Analiză

Buturuga mică, Bournemouth, știe ce face pe piața transferurilor

Ceea ce a realizat Eddie Howe pe Coasta de Sud a Angliei la micuțul club Bournemouth e subapreciat de prea multă lume. Să preiei un club de pe ultimul loc din liga a patra și să-l duci și menții în Premier League sună mai mult a vis de jucător de Football Manager. Un vis pe care Eddie Howe l-a transformat în realitate, oricum s-ar încheia povestea ”Cireșelor”.

Un club mic, cu un stadion de doar 11.464 locuri (cel mai mic din Premier League) precum Bournemouth, n-ar fi rezistat în Premier League atâția ani fără o strategie inteligentă pe termen lung și fără un om pe bancă capabil în adevărtul sens al cuvântului antrenorat, dar care să se și muleze pe filosofia clubului. Pur și simplu nu s-ar fi putut altfel pentru Bournemouth. Cluburi cu bugete de câteva ori mai mari au cheltuit de câteva ori mai mult, au avut jucători mult bine cotați și cu salarii exponențial mai mari și au picat în Championship sau an de an se luptă pentru evitarea retrogradării. Bournemouth a rezistat de câțiva ani în elita fotbalului englez, si nu numai ca a supravietuit, încântă spectatorii neutri cu un fotbal frumos și propune cluburilor mari câțiva tineri interesanți.

Bournemouth e ultima în Premier League la venituri din bilete și abonamente (Matchday incomes) și penultima în topul încasărilor din sponsorizări și activități comerciale.

Ca și Billy Beane, Eddie Howe a știut să răspundă la întrebarea ”What’s the problem?

”The problem we’re trying to solve is that there are rich teams and there are poor teams. Then there’s fifty feet of crap, and then there’s us. It’s an unfair game. […] We’ve got to think differently. We are the last dog at the bowl. You see what happens to the runt of the litter? He dies. […]. If we play like the Yankees in here, we will lose to the Yankees out there.”

30 ianuarie 2019: Josh King îi pasează ”printre” lui David Brooks, galezul îl intoarce elegant pe David Luiz și marchează cu calm în poarta lui Chelsea. Cu un an în urmă, Brooks nu spunea nimic nimănui. Nu și staff-ului lui Eddie Howe, care i-a dat șansa fostului jucător al lui Sheffield United să strălucească în Premier League, iar galezul nu a dezamăgit. Conștient că nu are cum să se bata cu granzii care pot arunca zeci de milioane pe jucători din campionatele tari, ”Cireșele” aveu nevoie de altceva. Ca în clipul din Moneyball în care Brad Pitt îl joacă pe Billy Beane, if we play like the Yankees in here (în birouri, când gândești strategia de transferuri), we will lose to the Yankees out there (pe teren)”. Cu un buget limitat în pofida banilor din drepturi de televizare, ”Cireșele” n-ar putea să concureze niciodată cu Everton sau Wolverhampton pentru a aduce jucători de top din campionatele mari.

Luați la puricat ultimele ferestre de transfer ale lui Bournemouth și cu mici excepții o să vedeți un tipar: fotbaliști britanici, sub 23 ani, majoritatea din ligile inferioare, sau cel puțin necunoscuți publicului larg al Premier League. În iarna aceasta, Bournmeouth i-a adus pe Chris Mepham de la Brentford (21 de ani, internațional galez) și Dominic Solanke de la Liverpool (21 ani, internațional englez, selecționat toate nivelurile de junior/tineret inclusiv seniori). În vară, Cireșele îi aduseseră pe David Brooks de la Sheffield United (20 ani, internațional galez), dar făcuseră și două mutări atipice Jefferson Lerma de la Levante (23 ani, internațional columbian) și Diego Rico de la Leganes (25 ani).

