Anglia – Scoția, cea mai veche rivalitate din fotbal?

Pe 18 iunie, Anglia și Scoția se vor întâlni pe Wembley. Un sfert de secol a trecut de la ultimul meci dintre cele două naționale la un turneu final, în grupele EURO 1996. De atunci, englezii s-au mai duelat cu scoțienii în amicale și în preliminariile Cupei Mondiale sau ale Europenelor, dar niciuna dintre confruntări nu s-a ridicat la importanța meciului de azi.

Cum a apărut rivalitatea?

Mulți zic că originea rivalității în fotbal dintre Anglia și Scoția vine din tocmai primul meci de fotbal jucat vreodată între două țări. Pe 30 noiembre 1872, 4 000 de britanici care au fost dispuși să plătească un shilling au putut vedea pe viu pe Hamilton Crescent din Glasgow un meci spectaculos: o remiză albă fără goluri.

Poate că acea partidă a fost kilometrul 0 al rivalității în fotbal, dar contextul rivalității dintre cele două națiuni e mult mai amplu.

”The history of the British Isles has led to much rivalry between the nations in many forms, and the social and cultural effects of centuries of antagonism and conflict between the two has contributed to the intense nature of the sporting contests. Scottish nationalism has also been a factor in the Scots’ desire to defeat England above all other rivals, with Scottish sports journalists traditionally referring to the English as the “Auld Enemy”. (BBC)

Context sportiv

Începând cu anii 1870, pe la începuturile romantice ale fotbalului, tot mai mulți scoțieni au început să migreze spre sud, fiind ademeniți de echipele din Anglia și de un trai mai bun. Mulți dintre ei nu aveau un fizic impresionant precum cel al englezilor, dar compensau prin abilitățile cu mingea și prin o viziune superioară a jocului. De aceea, ei erau alintați la acea vreme The Scotch Professors, tocmai pentru stilul lor sofisticat de joc.

”They were largely responsible for introducing a fast-moving, passing strategy to English football, making it more attractive to spectators, and owners who began to see its commercial potential. In its earliest years football in England was popular among the country’s elite, who favoured individual dribbling skills over teamwork” (Richard McBrearty, chief curator at the Scottish Football Museum)

Sunt povești care spun chiar că acelea sunt vremurile când au apărut primii agenți de jucători, care mergeau în nord pentru a găsi acești Scotch Professors și pentru a-i propune apoi la cluburile din Anglia. Se spune că au fost multe cazuri în care agenții erau identificați de oamenii din comunitățile din Scoția și erau luați la bătaie și aruncați în tren.

“These young players from Scotland’s working-class communities were in heavy demand by the major northern English clubs. The game was still fiercely amateur, but all manner of inducements would be offered to lure them out of their communities and into English football. Seven members of the all-conquering Preston North End side – the first team to win the English league and cup double in 1888-89 – were Scottish.” (Richard McBrearty)

Pe teren

În 114 întâlniri, au fost 25 de remize, Anglia a obținut 48 de victorii, iar Scoția 41. Aș putea lua la rând cele mai interesante dueluri dintre cele două naționale, dar v-aș plictisi cu date și informații. E greu să uităm totuși întâlnirea de la Euro 1996, când tot pe Wembley, imnul Flower of Scotland a fost huiduit la scenă largă de către englezi, iar tocmai Paul Gascoigne (care juca la acea vreme în Scoția) a marcat golul de 2-0, pecetluind eiminarea vecinilor din nord.

Duritatea întâlnită pe teren în confruntările dintre Anglia și Scoția e bine cunoscută. BBC scria în urmă cu ceva timp că partidele sunt ”all that is good and all that is bad about football since the fixture began”, în timp ce The Guardian sublinia cât de importantă e partidă pentru cele două națiuni: “for millions across both sides of the border the encounter represents a chance for the ultimate victory over the enemy.”

The Auld Enemy game means everything. The rivalry is in the blood. If I hear [Rangers goalkeeping coach] Jim Stewart mentioning Scotland’s win at Wembley in 1967 one more time I may fall out with him.”  (Mark Warburton, fost antenor Glasgow Rangers)

Prezent și viitor

Poate că e puțin greu de închipuit că Robertson, McGinn și ceilalți scoțieni vânjoși sunt urmașii multor generații de fotbaliști scoțieni tehnici, iar Grealish sau Foden sunt produsele unui fotbal blocat pentru multe decenii în mentalitatea kick and run.

În ultimele decenii s-a schimbat raportul de forțe dintre cele două naționale de fotbal, iar mai ales din 1989 de când s-a renunțat la tradiționalul amical anual, englezii consideră că partidele jucate cu Argentina sau Germania sunt mult mai importante decât duelurile cu scoțienii. Dar asta nu înseamnă că Anglia – Scoția nu și-a păstrat un aer de meci aparte, după cum spunea chiar Marcus Rashford la conferința de presă:

“I think in football everyone wants to be beat everyone. But in some games… its how the game is actually being played and the atmosphere and crowd and how much you want to win – it all comes together. There is something unique about that game. It’s similar to the games against Man City and Liverpool – those type of games you have a different feeling. You can’t put a finger on it – because you approach every game the same. But the build up, its just unique.”  

 

Tot pe Tackle.ro poți citi și despre dogmele lui Charles Reep și ”The English Disease”: Lungă și pe a doua? Originile “kick and run”-ului britanic

surse:

Show CommentsClose Comments

Leave a comment