Weekend-ul trecut am consemnat ultimul cui bătut în sicriul lui Sunderland. Pisicile Negre au pierdut pe teren propriu cu 2-1 chiar împotriva codașei Burton, bifând astfel a doua retrogradare consecutivă. Mulți spun că gruparea din nordul Angliei e unul din cele mai depresive cluburi de fotbal din Insulă, iar dacă afirmația vi se pare exagerată, gândiți-vă că pe tot parcursul anului 2017, Sunderland a câștigat un singur meci pe teren propriu, și acela la finalul lui decembrie!

Despre căderea liberă a lui Sunderland aveam de gând să scriu în iarnă, dar la acea vreme nici prin cap nu-mi trecea că Pisicile Negre vor pica în League One, gândindu-mă că experiența lui John O’Shea, determinarea lui Lee Cattermole si pasiunea fanilor vor fi suficiente pentru a menține echipa în Championship. Nu a fost să fie așa…

Cum s-a ajuns aici?

Cu istorie de aproape 140 ani în spate, Sunderland are o vitrină bogată, deși toate trofeele au fost obținute cu multe decenii în urmă. Șase titluri de campioană, două Cupe ale Angliei și o Supercupă au câștigat de-a lungul timpului Pisicile Negre, cel mai recent și singurul după Al Doilea Război Mondial fiind FA Cup-ul din 1973, câștigat împotriva lui Leeds. Un studiu mai vechi spunea că într-un top al fan-base-urilor cluburilor din Anglia, Sunderland se află în top 10, iar chiar și în acest sezon, pe Stadium of Light au venit regulat 30 000 de fani. Și atunci n-ai cum să nu te întrebi cum a fost posibilă o asemenea cădere în gol. Din toamnă, în locul unor deplasări pe Anfield sau Old Trafford, fanii lui Sunderland vor avea de călătorit la Accrington Stanley sau Luton Town.

Dacă mă întrebați pe mine, probleme au început pentru Sunderland cu un deceniu în urmă când clubul a fost preluat de americanul Ellis Short, care a început să injecteze bani în club. Ca și în cazul altor cluburi de tradiție precum Portsmouth sau Blackburn, nu întotdeauna venirea unui finanțator bogat e un semn bun. Cu Roy Keane proaspăt plecat de pe bancă, clubul l-a numit antrenor pe Steve Bruce și a început să plătească sume de bani consistente pe jucători precum Darren Bent (10 milioane lire în 2009) sau Asamoah Gyan (12 milioane lire în 2010). Cu un Stéphane Sessègnon în perioada cea mai bună a carierei, cu un tânar Danny Welbeck împrumutat de la United, Sunderland reușea cea mai bună clasare după multe decenii: un loc 10 în Premier League, departe de grijile din prezent. Totul a fost bine până aici, dar când rezultatele nu au mai venit, s-a intrat într-un vârtej de decizii proaste care au adus clubul în situația din prezent, când zece ani mai târziu, clubul îi datorează 68 milioane de lire sterline lui Ellis Short, iar americanul e disperat să vândă clubul.

Di Canio, Poyet și haosul politicii de transferuri

În 2011, fosta legendă a clubului, Nial Quinn a părăsit funcția de președinte al clubului, fiind înlocuit chiar de Ellis Short. Pentru club a urmat, inevitabil, o perioadă de instabilitate la nivelul băncii tehnice și în scurt timp s-a trecut la schimbarea antrenorilor pe bandă rulantă (clubul concediând chiar și un om de talia lui Martin O’Neill) dar și la aruncatul cu bani pe fereastră. În 2013, pentru cele 13 etape în care Paolo Di Canio a fost antrenorul clubului, Pisicile Negre au cheltuit peste 20 milioane lire pe jucători, aducând 14 nume noi și lăsând să plece 15 oameni. La scurt timp, italianul a fost concediat, lăsându-și succesorul, Gus Poyet, cu o echipă aproape retrogradată, în subsolul Premier League.

De altfel, cam asta-i macină pe fanii lui Sunderland. Fiecare nou antrenor a avut de gestiona un lot de jucători indolenți, plătiți mai mult de cât ar merita și recrutați de staff-ul anterior.

“We haven’t got an identity but I want to create one. It’s about signing the right people. You get players who are mercenaries and it’s all about money. There’s no pride in their jobs. They’re pretenders. I want to keep them away from Sunderland.” Nu doar Chris Coleman, actualul antrenor al lui Sunderland, e dezamăgit de grupul de jucători de pe Stadium of Light. Fostul jucător al Pisicilor Negre, Darron Gibson a fost filmat în timp ce într-o discuție privată își făcea praf colegii săi de echipă: “We’re fucking shit. Of course I am [bothered]. I don’t want to be shit. There are too many people are the club who don’t give a fuck.”

Dick Advocat, Sam Allardyce și David Moyes au trecut pe rând pe banca tehnică de pe Stadium of Light, Sunderland târându-se și reușind să se salveze de la retrogradare în primii ani după Poyet, dar inevitabilul nu avea cum să nu se producă. Cu un lot de Championship, cu un antrenor fără idei, nu ai cum să reziști în Premier League.

Mai mult, deși o mare parte din lotul de Premier League a rămas pe Stadium of Light, picajul a continuat, iar Sunderland era pe cale să stabilească un record ce nu a mai existat în istoria clubului. Dacă nu era golul puștiului de 18 ani, Josh Maja, din victoria 1-0 cu Fulham de pe 16 decembrie 2017, trupa din nordul Angliei ar fi putut termina un an întreg calendaristic fără victorie acasă. Mai mult, întreg internetul se amuza la faptul că Sunderland s-a aflat la conducerea unui meci pe teren propriu în tot anul doar pentru 180 de secunde!

https://twitter.com/Sporf/status/925006965604077568

De aici încotro?

Un singur lucru nu poate fi contestat când vine vorba de Sunderland, iar acela e atașamentul fanilor. Cei mai bătrâni dintre aceștia au mai prins Pisicile Negre evoluând în eșalonul al treilea, în sezonul 1987-1988. Atunci, prolificul cuplu de atac Marco Gabbiadini and Eric Gates a făcut ca voiajul în Third Division să fie unul de scurtă durată. Acum, provocările pentru antrenorul Chris Coleman și conducere sunt restabilizarea bugetului salariilor care trebuie readaptat nivelului League One, dar și găsirea unor noi jucători care nu au „antecedentele” vechilor recruți.

Dacă asta se va întâmpla, sunt convins că vom vedea peste 30 000 de oameni pe Stadium of Light. Dacă nu, la anul pe vremea asta vom putea vorbi chiar de liga a patra. Adevărata cumpănă abia acum începe pentru Sunderland.

surse informații: wikipedia.org.uk, transfermarkt.co.uk

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *