Povestea sezonului 2017/2018 în Premier League a ajuns la ultimul capitol. Analizăm în continuare prestația echipelor care merg în Liga Campionilor și a lui Arsenal, care ratează pentru prima oară în 20 de ani prezența în UCL. Încheiem, evident, cu povestea țesută de campioana Chelsea.
Arsenal – După 20 de ani (Andrei Bejan)
După o campanie de transferuri reușită, care a adus la Arsenal doi jucători cu potențial de a face parte mult timp din primul 11 al echipei, așteptările erau mari. Arsenal a început destul de bine sezonul și lucrurile păreau să fie pe un făgaș bun, însă luna noiembrie a fost din nou de rău augur pentru tunari.
Accidentările lui Koscielny și Mustafi (ca să nu mai amintim de Cazorla) au destabilizat echipa, iar experimentele lui Wenger nu s-au ridicat la nivelul cerut de PL. Ieșirea dezastruoasă din Champions League a fost lovitura fatală pentru sezonul lui Arsenal.
Wenger schimbă foarte târziu formația, în luna aprilie, însă, pentru prima oară după 20 de ani, Arsenal nu mai reușește să intre în top 4 și pierde locul de CL. Arsenal termină campionatul cu 75 de puncte, cu 3 mai multe ca anul trecut, însă nu este suficient. Totuși, echipa reușește să câștige FA Cup din nou (cu 13 cupe, Arsenal doboară un nou record) și să șteargă imaginea unui sezon ratat complet.
Jucători remarcați:
- Alexis – face un sezon extraordinar, fiind jucătorul cu cele mai multe puncte în FPL, însă nu prinde echipa sezonului
- Xhaka & Mustafi – cei doi arată potențial, însă au nevoie de o perioadă de adaptare
- Ox – după mai multe sezoane fără performanțe, Ox a jucat pe 5-6 posturi diferite și a adus o contribuție pozitivă
- Iwobi – tânărul nigerian a explodat la începutul sezonului, însă nu a putut menține ritmul impus de el însuși
Incertitudinea care planează asupra echipei, în privința contractelor lui Alexis, Ozil și Wenger, este detrimentală moralului. Suporterii îl învinovățesc pe Wenger pentru situație, dar adevărul este că ceva este putred la nivel de conducere. Pentru sezonul următor, este extrem de important modul în care se vor rezolva aceste incertitudini. Arsenal are în continuare lotul suficient de bun pentru a se bate la titlul, poate cu venirea atacantului de superclasă pe care îl așteaptă de la van Persie încoace.
Liverpool – În ritm de gegenpressing (Mihai Rotariu)
Liverpool a început sezonul ca un participant la maraton fără experiență. După victoria entuziasmantă pe terenul lui Arsenal, a urmat o înfrângere șocantă pe terenul noi promovate Burnley. Deși arătau în ofensivă ca o echipă care se bate la titlu, în apărare lucrurile nu au stat deloc așa. Cormoranii au putut menține ritmul impus de Chelsea doar o jumătate de sezon.
Plecarea lui Mane la Cupa Africii și accidentările unor jucători de bază au dus la experimente în echipa de start, iar acestea nu au fost mereu reușite. Prin urmare, deși au câștigat bătălia meciurilor directe în Top 6, punctele pierdute incredibil cu echipe precum Burnely, Hull, Swansea, Crystal Palace sau Sunderland au făcut ca Anfield-ul să aștepte cu emoție calificarea în Champions League în ultima etapă.
Pentru jucătorul anului este o bătălie strânsă între Coutinho și Mane. Brazilianul a fost determinant în multe momente de-a lungul sezonului, a fost constant în evoluții, iar Mane a fost de-a dreptul exploziv. Cu toate acestea, ambii au absentat perioade destul de lungi, din cauze medicale ori competiționale. Aș merge totuși pe Mane, datorită elementului surpriză. Au existat destule voci care îl afișau ca un jucător inconstant pe care s-a plătit prea mult, dar senegalezul le-a arătat încă de la început cât de mult s-au înșelat.
Analizând situația loturilor din Top 6 la începutul sezonului, orice tipster ori statistician ar putea considera că Liverpool și-a depășit așteptările. Totuși, jocul entuziasmant practicat în prima parte a sezonului a generat speranțe mari pentru suporteri. Astfel, locul 4 arată la final ca o dezamăgire, cormoranii trecând linia de sosire gâfâind.
Manchester City – One small step for Pep (Florin Buta)
Man City a avut un inceput de sezon foarte bun, cu 10 victorii consecutive in toate competiile, 6 in Premier League, inclusiv una pe Old Trafford in fata „prietenului” Mou. Curand, insa, rezultatele au inceput sa arate ca problemele existente inca din mandatul lui Pellegrini sunt inca acolo, iar Pep si-a dat seama repede cat de dificila poate sa fie viata in Premier League. Infragerile cu Spurs, Chelsea, Leicester si Everton, dar si seria de egaluri, au aratat o echipa care inca nu poate juca perfect partitura posesiei si nici cea a presingului in 7 secunde atunci cand o pierde. Sau o poate juca 70 de minute pana cand alde Stones sau Bravo gresesc impardonabil si ofera cadouri echipelor adverse.
Avand un lot imbatranit, cu 12 jucatori avand peste 30 de ani, cu multi clienti fideli ai infirmeriei (amintesc doar de capitanul Kompany, Gundogan si nou venitul Jesus), Pep s-a zbatut in primul sau sezon in Anglia. Ar fi de amintit si ca City au izbit bara de 20 de ori in campionat, fiind depasiti doar de Spurs (22) – asadar si o doza de ghinion a contribuit la cel mai slab sezon din cariera de antrenor a catalanului. The flop of the season ramane Claudio Bravo – adus pentru a integra jocul de picior al portarului in sistemul lui Pep, a dezamagit crunt si a dat apa la moara celor care regreta plecarea lui Joe Hart (imprumut in Italia).
