3 fotbaliști care au jucat în filme de Oscar

Te-ai întrebat vreodată dacă un fotbalist a ajuns să joace într-un film de Oscar? Deși majoritatea foștilor jucători aleg să-și construiască o carieră, după retragere, tot în jurul fotbalului, sunt și câțiva care-și urmează pasiunile care nu includ un dreptunghi verde și o minge. Am fost curios să găsesc măcar un singur fotbalist care să fi fost nominalizat măcar la un premiu Oscar, dar, spre surprinderea mea, am găsit chiar trei!

Vorbim despre un fotbalist care a jucat într-o finală de Campionat Mondial și a câștigat-o, despre un francez care a schimbat paradigma fotbalului englez și despre un fost căpitan al lui FC Dundee, care a devenit scenarist de Hollywood. Trecem la acțiune.

Frank Leboeuf, „doctorul elvețian” care l-a marcat pe Ronaldo într-o finală de Mondial

După ce a apărut în prima divizie cu Strasbourg, la începutul anilor ’90, Frank Leboeuf a ajuns, în 1996, la Chelsea, pentru 2.5 milioane de Lire, în aceeași vară când Newcastle în cumpăra pe Alan Shearer, Juventus pe Zinedine Zidane și Barcelona pe un oarecare Ronaldo Luis Nazario de Lima. Jucând pentru Albaștri, înaintea ascensiunii finanțate de Roman Abramovic, fundașul central francez a câștigat de două ori FA Cup, o dată League Cup și chiar și un trofeu european: Cupa Cupelor din 1998.

Pentru naționala Franței, Leboeuf a fost, mai mereu, un fotbalist din a doua linie a generației fantastice de la finalul anilor ’90. La Coupe du Monde a jucat un meci în grupe, când deja francezii erau calificați, apoi a intrat în semifinala cu Croația, câștigată prin dubla lui Thuram, pe final și, pentru ca Blanc era suspendat, a fost tiular în finala câștigată cu 3-0 în fața Braziliei lui Bebeto, Rivaldo și Ronaldo.

La EURO 2000, unde tot Franța a luat trofeul, fotbalistul trecut între timp la Marseille, a jucat un singur meci, în grupe, cu Olanda (pierdut 2-3), apoi a fost titular în succesul de la Cupa Confederațiilor (2001) și a prins și dezastruosul Mondial din 2002, când Cocoșul Galic n-a ieșit din grupă. Leboeuf s-a retras din fotbal, după o aventură în țările arabe, la 37 de ani, în 2005.

Primul film în care a jucat, chiar când încă era fotbalist la Chelsea, a fost un scurt metraj, dar pasiunea i-a rămas lui Leboeuf și după terminarea carierei de sportiv. După doi ani de cursuri intensive de actorie la Los Angeles, în dreptul campionului mondial și european la fotbal, IMDB.com contorizează 14 apariții în filme și în seriale.

Rolul doctorului elvețian din The Theory of Everything, l-a adus pe Frank Leboeuf în atenția publicului larg, pentru că filmul despre viața savantului Steven Hawking a fost nominalizat la 5 categorii ale Premiului Oscar în 2015. La una singură a și câștigat, pentru cel mai bun actor în rol principal (Eddie Redmayne).

Leboeuf își urmează pasiunea pentru actorie jucând pe scenele de teatru pariziene și are deja destule trofee mai importante decât Premiul Oscar. Nu oricine poate spune că a câștigat Cupa Cupelor alături de Dan Petrescu…

Eric Cantona, The King

Un copil născut dintr-un tată italian și o mamă catalană, într-o casă a cărei primă cameră fusese o peșteră în coasta unui deal din preajma Marsiliei. Originile unui geniu al fotbalului precum Eric Cantona nu aveau cum să fie altfel decât exotice.

Toată cariera sa în fotbalul francez, gravitând între Auxerre, Marseille (a cărui fan înfocat era, de mic), Nimes, Bordeaux și Montpellier a fost presărată de suspendări, primite fie de la club, fie de la federație, altercații cu colegii de vestiar și faulturi tari, ferestre către un suflet zbuciumat. Deși era prețuit de nume precum Platini, Blanc sau Houllier, Eric Cantona a urmat recomandarea psihoterapeutului său de a părăsi Franța și de a merge în Anglia, într-o mutare avea să schimbe istoria fotbalului englez.

