Mo Salah, un jucător destinat pentru Liverpool

Rândurile de mai jos nu sunt o compilație a cifrelor lui Mo Salah. Nu voi încerca să argumentez de ce egipteanul trebuia să câștige trofeul sau de ce ar merita o șansă la ‘Balonul de Aur’. Nope. O sa dau caseta înapoi, până în 2013, când l-am văzut pentru prima oară jucând și o să o las să meargă.

Cred că l-am văzut prima oară pe Mo jucând într-un meci amical împotriva Stelei (sau a fecesebe-ului) în 2013, pentru ca apoi să îl revăd tot împotriva roș-albaștrilor, în grupele Champions League. Din ce îmi amintesc, am fost fascinat de viteza și de controlul balonului, mai puțin de șutul său, sau de fizic. În orice caz, în fiecare partidă în care l-am zărit, mi s-a părut unul dintre cei mai buni oameni de pe teren.

Era extrem de tânăr, iar ochiul meu de ‘scouter’ FIFA EA Sports nu avea cum să-l ingore. Era un nume exotic, necunoscut la nivelul relevant al fotbalului european. Fiind un player FIFA care se baza mereu pe dezvoltarea jocului de contraatac, mereu mi-au plăcut jucătorii rapizi, cu o agilitate care să îmi permită schimbarea imediată a direcției.

Mereu am jucat cu wingeri ca la Bayern, cel de picior drept pe stânga și invers. Omu’ se plia, ce să mai?! Avea un rating de 73 și îl puteai dezvolta până la 82, ceea ce era super decent, la cei 21 de ani. Era o resursă extrem de valoroasă și din punct de vedere financiar, dacă îți propuneai să îl dezvolți pentru o sumă de transfer.

Drept consecință, nu cred că a durat mult și l-am transferat la una dintre echipele unde îmi făcusem carieră. Sigur, Mo nu făcea mari valuri în echipa mea. Probabil era a treia sau a patra variantă pe acel post. În schimb, în viața reală egipteanul devenea treptat principalul produs de export al lui Basel. De data aceasta adevărații scouteri erau cu ochii pe el.

Ăla micu, de transferat greu!

În Premier League, Liverpool avea o evoluție încântătoare. După zeci de ani de așteptări, cormoranii, ghidați excelent de Gerrard și Suarez aveau șanse reale la titlu.

În fereastra transferurilor din iarnă, presa din Albion scria despre interesul lui Liverpool pentru Salah, iar eu exultam. De ce? În primul rând pentru că mi se părea că este un jucător asemănător ca stil cu Raheem Sterling și nu vedeam o problemă de acomodare, din punct de vedere ‘stilistic’.

În al doilea rând, să ne reamintim că Liverpool nu era în acel moment un brand atractiv pentru jucătorii cu o cotă mare. Rodgers & co. trebuiau să se mulțumească cu ce mai rămânea pe raft, sau pe o strategie solidă de scouting și dezvoltare. Salah nu mi se părea în acel moment un produs finit, cu care să ne fi luptat cu Real Madrid sau Barcelona. Dar putea să devină, pe Anfield, așa că eram încrezător în mutare.

Din nefericire, după o lună de speculații și ‘veniri’ iminente anun’ate de presă, Salah a fost convins de însuși Dumnezeul autointitulat la fotbalului (Mourinho) să vină la Chelsea. Jose l-a sunat personal, se pare. Liverpool ar fi negociat cu Basel încă din octombrie 2013, dar cu ce folos? Chelsea l-a săltat în câteva minute. Dar ratarea țintelor era deja o obișnuință la Liverpool.

Stagnarea de la Chelsea și transferul în Italia

La Chelsea, cum era de așteptat, nu a primit prea multe șanse. Antrenor era Mourinho, care nu este cunoscut în analele fotbalului ca un mare șlefuitor de talente. Dimpotrivă, răbdarea sa a devenit treptat invers proporțională cu vârsta. Salah nu a primit șansele cuvenite, astfel că a urmat un împrumut la Fiorentina, ca parte a transferului lui Cuadrado la Londra.

La Firenze, Mo a devenit jucătorul pe care îl așteptam și a luat cu asalt apărările din Cizmă, mereu de pe flancul drept. Doar de 30 de minute a avut nevoie pentru a înscrie pentru noul club, marcând deopotrivă și la debutul cu Fiorentina în cupele europene, eliminând astfel pe Spurs.

Mo arătase o formă deosebită în cele câteva luni petrecute la Firenze. Cu toate acestea, deși împrumutul fusese făcut pe 1 an jumătate, Salah a refuzat să revină la Fiorentina, preferând în schimb AS Roma. Aici venea să concureze cu un jucător la fel de rapid și agil, însă cu o neinspirație legendară în fața porții – Gervinho.

Egipteanul i-a făcut vânt ivorianului spre China în doar 6 luni, iar Roma avea să activeze clauza de cumpărare, la finalul sezonului. Mai mult, Mo câștiga distincția de cel mai bun jucător al Romei în sezonul 2015/2016. Fiind suporter al Romei, eram extrem de fericit. Ca winger, Mo a reușit în sezoane consecutive să înscrie 14, respectiv 15 goluri doar în Serie A, ceea ce mi se părea excepțional.

Râs cu plâns

Salah era perfect angrenat în stilul de joc al Romei, rolul său fiind unul extrem de important în dezvoltarea jocului de atac. Practic a preluat mandatul lui Gervinho. Nu îl vedeam plecat prea curând, în special pentru că la Roma se dorea o întărire a echipei și mai ales pentru că în capitala Italiei ateriza Monchi (artizanul succeselor Sevillei).

De partea cealaltă, ceilalți băieți ai mei, cei din Liverpool scout-uiau de zor prin Germania, la indicațiile lui Jurgen Klopp. Acolo răsărise de ceva timp la Leverkusen un alt tânăr winger de succes, Julian Brandt. Nu vă mai spun de câte ori era transferul ‘ca și făcut’.

Scouterii lui Liverpool erau dispersați prin Germania mai ceva ca armatele Aliaților în WWII, care după Naby Keita la Leipzig, care după Brandt la Leverkusen, care după Hector la Koln. Asta, dacă e să dăm crezare presei. În realitate, în spatele ușilor închise se întâmpla un alt episod interesant.

Se pare că vara trecută antrenorul lui Liverpool insista puternic pentru Julian Brandt. Dar, cum avea să recunoască recent Klopp, 3 oameni-cheie din departamentul de scouting l-au făcut să se răzgândească: Am fost siguri că [Mo] ne-ar putea ajuta. Michael Edwards, Dave Fallows și Barry [Hunter] îmi tot repetau: „Haide, haide, Mo Salah, el este soluția!” 

Episodul de mai sus demonstrează de ce Jurgen Klopp nu va mai avea parte de critici cu privire la transferurile operate (cel puțin din partea suporterilor). În primul rând, a arătat că este capabil să se folosească perfect de abilitățile noilor jucători, fără a-i folosi neapărat pe posturile cu care erau obișnuiți. În al doilea rând, încrederea acordată staff-ului ne trimite cu gândul la un mod de lucru apetisant de apropiat de celebrul Boot Room.

Dar să închidem paranteza și să revenim la subiect. Spre surpriza tuturor (presă, fani ai cormoranilor și mai ales fani ai Romei), Salah avea să facă pasul spre Liverpool pentru doar 37 milioane de lire! Sigur, atunci presa a prezentat transferul ca fiind unul care îl depășește ca cifre pe cel al lui Andy Caroll, cum le era în reflex. Ca fan al Romei și al lui Liverpool, mă întristam și mă bucuram în același timp.

Dar eram sigur că Monchi va aduce o nouă resursă nebănuită pentru acel post, iar Liverpool avea mai mare nevoie de produsul finit. La Roma a venit Cengiz Ünder, un tânăr turc extrem de talentat (dorit atunci de City), care arată pe final de sezon ce mare jucător poate deveni.

Sunt bun, dar nu mă vede nimeni!

Transferul lui Salah nu a fost văzut cu ochi buni de mulți dintre specialiști. În spatele cortinei, se pregătea cumva imaginea eșecului. Acest flop de la Chelsea, fără fizic de Premier League și posesor al unui șut anemic, nu va face față în cel mai disputat campionat din lume!

O declara chiar co-naționalul său uitat de istorie, marele Mido (ex-Tottenham). Iar Liverpool avea nevoie de un striker, acel om de careu cu 20+ goluri pe sezon, Firmino nefiind omul potrivit. De ce au adus un nou winger? Poate pentru că evoluția fotbalului modern a dus la o regândire a rolurilor din teren?!

Dar Salah își vedea liniștit de treabă. Știa că a aterizat unde trebuie și că Jurgen se va folosi de abilitățile sale pentru a-l transforma într-un jucător și mai bun. Drept urmare, Mo a marcat chiar la primul meci amical din presezon. Deja arăta ca și cum ar fi jucat de ceva timp la Liverpool, conectându-se foarte bine cu trio-ul ofensiv de atunci (Mane-Firmino-Coutinho). Totodată, evoluțiile lui Mo i-au permis lui Klopp mutarea mult dorită a lui Coutinho în linia mediană, ceea ce oferea mai multă creativitate.

Transferul ideal din această vară a fost cel a lui Salah, de la Roma. Egipteanul nu se afla pe lista de ținte vehiculată de presă, însă a fost identificat corect ca o mutare ce ar putea îmbunătăți primul 11. Salah a venit pe o sumă de aproximativ 34 milioane de lire și a avut un impact imediat în echipă. Permutările lui Klopp au funcționat de minune în amicale. Cvartetul Coutinho-Mane-Salah-Firmino arată excelent în teste. Asta notam despre mutarea lui Salah la Liverpool în analiza dinaintea actualului sezon.

Care Suarez?

Totuși, la fel ca majoritatea celor care urmăresc Premier League, nu mă așteptam ca Mo să devină jucătorul care înscrie peste 40 de goluri în acest sezon, winger-ul care este pe cale să dinamiteze recordurile în Premier League și care tocmai a câștigat titlul de cel mai bun jucător al sezonului. Dar, de la primul meci din presezon, nu pare să lipsească de pe tabelă.

Mi-am dat seama de rolul primordial al egipteanului în succesul cormoranilor de anul acesta, în momentul în care a fost scos de pe teren la turul sferturilor cu City, de teama unei accidentări. La finalul meciului, întrebarea de pe buzele tuturor și de pe tastatura telefonului meu era cât de gravă e accidentarea lui Salah?

Nu am avut un jucător care să prezinte o asemenea amenințare pentru apărările adverse, de la Suarez încoace. Și nici nu îmi imaginam că va răsări prea curând unul pe Anfield, după plecarea uruguayanului. Spre deosebire de Luis însă, Mo reușește în același timp să câștige prin fair-play și respectul colegilor lui de breaslă, iar trofeul câștigat ieri seară certifică această realitate.

Ok, încă o distincție personală bifată în acest sezon. Dar oare ce vrăji ar mai putea face simpaticul Mo, pentru a intra cu șanse reale în lupta pentru cel mai bun jucător al lumii? Este de ajuns un trofeu Champions League? Ar mai trebui adăugată o Gheată a Europei? Sau e musai un Campionat Mondial, în acest an?

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.