La plusuri ar fi Aguero, cu 20 de goluri in Premier League (ca de obicei) , Sane si Sterling care au avut un sezon bun, neamtul adaptandu-se mai greu, dar castigand rolul de titular in a doua jumatate a campionatului. Kevin de Bruyne a reusit cele mai multe pase decisive din campionat (18), cele mai multe bare (9) si a stralucit in rolul de mijlocas central – un pic mai retras decat ne obisnuisem cu el.
Sezonul acesta, City a amestecat momentele sublime de fotbal de posesie, ofensiv si atac devastator cu greseli copilaresti care, in final, au compromis sansele la orice trofeu.
Sezonul urmator : Cu o linie de atac tanara, compusa din Aguero, Jesus, Sterling si Sane, ajutati de pasele lui Kevin de Bruyne – City pare o forta ofensiva covarsitoare. Echipa insa trebuie sa se intareasca la mijlocul terenului (acolo unde Yaya Toure abia mai merge pe teren) dar mai ales in aparare. Procesul de intinerire a lotului a inceput : Jesus Navas (31 de ani ), Caballero (35), Sagna (34), Clichy (31); Zabaleta (32) deja au parasit Ettihad. Cateva transferuri pot rezolva probleme defensive si ii pot asigura lui City un sezon in care sa se bata la primul loc pana la final. Partitura lui Pep e dificil de implementat, dar daca acest lucru se va intampla, Premier League va asculta un concert cum nu a mai facut-o niciodata.
Spurs – Rivalii recidiviști ai campionilor (Mihai Rotariu)
După un campionat în care s-a luptat cu Leicester la titlu până în ultimele etape, Tottenham a început noul sezon la turație scăzută. Jocul echipei lui Pochettino arăta extrem de plat, lipsit de orice sclipire tehnică. Eriksen părea plictisit, iar Kane neinspirat în fața porții. Noile tranferuri (Wanyama, Sissoko și Janssen) își găseau cu greu locul în angrenajul argentinianului. Treptat însp, londonezii au prins avânt. Eriksen a devenit irezistibil, Kane a început să marcheze pe bandă rulantă, Son a apărut de nicăieri ca titular pe partea stângă, iar apărarea s-a transformat într-un zid impenetrabil.
Din nefericire pentru Spurs, Chelsea a avut o constanță de-a dreptul enervantă pentru adversari, iar cursa pentru titlu a fost una pur teoretică. Spurs a terminat fără emoții, ca și în sezonul precedent, pe loc de Champions League, iar Kane ne-a amintit pe final de campionat de Dudu Georgescu, în lupta lui pentru Gheata de Aur. A reușit să câștige titlul de golgheter pe ultima sută, depășindu-și concurentul extrem de clar, astfel că poate fi considerat de departe cel mai bun jucător al londonezilor în sezonul recent încheiat.
Chelsea – Sânge albastru (Vlad Bogos)
Când termini pe locul 10 un sezon de Premier League, venind din postura de campioană a Angliei, orice progres poate părea firesc. Ce a făcut însă Antonio Conte pe Stamford Bridge a înviat practic suporterii, redându-le bucuria fotbalului. Triplu campion al Italiei pe banca lui Juventus și produs al școlii de la Coverciano, italianul s-a impus într-o luptă pe care presa o anticipa între echipele din Manchester, cumpărând jucători cheie (Kante, Marcos Alonso, David Luiz și mutând tactic perfect atunci când jocul nu a curs în favoarea Albaștrilor.
La 3-0 pe Emirates la pauza, la sfârșit de septembrie, a decis că renunță la apărarea cu 4 fundași și că va experimenta cu un 3-4-3 pe care îl mai jucase în Serie A. Au urmat 16 victorii consecutive, iar prima înfrângere abia la 1 aprilie, când Chelsea era deja ruptă de plutonul cu Tottenham, Manchester City și Liverpool. Tactic, Conte a fost impecabil, singura dată când echipa lui a fost complet depășită fiind într-un derby care nu mai conta prea mult pentru clasament.
Poate cea mai mare reușită a noului manager, după câștigarea titlului, a fost resuscitarea unor jucători precum Eden Hazard (16 goluri și 5 pase decisive, față de cele 4 goluri și 4 pase decisive din stagiunea precedentă) și Pedro (9 goluri, 10 pase, față de 7 goluri și 3 assist-uri). L-a reinventat complet pe Victor Moses, oferindu-i un rol în banda dreaptă, care l-a trimis direct în echipa sezonului din Premier League și l-a prezentat pe Marcos Alonso drept prototipul aripei stânga care se apără și înscrie. Rotația excelentă dintre Matic și Fabregas, dar și botnița pusă lui Diego Costa (20 de goluri în campionat, dintre care 14 în tur, înainte să se rupă relația cu managerul) au transformat-o pe Chelsea, din nou, în campioană a Angliei, una pe care abia așteptăm să o revedem în Liga Campionilor.
Episoadele anterioare din retrospectiva sezonului 2016/2017 în Premier League:
- Zona retrogradării: Sunderland, Middlesbrough, Hull, Watford și Burnley.
- Locurile 16-11: Swansea, Crystal Palace, Stoke, Leicester și West Ham.
- Locurile 6-10: West Brom, Bournemouth, Southampton, Everton și Manchester United
La finalul acestei serii de articole colective scrise de membrii comunității de fani Premier League din România, vă invităm să vă spuneți părerea.
Cine a progresat în sezonul trecut? Cine a dezamăgit? Care club din Premier League are cele mai bune premise înainte sezonului care începe pe 11 august?