Analiză | De ce City și Liverpool merg în sferturile Champions League iar United își uită identitatea și părăsește competiția

S-a încheiat întreagă fază a optimilor Champions League. În principiu, favoriții la câștigarea competiției și-au pontat prezența cu aproape la fel de multă ușurință că în grupe. Nu am să încep o dezbatere despre cât de slabă ar fi competiția până în sferturi sau că e necesară o ligă superioară; Scriu rândurile acestea pentru a trage concluziile, la rece și cu sânge rece pentru cele 5 echipe engleze calificate în fazele eliminatorii.

Și care, din 5, s-au făcut doar două, la finalul serii de ieri. Dar vom ajunge și acolo…

Să începem cu cei calificăți.

Manchester City

Manchester City a gestionat o dublă cu Basel exact așa cum ar trebui să o facă orice antrenor cu tactică ce transcende obiectivul imediat. Au sesizat elefantul din context, anume că au toate atuurile necesare pentru a trece mai departe, au forțat cât se poate de concret în tur, în Elveția și au tranșat calificarea încă înainte să plece din țara unde plătești taxă la intrare. Guardiola și-a forțat lotul doar 90 de minute din 180 și și-a învârtit jucătorii în așa fel încât să nu doar odihnească mușchii cadrelor echipei, dar să și mențină o armonie în lot, oferindu-le minute mai multor rezerve.

În retrospectivă, Manchester City și-a dozat efortul în mod optim și eficient. Ceea ce, desigur, se impunea. Însă rămâne o întrebare: cât de bine cunoaștem nivelul lui Manchester City pentru a emite cu adevărat pretențiile ce-au derivat, pentru a câștiga trofeul? În mod realistic, City încă nu a negociat victorii cu nicio echipă cu adevărat solidă, în acest sezon de Champions League. Ba chiar a și pierdut în grupe, cu Shakhtar; despre Napoli nu putem, încă, să ne permitem s-o întoarcem ca pe o echipa solidă, ci cel mult incomodă. Practic, pentru albaștrii deschis ai lui Guardiola, urmează fie un reality check împotriva unei instituții fotbalistice, fie încă o dublă manșă abordabilă – Roma și Sevilla sunt încă în competiție și par adversari accesibili. La prima vedere…

Așadar: City gestionează foarte bine încărcătura ultimei treimi de sezon și asta s-ar putea să fie un avantaj, însă încă nu a avut un adversar cu care să-și încerce gleznele. Prezența lui Pep garantează un avantaj și mai concret, dar am putea, la fel de bine, asista la o dezumflare foarte PSG-istă a balonului Manchester City.

Liverpool

Liverpool traversează ultima parte a fazei de reconstrucție care a tot chinuit-o, de la plecarea lui Suarez încoace, din 2014. Niciodată un antrenor nu s-a potrivit mai bine unei echipe, atât de repede, precum Klopp. Departamentul de transferuri nu mai este unul ridicol (am trecut de la Charlie Adam, Stewart Downing, Borini, Andy Carroll sau Oussama Assaidi, la Sadio Mane, Salah, Andy Robertson, van Dijk, Joel Matip și, în curând, Naby Keita), iar jocul se desenează nu doar încântător, ci și eficient. Drept dovadă, au fluierat prin grupă – una ușoară, totuși – marcând 23 de goluri și fără să piardă.

Dublă cu Porto a fost aproape identic abordată de Liverpool precum a făcut-o City cu Basel. Adversar net inferior, Porto n-a reușit nici măcar să înscrie vreun gol într-o poartă, totuși, nu chiar de nepenetrat. Iar Klopp a procedat, din nou, așa cum o face un tactician care vede întreagă imagine: a forțat în tur, câștigând cu un (totuși surprinzător) 5-0 violent, iar în retur a oferit minute chiar și pentru Danny Ings – o mică referire la antementionatul departament de transferuri absolut abject din trecut, Ings nu e adus de Klopp, ci de Brendan Rodgers.

Pentru sferturi, însă, ecuația se cam schimbă. Nici măcar ceea ce ar putea fi numite cenuseresele AS Roma și Sevilla nu ar oferi o traiectorie simplă. Să ne înțelegem: nu i-au învins în dubla din grupe, iar Sevilla nu va aborda un sfert cu Liverpool în aceeași manieră. E altă miza, altă determinare, alt context.

Cred că, pentru Liverpool, orice se întâmplă de aici încolo e un bonus. Un sfert de Ligă e, deja, un progres foarte promițător, care îi oferă echipei anvergura de prea mult timp pierdută. Și un fundament solid pe care să construiască sezonul viitor.

Însă trebuie să ținem cont și de un alt aspect: Liverpool încă își joacă locul în top 4 în Premier League, obiectiv capital pentru continuitate, iar asta s-ar putea să conteze. Da, Klopp a spus recent că el și-a manageriat factorul oboselii în decembrie, dar ce nu poți manageria din iarnă pentru primăvară e factorul emoțional. Mulți din ai lui nu știu cum să câștige în duel cu presiunea. Încă…

Așadar: Liverpool încă nu a convins, dar s-ar putea să convingă când ne așteptăm mai puțin. Din fericire, nu au asupra lor presiunea unor așteptări monumentale, sau a unor investiții colosale de imagine și declarații, așa că totul e în mâna lor. E, probabil, echipa cel mai greu de pronosticat pentru sferturi, pentru că nu sunt favoriți, dar categoric nu sunt outsideri de ignorat.

Abonează-te la newsletter-ul nostru, cu recomandări de articole din fotbal și program de fotbal la TV pentru weekend, livrat în fiecare vineri!

Tottenham

Să trecem la Tottenham…Sau, cum ar trebui cu toții să îi catalogăm, cea mai convingătoare echipa din EPL în acest sezon european. Nu, nu e nici o glumă… Din toate cele cinci echipe engleze, Tottenham este echipa cea mai bună, privind strict parcursul și deznodământul. Este echipa cea mai incorect eliminată și echipa care, la ora actuală, oferă un entuziasm aparte pentru ce va fi. Cu câteva condițîi…Grupa pe care a tras-o UEFA pentru Pochettino a fost hilară. Real Madrid, Borussia Dortmund și o vacanță în Cipru (APOEL), așa-numitul “el dorado al fotbalistului din Liga 1”.

Șansele pentru Spurs au gravitat mereu către un loc ca și asigurat pentru Europa League. Cozonacul urmă să se taie între favorita numărul 1 sau 2 a competiției și una din cele mai incisive și dificile echipe de pe continent, Borussia cea galben-neagră, nu demult finalistă. Problema este că Spurs, astăzi și de vreo două sezoane, compune un lot extrem de dinamic, care joacă de câțiva ani împreună și propune probabil una din cele mai bune bănci de rezerve din fotbalul european. Echipa și-a câștigat grupa, o surpriză probabil mai mare decât eliminarea lui Atletico Madrid înainte de sezonul ghioceilor.Însă toate aceste lucruri pozitive s-au dărâmat sub greutatea unui singur factor lipsa: pragmatismul brutal și necondiționat.

În dublă cu Juventus, Tottenham Hotspur nu doar că și-a surclasat mult mai evidentul favorit, finalista în ultimele două ediții, ci a și spulberat orice îndoială asupra recentului lor progres ce, până adineauri, se vedea doar în campionat. Este echipa care oferă scheltul solid al Naționalei și care a meritat să se califice. Poate nu în toate 180 de minute, dar în afara acelui start greu din Italia, nu am avut în nici un moment îndoieli în ce privește verdictul asupra echipei mai bune. În schimb, Juventus a triumfat, pe două manșe, și nicidecum fotbalistic.Italienii sunt o specie unică în fotbal, extrem de necesară și care, în pofida neparticipării de la Mondialul de peste un anotimp, se vor reclădi mereu.

În dubla cu Spurs, golurile le-au dat doi argentinieni, dar meciul a fost câștigat doar de italieni: apărarea și maestrul de pe bancă. E Allegri, deci, un maestru? Probabil că încă nu, dar am ales epitetul strict prin prisma modului în care a gestionat o optime în care a stat mai mult în șah, dar a dat, în final, mat magistral. Schimbările sale din repriza a doua jucată în Anglia, plus faptul că și-a împins echipa să joace mereu exact așa cum știe – adică golănește – au calificat Juventus. A fost un meci ca între bătrânii burtoși din cartier, de 42 de ani cu neveste cicălitoare, și copiii cei noi, de la facultatea de sport: fotbalistic și fizic, tinerii lui Spurs au încântat, dar golanii bătrâni au câștigat. Au călcat tibii, au trosnit genunchi și au frustrat fiecare rotiță capitală a angrenajului englez.

Și au câștigat.Așadar: Pe Tottenham Hotspur îi așteaptă o perioada dificilă de tranziție, de la un eșec nemeritat, la o maturizare firească, până la ceea ce eu cred că va fi un succes notabil. Cât de curând. Această dublă manșă cu Juventus a fost ca acel medicament din Matrix: i-a translatat de la copii la bărbați, de la o lume închipuită la o realitate rece și de la statutul de “ceilalți” la “Tottenham Hotspur”.

