toate se vor întări și cred că niciuna nu are vreun motiv să-și schimbe managerul vara asta. Conte, Pochettino, Guardiola, Klopp, Mourinho? În ce campionat ați mai văzut vreodată o asemenea pleiadă de maeștri?

Teoria mea este că Premier League trece printr-o transformare majoră în acest moment, din 3 motive:

1. Sângele proaspăt în management e peste tot, pe lângă cei de mai sus, îi avem pe Eddie Howe la Bournemouth, Sean Dyche la Burnley, Paul Clement la Swansea și Marco Silva (Hull și, mai nou, Watford). Tactic, Premier League trece de la 4-4-2 și mingi lungi la orice altceva. Sezonul trecut a fost câștigat de un 4-4-2 fără posesie, anul ăsta un 3-4-3 a dictat ritmul, fiind preluat de alte câteva echipe, din mers.
2. Bani au fost mereu în Premier League, dar cu noile drepturi de televizare, acum sunt atât de mulți încât pun în pericol întreaga piață globală a transferurilor. Pe termen scurt însă: jucătorii de top vor alege și cluburi din Anglia. Mai mult, cred că doar un jucător foarte ambițios poate veni în Premier League, conștient fiind că fotbalul din Liga Campionilor nu e garantat niciunui club mare. Financiar, doar Barcelona, Real Madrid, Bayern, PSG și Juventus se pot bate cu Big Six-ul englez.
3. Europa League devine o țintă extrem de serioasă pentru orice echipă de top care nu prinde locul de Liga Campionilor. Nu mai vorbim de Big Four, acum e Big Six și cred că poate deveni Big Seven (cu Everton, evident). 4 locuri de Ligă pentru Anglia înseamnă că două sau 3 echipe bune ratează biletele, dar poate reveni în sezonul următor în Ligă tocmai cu Europa League. A fost Liverpool anul trecut la un pas, United în acest sezon a reușit și cred că va fi o performanță care deschide drumuri. Ce echipă mai puternică decât Arsenal vedeți pe grila de start din Europa League la anul?

Am tot discutat acest subiect în comunitate și nu-s singurul care întrevede performanțe din ce în ce mai bune pentru cluburile din țara care a dat lumii fotbalul. Spania e, în clipa asta, stăpâna Europei. Statistica ultimilor 15 ani de cupe europene: 8 trofee în Europa League și 5 în Champions League (poate face Real Madrid 6 sâmbătă), pe când echipele engleze au luat de 3 ori Liga Campionilor (Liverpool, Manchester United, Chelsea) și de doua ori Europa League (Chelsea, Manchester United).

Dacă United a reușit să spargă gheața după 7 ani de secetă pentru englezi în cupele europene, de ce n-ar veni Arsenal să-i calce pe urme în sezonul următor?

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru a fi la curent cu tot ce publicăm pe acest site.