În februarie 1992, Leeds United îl aducea pe Eric Cantona, iar 5 luni mai târziu, clubul câștiga ultimul titlu în First Division, competiție ce avea să fie redenumită… Premier League, în toamna aceluiași an. Nici 10 luni nu a rezistat francezul la Leeds, dar următoarea sa destinație avea să fie și ultima: Manchester United. Alex Ferguson a văzut în rebelul Cantona fotbalistul exponențial de care Diavolii aveau nevoie și restul e istorie: United a câștigat 4 din următoarele 5 sezoane din Premier League. Francezul a înscris 81 de goluri și a dat 61 de pase decisive pentru club în această perioadă, în care a și fost suspendat 8 luni pentru celebrul kung-fu kick executat perfect… împotriva unui fan al lui Crystal Palace.

Pentru că flacăra cea mai vie se stinge prima, francezul și-a anunțat, din senin, retragerea. Avea 30 de ani atunci și își dorea să picteze și să… joace în filme.

La mai bine de 20 de ani de la momentul retragerii (deși n-a putut sta departe de fotbal, jucând la nivel profesionist fotbal pe nisip), Eric Cantona a apărut în peste 30 de filme. Elizabeth, povestea primilor ani ai domniei Reginei Elizabeth I a Angliei, a luat Oscarul, în 1999, pentru cel mai bun machiaj. În film joacă un rol secundar chiar cel care și-a câștigat pe stadioanele din Anglia, supranumele „The King”, Eric Cantona, personajul său fiind Monsieur de Foix.

Când ai 5 medalii de campion al Angliei, încă două de campion al Franței, plus un EURO U21 în palmares, pe lângă trofeele la fotbal pe plajă și întreaga planetă știe deja cine ești… o statuetă Oscar poate fi cel mult un obiect decorativ drăguț pentru garaj.

Neil Paterson, de la Dundee United la scenariul unui film de Oscar

Nu-i deloc greu de crezut să nu fi auzit vreodată de singurul fotbalist care a câștigat Oscarul. Scoțianul Neil Paterson a jucat în perioada interbelică, în a doua ligă din Scoția, după ce s-a apucat de fotbal la Universitatea de Edinbrough, unde studia pentru a-și lua licența în drept.

Deși niciodată nu a semnat vreun contract de profesionist, pentru că pur și simplu nu a vrut, Paterson a ajuns să îmbrace tricoul lui Dundee United. Chiar dacă a jucat un singur sezon acolo (1936/1937), a marcat nouă goluri în 26 de apariții ca extremă stânga și chiar a fost numit căpitan al clubului. Onoarea pe care i-a făcut-o clubului nu l-a oprit însă să-și urmeze pasiunea pentru jurnalism sportiv și să se lase de fotbal în 1937.

S-a înrolat în marina britanică în Al Doilea Război Mondial, a supraviețuit unui bombardament german în largul mării și s-a apucat mai serios de scris. Romanul The China Run, a fost ales drept cartea anului în New York Times, în 1948, distincție care echivalează cu recunoașterea globală a autorului. Cam în aceeași perioadă a prins Neil Paterson pasiunea pentru scenariile de film.

În 1959, Neil Paterson a câștigat Premiul Oscar pentru scenariul filmului Room at the Top, pe care l-a scris adaptând romanul omonim al englezului John Braine. Filmul a fost nominalizat la 6 categorii și a câștigat două, pentru cea mai bună actriță în rol principal (Simone Signoret) și… pentru cel mai bun scenariu, Neil Paterson însuși. În acel an, Ben Hur ar fi putut câștigat toate cele 12 categorii la care fusese nominalizat, dar Room at the Top și-a adjudecat premiul pentru scenariu si astfel Ben Hur rămâne la egalitate cu Titanic și cu Lord of the Rings, cu 11 premii Oscar câștigate.

Până la urmă, nu în fiecare an apare un fost căpitan al lui Dundee United cu un scenariu la Hollywood…

Care fotbalist în activitate crezi că ar putea ajunge să joace într-un film de Oscar?

Surse:

1. The footballer who won an Oscar
2. Have any players been part of World Cup-winning and Oscar-winning teams?
3. IMDB.com;
4. Transfermarkt.com.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.