Pe BBC Radio, după meci, un suporter Spurs a intrat prin telefon și a spus că Pochettino trebuie să plece pentru că, iată!, nu a câștigat nimic, de fapt, deși trebuia să o facă încă de când au pierdut campionatul în dauna lui Leicester și trebuie să încheie ciclul. Chris Sutton, fostul (eu zic!) mare atacant englez, nu doar că i-a luat apărarea lui Poch, dar i-a caracterizat discursul suporterului drept “nonsense and ridiculous”, evidențiind modul în care echipa, astăzi, în mod realistic, i-a luat locul lui Arsenal în statutul de echipa mai bună din Londra. Și așa e! Pentru Spurs, optimea cu Juve a fost cel mai bun duș rece. Acum, e doar o chestiune de a-și păstra toți jucătorii (da, chiar toți!), de a injecta calitate doar dacă e necesar și trebuie ca Pochettino să-și care clubul prin asta. Dificil, dar dacă se va întâmplă, beware…

<!––nextpage––>

Manchester United

Și…Manchester United este caria urât mirositoare a sezonului englez în Europa. Da, chiar mai rău decât Everton, de la care nimeni nu avea așteptări. Ba, mai mult, chiar cred că până când ai citit rândurile astea, nici nu mai știai că Everton a fost în Europa, asta toamna, așa e?În pofida unuia din cele mai bune loturi pe care le-a avut clubul de la Cristiano Ronaldo încoace și a unui capital de încredere și susținere rar întâlnit, după plecarea lui Fergie, un singur om s-a pus de-a latul.

Sezonul european al lui United nu este nici pe departe ratat de către staff-ul de jucători. Împreună, ei formează un conglomerat ideal de experiență, talent, fizic, rapiditate, tehnică și viclenie. Totul încununat cu cel mai bun portar din lume. Nu e așa că, pe hârtie, aproape că am descris câștigătoarea trofeului? Poate că da, pentru că posibilitățile ar fi fost cel puțin interesante, dacă tot acest tren n-ar fi fost condus de mecanicul Jose Mourinho.După o tragere la sorți extrem de favorabilă pentru grupe, norocul (stelist) al lui Mou i-a tras Sevilla în optimi. O echipă care se chinuie în Spania, având al doilea cel mai slab atac și a două cea mai slabă apărare din primele 10 din La Liga. O echipa fără sare și piper, cu un antrenor care și-a început sezonul european în mocirla de la Severin, contra struțo-cămilei Craiovene, între timp mutat pe un stadion fara iarbă. Când pui lucrurile în o asemenea ramă, adică cea reală, eliminarea lui United e una ridicolă. Dar, dar, meritată.

Să enunțăm doar două cifre: 5 șuturi pe poartă ale lui United contra 14 ale Sevillei și 46 de ocazii de gol ale spaniolilor, comparativ cu fix 23 ale englezilor. A fost un meci al lasilor pentru Manchester United, în ambele manse. Mai departe de cifrele enumerate, care pot fi sau nu relevante, indiferent de scor, timp de 180 de minute s-a jucat la o poartă, practic. Sau la mijlocul terenului. Imaginea sugestivă a întregului duel cu Sevilla, pentru United, este faza lui Pogba, la 1-2, pe Old Trafford, pe posesie nederanjat. V-o las să o vedeți.

Altfel, să nu uităm nici că, în tur, Alexis Sanchez a luat galben pentru fault defensiv, în propria jumătate, la Jesus Navas, jucat fundaș dreapta. O altă evidentă declarație de intenție…

După meci, Mourinho a declarat că eliminarea nu ar trebui să fie o surpriză pentru United, chiar el făcând-o de două ori, cu Porto și Real Madrid. În traducere liberă, United a fost umilită de propriul antrenor în teren, în declarații, în conferință de presă și în justificarea unui meci catastrofal. Old Trafford nu mai e obișnuit cu succesul constant, însă nu a fost niciodată obișnuit cu umilință constantă. Căci e una să pierzi calificarea cu, de exemplu, 6-4 jucând și luptând și fiind învins de alții pur și simplu mai buni, dar cu totul altă e să pierzi parcă pentru că așa a vrut antrenorul.

Am avut senzația că, întors pe Old Trafford, Mourinho a vrut să umilească întreg clubul, întreagă instituție. Nu aș vrea să pic în derizoriu, comentând că poate asta a fost intenția lui de când a preluat mandatul, dar nici nu cred că putem socoti vreo decizie din această optime că fiind intenție de calificare.Așadar: pentru United, nu mai e nimic de jucat. Echipa va contabiliza, probabil, un loc în top4. 2 sau 4, e același lucru, așadar contează prea puțin. Sevilla a trântit ușa în Europa, iar în FA Cup vine Brighton. Un adversar la fel de abordabil precum Sevilla, dar știm cum s-a întâmplat ultima oară când echipa a avut statut de favorită. Certă… Și, în ultima instanță, încă un FA Cup ar fi aproape comic, dat fiind contextul.

