Nu e ușor să prevezi care dintre fotbaliștii pe care-i vezi astăzi urmează să devină manageri de top, dar câteva condiții esențiale pentru această tranziție pot fi distilate. Jucătorul care contribuie decisiv la succesul echipelor sale, care se integrează în vestiare populate de cei mai mai fotbliști ai epocii sale, care este apreciat de managerii de top pentru care joacă, are toate șansele să schimbe tricoul cu o cămașă și o cravată. Asta a reușit Carlo Ancelotti, managerul care a câștigat tot

Fotbalistul Carlo Ancelotti

Carlo Ancelotti a început fotbalul la Parma și a fost unul dintre oamenii de bază la revenirea echipei din Serie C în a doua ligă italiană, la finalul anilor ’70. Atunci l-au văzut și l-au convins să li se alături cei de la AS Roma, iar mijlocașul ofensiv a adus, chiar din primul sezon, Coppa Italia, prima dintre cele patru pe care avea să le câștige alături de fotbaliști precum Falcao, Toninho Cerezo sau Bruno Conti. Al doilea Scudetto al Romei a venit în 1983, iar Ancelotti (făcut între timp căpitan de managerul Sven-Goran Eriksson), a făcut următorul pas în carieră, ajungând la marele Milan al lui Arrigo Sacchi.

Ancelotti jucând în tricoul Romei. Foto via IMAGO

Când împarți vestiarul cu Baresi, Maldini, Rijkaard, Gullit, Donadoni și van Basten, iar tu reușești să te impui într-o astfel de echipă, nu poți fi decât un talent cu totul special și un profesionist desăvârșit. Acel AC Milan a câștigat două Cupe ale Campionilor Europeni consecutive, două titluri în Italia, adunând 7 trofee în cele 5 sezoane petrecute de Carlo Ancelotti la club.

Primii pași în management

La capătul unei cariere de fotbalist de top, recunoscut drept un lider pe teren și un coordonator de joc cu sânge rece, Ancelotti a rămas alături de legendarul Sacchi, fiindu-i secund la naționala Italiei, alături de care a ajuns în finala Mondialului din ’94 (după ce ratase, ca jucător, finala din 1990). În 1995 a acceptat provocarea de a fi manager și a promovat-o, din primul său sezon pe bancă, pe Regianna, în Serie A, fiind imediat răpit de prima sa dragoste din fotbal, AC Parma.

Să fii începător în meserie și să intri într-un vestiar cu Gianfranco Zola, Hristo Stoichkov, Enrico Chiesa și Hernán Crespo, dar să ai și doi puști promițători pe nume Paulo Cannavaro și Gianluigi Buffon! Așa a început Carlo Ancelotti, cu adevărat, să-și croiască drumul prin fotbal: cu o echipă de vis, din care l-a eliminat el însuși pe Roberto Baggio, pentru că nu se încadra în sistemul tactic pe care-l gândise. Nu a câștigat nimic cu Parma și a plecat, trei ani mai târziu, la Juventus, dar nici acolo nu a avut succes, pierzând două titluri consecutive, unul în fața lui Lazio (în ultima etapă!) și altul chiar în fața fostei sale echipe, AS Roma. Doar doi ani a rămas la Bătrâna Doamnă, dar urma să ajungă la echipa unde a câștigat tot ce se putea câștiga ca fotbalist, AC Milan.

Campion în Serie A

Încă din primul sezon (2001-2022), în care a preluat echipa în plină campanie, Ancelotti și-a făcut treaba: loc de Liga Campionilor, semifinală de Cupa UEFA și semifinală de Coppa Italia. Toamna lui 2002 a găsit-o pe Milan cu veteranii Maldini și Costacurta (foștii colegi ai lui Ancelotti din echipa lui Sacchi de la finalul anilor ’80!), Pirlo reinveintat într-un rol de playmaker în fața apărării, Rui Costa ca decar, Inzaghi și Shevchenko însetați de goluri, iar sezonul părea să fie unul important în istoria clubului. Așa a și fost pentru că echipa a câștigat Coppa și a învins-o pe Juventus, la penalty-uri, în finala Ligii Campionilor, după prima finală 100% italiană din istoria competiției. La 8 ani după debutul său în management, la Regianna, Carlo Ancelotti părea că a atins apogeul carierei sale de antrenor, însă italianul… abia începea.

Carlo Ancelotti la primul trofeu UCL câștigat cu AC Milan. Foto via IMAGO

Lo Scudetto l-a câștigat chiar în sezonul următor, stabilind și recordul de puncte în Serie A, în ultima stagiune înaintea trecerii de la 18 la 20 de echipe. Marcelo Lippi, de pe banca lui Juventus, și Fabio Capello, de la AS Roma, au fost marii rivali ai lui Ancelotti, însă Milanul a terminat la 11 puncte în fața Romei și 13 în fața lui Juventus, cu Andryi Shevchenko terminând drept Cappocanonniere, cu 24 de goluri. Succesul nu l-a împiedicat să reinventeze așezarea tactică a echipei sale chiar din sezonul următor, desenându-și legendarul „pom de Crăciun” cu decarii Seedorf și Rui Costa în fața unei linii cu Gattuso, Ambrosini și același, sublim, Pirlo.

În cele 8 sezoane pe care le-a petrecut pe San Siro, Carlo Ancelotti a format cea mai puternică echipă a Milanului, de la Sacchi încoace. Trei finale de Liga Campionilor au adus două „urecheate” în vitrina clubului (2003 și 2007, când și-a luat revanșa în fața lui Liverpool pentru ACEA finală de la Istanbul), continuând să adune trofee pentru clubul cel mai titrat în Europa, în afara lui Real Madrid. Ancelotti avea să ajungă și să o antreneze pe Real Madrid, dar mai întâi a acceptat o provocare din Premier League.

Campion în Premier League

În vara anului 2009, Ancelotti a acceptat provocarea de a o antrena pe Chelsea, echipă care schimbase 4 manageri în ultimii doi ani calendaristici (Mourinho, Grant, Scolari și Hiddink), ajungând într-un Premier League populat de giganți precum Sir Alex Ferguson, Arsene Wenger sau Rafa Benitez. A debutat chiar cu o victorie împotriva lui Ferguson, în Community Shield, oferindu-le fanilor o avancronică a celor două victorii din campionat ce aveau să urmeze.

Chelsea-ului lui Ancelotti, cu scheletul construit de Mourinho (Cech, Cole, Terry, Carvahlo, Essien, Lampard, Drogba) i-au trebuit doar 4 etape pentru a se instala pe primul loc în clasament, programul blând (Hull, Sunderland, Fulham în august) favorizâd 7 victorii la început de sezon. Din acel moment, Chelsea a părăsit primul loc doar pentru 4 etape până la finalul sezonului, câștigând titlul, pe teren propriu, în ultima rundă, cu un 8-0 împotriva lui Wigan (prima echipă care îl învinsese pe Ancelotti în Anglia!). Un singur punct a despărțit-o pe Chelsea de Manchester United la finalul sezonului, iar Albaștrii au devenit prima echipă din istoria Premier League care înscrie peste 100 de goluri într-un sezon (103).

Sezonul s-a încheiat chiar cu o dublă: un 1-0 împotriva lui Portsmouth în finala FA Cup, asigurându-i lui Ancelotti un succes nesperat în primul său sezon de fotbal englez, când a devenit și primul italian campion al Angliei (ca manager). A doua stagiune a fost fără trofee, Chelsea a terminat pe locul 2 și doar două ore i-au trebuit lui Roman Abramovic să-l demită pe Ancelotti după ultimul meci din campionat.

Campion în Ligue 1

Încurcate sunt căile fotbalului de top, iar club mai complicat decât Paris Saint-Germain nu găsești prea ușor prin Europa. Ancelotti se bucura de o pauză de câteva luni după aventura de la Chelsea, când, brusc, PSG și-a concediat managerul (francezul Antoine Kombouaré), deși era pe primul loc în clasamentul din Ligue 1. Ambiția noului proprietar al clubului (Qatar Sports Investments cupărase PSG în 2011), a făcut ca Don Carlo să-și înceapă anul 2012 la Paris dar, în ciuda faptului că a pierdut doar două meciuri până la finalul campionatului, titlul a fost a celor de la Montpellier, la un sezon istoric cu Olivier Giroud pășind pe scena fotbalului mare.

Nici al doilea sezon la PSG nu a fost unul foarte ușor, însă Ancelotti și-a dus echipa pe primul loc la început de 2014 și a reușit să aducă doar al patrulea titlul din istoria clubului, primul după 20 de ani, care a marcat punctul de început al dominației pariziene asupra Ligue 1. Cu Zlatan Ibrahimovic încă în juniorat la 31 de ani devenind golgeterul Franței (26 de goluri), părea că Ancelotti are o nouă echipă pe care s-o ducă spre finala Ligii Campionilor (cum făcuse deja, de 3 ori, cu AC Milan), însă CV-ul de mare campion al italianului i-a deschis o ușă pe care nimeni nu poate refuza să intre: Real Madrid.

Încă o Ligă a Campionilor

La Real Madrid, Carlo Ancelotti s-a întâlnit, din nou, cu unul dintre foștii săi elevi: Zinedine Zidane avea să-i fie secund, alături de Paul Clement. În semn de bun venit pentru noul manager, președintele Florentino Perez a stabilit un nou record de transferuri, plătind peste 100 de milioane de Euro pentru un puști pe nume Gareth Bale, de la Tottenham. Cu o tripletă ofensivă care avea să intre în istoria fotbalului Cristiano Ronaldo, Karim Benzema și Gareth Bale (BBC), Realul lui Ancelotti a reușit să rămână pe primul loc în La Liga doar preț de 4 etape, terminând pe 3, după Atletico Madrid și Barcelona.

În schimb, în Liga Campionilor, Galacticii au pierdut un singur meci în întreg sezonul, fiind învinși cu 2-0 de Borussia Dortmund, în returul sfertului de finală, a cărei primă manșă o câștigaseră cu 3-0. În semifinale, Bayern a suferit în fața Realului, pierzând cu 5-0 scor general, și permițându-le madrilenilor să joace a doua finală 100% spaniolă din istoria Ligii Campionilor și prima finală jucată între echipe din același oraș, din istoria cupelor europene! Real Madrid vs Atletico Madrid s-a jucat pe Estadio Da Luz, din Lisabona și a fost 1-1 la finalul timpului regulamentar, după ce Sergio Ramos a egalat, după un corner executat de Luka Modric, în minutul 90+3. Real Madrid a marcat de 3 ori în prelungiri (Bale, Marcelo și Ronaldo din penalty) și așa a devenit Carlo Ancelotti singurul manager care a câștigat 3 trofee ale Ligii Campionilor, cu echipe diferite! Bob Paisley era singurul care mai câștigase de 3 ori Cupa Campionilor Europeni, cu Liverpool, iar Zinedine Zidane, secundul lui Don Carlo, avea să devină singurul manager care obține 3 trofee consecutive, tot cu Real Madrid.

După succesul din primul sezon, Ancelotti a mai rămas la Real Madrid doar un an, dar nu a reușit să câștige titlul, adăugând „doar” Super Cupa Europei și Campionatul Mondial al Cluburilor, la vitrina de trofee de pe Santiago Bernabeu, înainte de a fi demis în primăvara lui 2015. Managerul italian, ajuns la 55 de ani, a ales să ia pauză timp de un an și să-și ocrotească sănătatea, dar nu a durat mult până când un alt gigant de pe Bătrânul Continent l-a readus în circuit.

Campion în Bundesliga

Atunci când pierzi un manager cum este Pep Guardiola, la cine te gândești ca înlocuitor? Catalanul câștigase 3 titluri consecutive cu Bayern Munchen (minimul pe care-l poate face un antrenor fără a fi concediat) și două Cupe ale Germaniei, dar nu reușise să aducă trofeul Ligii Campionilor înapoi după cel adus de Jupp Heynckes în 2013. După plecarea lui Guardiola la Manchester City, noul manager al bavarezilor a fost, cine altcineva, Carlo Ancelotti.