Cu un an în urmă, pe lângă aducerile unor oameni experimentați precum Asmir Begovic și Jermain Defoe, Eddie Howe îl transferase definitiv pe Nathan Ake de la Chelsea (22 ani, internațional olandez) și Connor Mahoney de la Blackburn (20 ani, internațional englez la nivel de juniori). Dacă ne uităm cu încă un an mai în spate găsim același tipar. Clubul i-a adus pe Lewis Cook de la Leeds United (19 ani, internațional de tineret), Jordan Ibe de la Liverpool (20 ani, internațional de tineret) și Lys Mousset de la Le Havre (20 ani, internațional de tineret).

Lista poate continua. Pe fondul aceleiași politici de transferuri, au apărut la timpul lor la club jucători acum bine ancorați în prima echipă a Cireșelor, precum Ryan Fraser, (adus la 18 ani de la Aberdeen) sau Joshua King (adus la 23 ani de la Blackburn).

Fluxul de bani care a început să curgă în Anglia odată cu actualul contract pentru drepturile de televizare a dus inevitabil la prețuri umflate ale jucătorilor de fotbal. Mai ales în contextul regulii ”8 home-grown players”, fotbaliștii englezi sunt acum mai valoroși ca niciodată, chiar dacă nu fac banii care se plătesc pe ei. Eddie Howe, cel mai tânăr antrenor din Premier League știe asta și a acționat ca atare pe piață. Chiar și în contextul unui potențiale perioade post-Brexit în care fotbalul din Anglia ar putea fi afectat de noi reglementări, Bournemouth e printre cele mai bine echipate cluburi din Premier League. Jucătorii aduși de Bournemouth nu sunt nume mari, dar sunt jucători care pot crește semnificativ și care, în timp, pot aduce pentru club nu doar rezultate pe teren, dar și sume consitente de bani în cazul unui viitor transfer. După Southampton, Bournemouth e încă un club de pe Coasta de Sud a Angliei care pare a fi una din liniile de producție de fotbaliști pentru cluburile cu ambiții din Premier League.

Nu uita cine ești

În tot timpul ăsta, Eddie Howe a încercat să nu uite cine e Bournemouth și mai important să nu ”rătăcească” identitatea clubului.

”Of the 14 Bournemouth players used on the opening day of this Premier League season, six of them played for the club in League One. It is unprecedented for an English manager to keep the nucleus of a third-tier team in the Premier League and make it work for so long.” (Daniel Storey)

Îi mai pasă cuiva de valori? Când West Ham se mută pe Olympic Stadium fără să-i pese vreun pic de ce cred fanii, când Stan Kroenke a luat cu ”forța” acțiunile deținute de decenii bune de fani loiali, când United a avut încredere că va reveni la zilele de glorie cu ”toxicul” Mourinho pe bancă, mai crede cineva în valorile unui club? La Bournemouth, mixul dintre tineri și veteranii care au trăit prima promovare din liga a patra ajută la pastrarea identității clubului.

Eddie Howe nu e genul de antrenorul despre care să citești în presă că o ia razna când nu primește buget consistent de transferuri, ci unul care înalță din mai puțin. Pe lângă stilul de joc atractiv pe care îl arată echipa sa, Howe s-a evidiențiat prin abilitatea de a ajuta jucătorii să crească în calitate și de a crea o echipă în care ”întregul” e mai mare decât suma părților care-l compun.  E singrul lucru pe care o ”furnică” de club îl poate face pentru a se bate cu granzii. Rory Smith spune în New York Times că faptul că în ultimele ferestre de mercato s-a transferat mai puțin decât de obicei e semn că cluburile se deșteaptă, că operează după o strategie și că nu mai acționează după impulsul și cerințele imediate ale antrenorilor. Așa o fi, dar Eddie Howe și Bournemouth le-a luat-o de mult timp înainte. E singurul lucru pe care-l pot face pentru ca ”Cireșele” să supraviețuiască în Premier League.

surse date: transfermarkt.co.uk, twitter.com/SwissRamble;

Tot pe Tackle.ro, poți citi mai multe despre povestea neverosimilă a lui Bournemouth cu Eddie Howe la cârmă: 

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Tags

Alex Avram

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close