Nu sunt deloc convins că pe Jose Mourinho îl așteaptă demiterea. Nu, nu e o chestiune de bani, nici de contract betonat; oricine și orice are prețul sau, să fim serioși, și mai ales un mercenar. E doar o chestiune de timing: piața de antrenori e subțire (Conte va pleca în Franța, cel mai probabil, Arsenal s-ar putea să destabilizeze și ea piața, iar de experimente – Jardim, Emery, doamne ferește Luis Enrique – nu se pune problema), iar Ancelotti probabil că încă doarme pe banii și liniștea lui. Mai departe, vine vara. Cum și dacă va reuși echipa să îl țină pe De Gea, e o poveste complexă. Iar lotul e frustrat și plin de orgolii. E o antonimie totală față de Spurs, nu e așa?

Chelsea

Chelsea, din păcate, a picat cu cel mai dificil adversar posibil, pentru optimi. Probabil cea mai în formă și mai coerentă echipă din cele patru mari campionate europene, Barcelona e în curs de a mai concretiza un sezon impresionant. Inclusiv în Europa, pentru că în Spania au făcut deja curat pe piedestalul pentru trofeele interne.Campioana Angliei – da, nu uita!, Chelsea e campioană en titre – o duce mizerabil. Deși, asemenea colegilor de campionat, a placat cu brio o grupa grea (Atletico Madrid, AȘ Roma, Qarabag), n-a mai avut nimic de spus într-o dublă copleșitor de dezechilibrată. Și o spun “copleșitor” pentru că, totuși, Chelsea venea din postura de campioană entuziasmantă în EPL, cu nu doar același lot dar și îmbunătățit – inclusiv în iarnă.Dar, oarecum asemănător cu destinul lui Manchester United, în acest sezon și Chelsea are probleme la cap. Adică la antrenor.

Antonio Conte știe cam de prin toamnă că nu va mai prinde încă un sezon, dar nu a putut fi demis pentru că, pe hârtie, echipa era unde trebuia mai mereu. Sau și-a făcut drum până acolo, în liniște. Plus că, pentru o echipa cu un așa blazon, să schimbi antrenorul în noiembrie înseamnă să arunci mănușă cu lașitate și să stârnești hohote de râs. Dar Conte știe că nu va mai continuă. Și, în campionat, parcă a și vrut să lase de înțeles că știe, dorind să plece apăsat – meciul cu City stă înfipt ca dovadă, alegând să nu primească multe și să nu fie umilit, în loc să schițeze o brumă de mândrie. Reiau, în calitate de campioană, până în mai.

Dubla cu Barcelona nu are nici o poveste. Meciul tur a fost logic, cu Barcelona țînând totul în frâu, fără să accelereze. Sunt absolut convins că Valverde a vrut egal cu gol marcat. Aia au obținut. În retur, altă poveste. Pe Nou Camp primești. Câte lași, atâtea primești. Ascultând opinii la BBC Radio, mi s-au mișcat mușchii feței zâmbind că Chelsea “a pierdut pe greșelile ei”. Nu, Barcelona ar fi bătut tot cu 3-0, dacă echipa nu ar fi făcut greșeli, c-ar fi însemnat că trebuiau să se închidă, iarăși. Și nu ne aflăm în față unui monument de înțelepciune tactică în defensivă și nici în fața lui Juventus, pentru că Barcelona să aibă reale dificultăți de a marca.Așadar: Pe Chelsea o așteaptă un nou început.

Reluând raționamentul din cazul “United”, piață de antrenori e dificilă. Există oameni ce sunt sau vor fi liberi, dar nu știu câți vor dori să reîncălzească ciorba (Mourinho, Ancelotti) și cât va dori Abramovici să mai aducă “șmecheri”. E dificl de prezis cum se va contura banca, dar un lucru e aproximativ cert: doar un proiect extraordinar de promițător și concret îl va mai ține pe Hazard la Chelsea. Real Madrid se pregătește să reînnoiască liniile, iar așa cum îl văd pe Bale plecând, așa îl văd pe Hazard ciupind acel tricou. Noul proiect, însă, stă într-o variabilă ce e în mare pericol: se va califica Chelsea în Champions League și la anul…?

În concluzie, cele cinci echipe engleze au rămas doar două, adică cele care au jucat cu Porto și Basel, nu cele care s-au încleștat cu fotbaliștii de pe continent…

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.

Show CommentsClose Comments

2 Comments

  • Alex
    Posted 03/15/2018 at 9:01 pm 0Likes

    Liverpool nu a invins in grupe pe Sevilla.(2-2, 3-3)

Leave a comment