Ancelotti antrenând-o pe Bayern Munchen. Foto via IMAGO

Bayern-ul lui Don Carlo a pierdut doar două meciuri în campionat în întregul sezon și a fost pe primul loc timp de 30 din 34 de etape juacate. Cu cea mai bună apărărare, dar și cel mai bun atac din ligă, bavarezii au câștigat al cincilea titlul consecutiv (devenind singura echipă din istoria fotbalului german care atinge această performanță), în primul sezon cu noul manager. În Liga Campionilor pe Ancelotti la învins fosta sa echipă, Real Madrid, iar în urma unei rupturi în vestiar, în septembrie 2017, după o înfrângere în Liga Campionilor, tot în fața unei foste echipe, PSG, a venit o nouă demitere. Managerul care era campion în 4 dintre cele 5 campionate de top ale Europei și de 3 ori câștigător al Ligii Campionilor, era demis pentru a patra oară.

După un sezon de pauză, au urmat aventuri la Napoli (2018-2019) și Everton (2019-2021), echipe ambițioase, dar insuficient de puternice pentru a câștiga trofee, dar chemarea Realului a fost din nou irezistibilă pentru Ancelotti în vara anului 2021.

Campion în La Liga

Real Madrid l-a pierdut pe Zinedine Zidane, care a demisionat după pierderea titlului în fața rivalilor de la Atletico Madrid. Fără Cristiano Ronaldo (plecat la Juventus cu doi ani mai devreme), Sergio Ramos (plecat la PSG) și Raphael Varane (vândut la Manchester United), cu Gareth Bale căzut în dizgrația lui Zidane și cu Luka Modric ajuns la 36 de ani, provocarea părea una colosală pentru Don Carlo. Italianul însă, mai avea încă un trofeu pe care nu-l câștigase în carieră: titlul din La Liga.

Cu doar două achiziții, fostul său fundaș de la Bayern (Alaba) și puștiul minune de la Stade Rennais, Eduardo Camavinga, Real Madrid avea să profite de un sezon în care singurele sale rivale din campionat au suferit. Barcelona și-a început stagiunea cu Koeman pe bancă și l-a înlocuit cu o altă legendă a clubului, Xavi, pe parcurs, iar Atletico Madrid, deși arăta mai bine, pe hârtie, decât în sezonul de titlu, nu s-a ridicat la același nivel fotbalistic, cu eternul Diego Simeone pe bancă. În acest timp, Ancelotti a făcut ce știe mai bine: a făcut un grup bun de fotbaliști să joace ca o echipă de fotbal, ajutat și de forma incredibilă a veteranului Benzema.

Un 3-3 cu Levante, pe 22 august, a fost singura etapă la capătul căreia n-a fost Real Madrid lider în sezonul 2021/2022, iar titlul a fost confirmat pe 30 aprilie, după un 4-0 cu Espanyol, pe Bernabeu, chiar dacă în martie Barcelona câștigase pe același teren tot cu 0-4 în El Classico. După Italia, Anglia, Franța și Germania, Carlo Ancelotti devenea, în sfârșit, campion al Spaniei. În Liga Campionilor, Real Madrid joacă returul semifinalei cu Manchester City, pe teren propriu, după o înfrângere cu 4-3 în tur, așa că Don Carlo este, din nou, aproape de o finală de Liga Campionilor. Ar fi a cincea pentru managerul italian.

Carlo Ancelotti este singurul manager din istoria fotbalului care a câștigat titlul în fiecare dintre cele mai importante campionate din Europa: Serie A (AC Milan), Bundesliga (Bayern Munchen), Premier League (Chelsea), Ligue 1 (PSG) și La Liga (Real Madrid). Și totuși, a fost concediat de la toate echipele pe care le-a antrenat, cu excepția Regiannei și a lui PSG. Don Carlo nu a fost iubit, cu adevărat, niciodată…

Fotbalul este cel mai important dintre lucrurile neimportante din lume.

Carlo Ancelotti

Diavol roșu de când regele Angliei era un francez. Specialist în management de servicii IT, meșteșugar de cuvinte în timpul liber. Fondator al grupului de fani Premier League România și ctitor al acestui site.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.

    Un comentariu la “Carlo Ancelotti și cel mai important dintre lucrurile neimportante din lume”

    • Claudiu Scurtu
      09/05/2022 at 12:47

      Nu trebuie sa fii fanul vreuneia dintre echipele antrenate de Ancelotti, insa ne putem scoate palaria in fata lui.
      Pentru a va completa imaginea lui va recomand o lectura minunata: Carlo Ancelotti – Leadership tacut, aparuta la editura Curtea veche.
      Este fascinanta.
      Lectura placuta.
      PS