Tackle Show Special: interviu exclusiv cu John Barnes, legenda lui Liverpool

Când prietenii de la Eurosport ne-au spus că-l vor aduce în România pe fostul mare fotbalist John Barnes, primul gând pe care l-am avut a fost: „ce ocazie fantastică pentru fanii Liverpool!”. Ce nu știam atunci era că, alături de Dan Dracea, avem să stau de vorbă cu John Barnes despre fotbal și despre viață.

29 noiembrie, în Barul englezesc de la Hilton. Avionul lui John Barnes are întârziere, dar așteptarea nu e grea pentru că stau de vorbă cu Dan, Daniel Samoilă și Alex Ciucă. Ion Alexandru își pregătește cuvintele pentru discuția cu invitatul special al zilei, printre camerele de filmat ale echipei Eurosport. Atmosfera e relaxată și Ion îmi șoptește la un moment dat: „Vrei să faci un interviu cu Barnes? Avem un spațiu și un timp rezervat pentru asta.”

Apare și Barnes, parcă mai devreme decât l-am fi așteptat. Strânge mâinile tuturor și întreabă: „E cineva care ține cu Manchester United aici?”.

Ridic mâna și replica vine instant: „Kick him out, please!” Se râde, rămânem prieteni.

Urmează conferința de presă pe care o poți vedea aici, dar pentru mine și pentru Dan, acțiunea abia începea pentru că, la o jumătate de oră după finalul evenimentului cu presa, stăm față în față cu John Barnes. Noi, întrebările și legenda.

Interviu exclusiv cu John Barnes

Ascultă-l aici:

Mai jos am transcris, tradus și adaptat interviul în limba română, scutindu-vă de introducerea în subiect în care noi îi explicam ce este Tackle, iar el era prea politicos să spună că nu-l interesează. Discutăm despre Liverpool, despre arbitrajul video în Premier League, despre șansele Angliei la EURO 2020 și apoi trecem la întrebările grele:

Vlad Bogos: Care este jucătorul esențial al lui Liverpool, cel care, dacă s-ar accidenta, ar fi de neînlocuit în plin sezon?

John Barnes: Virgil van Dijk. Dacă ne gândim la cum atacăm, Roberto Firmino pentru că el are acea calitate, acea tehnică pe spații mici. Când echipele joacă deschis împotriva lui Liverpool, avem dinamica și viteza, iar cei trei din linia de mijloc pot controla meciul, Mane și Salah sunt rapizi… Când atacăm, Firmino are tehnica necesară, de asta dau goluri Mane și Salah, datorită lui Firmino. Dacă Mane și Salah ar fi jucat cu Ian Rush, nu ar fi marcat ei atâtea goluri, pentru că Ian Rush, ca Robert Lewandowski, e un vârf pentru care trebuie să creezi. De aceea Firmino este cel mai important fotbalist al lui Liverpool, din perspectivă ofensivă.

Din perspectiva de a aduce calm echipei în jocul defensiv, nu doar echipei, ci și fanilor, van Dijk este cel mai important jucător. Înainte să vină van Dijk, când se executa un corner la poarta noastră, aruncare lungă de la margine sau o centrare în careu, suporterii erau tensionați și se transmitea în teren. Van Dijl a calmat fanii si a calmat echipa, poți vedea cât de bun fotbalist este Lovren sau Gomez, când joacă. Dacă joacă Lovren și Gomez împreună, tensiunea revine. Amândoi sunt fotbaliști buni, individual, dar influența lui van Dijk calmează întreaga echipă. Van Dijk e cel mai important fotbalist pentru noi, din perspectivă defensivă.

Ați văzut, n-am jucat prea bine acolo în acest sezon, am fost puși sub presiune și am permis adversarilor să aibă ocazii mai multe, dar… câștigăm meciuri chiar și așa. Asta i se datorează lui Virgil.

Dan Dracea: E rândul meu să pun o întrebare. Ce părere ai de VAR (arbitrajul video) și ce ne poți spune despre implementarea tehnologiei în Premier League, pentru că abordarea e puțin diferită în Premier League sau măcar e percepută ca fiind diferită.

John Barnes: VAR-ul e perfect. Interpretarea VAR-ului de către un om… nu este perfectă. Ah, uite-l pe domnul Stoichkov!

Nu pricep ce ne spune Barnes și nici Dan nu pare să înțeleagă. John Barnes își cere scuze politicos și promite că revine imediat pentru că are pe cineva de salutat. Ne întoarcem și, la 10 metri de noi, stă Hristo Stoichkov! El însuși.

Hristo Stoichkov se afla în București pentru tragerea la sorți a grupelor EURO 2020 și, din întâmplare, intră în camera unde eu și Dan Dracea vorbeam cu John Barnes. Când două legende ale fotbalului se întâlnesc, complet întâmplător, băieții de la Tackle pot doar să stea cu gura căscată, în loc să facă măcar o poză cu amândoi. Noroc că fotograful evenimentului era la post, altfel nu ne-ar fi crezut nimeni…

Reluăm interviul după nici două minute, de unde-l lăsasem, de la VAR.

John Barnes: Nu poți da vina pe VAR. VAR îi oferă unui om ocazia de a se uita din nou la o fază pentru a lua decizia corectă. Dacă omul ia decizia greșita, nu este vina tehnologiei. VAR nu ia nicio decizie. E fie cineva din camera tehnică, fie un arbitru din teren care se uită la fază și poate lua o decizie cu care nu suntem de acord.

De ce îmi place mie VAR? Pentru că îi dă arbitrului șansa să ia decizia corectă.

Dan Dracea: Și totuși sistemul este intens criticat…

John Barnes: Criticat, da, dar nu poți da vina pe VAR, vina este a oamenilor care iau deciziile. Gândiți-vă la sistemul Hawkeye din tenis, în primul an, și la arbitrajul video din rugby. Oamenii nu erau obișnuiti cu asta și se plângeau. Nu-l folosesc corect acum sau îl folosesc la prea multe faze. În Anglia ar trebui să meargă arbitrul să se uite la fază, nu cineva dintr-o cameră tehnică, pentru că fiecare arbitru are propriul lui stil de a arbitra. Dacă eu am propriul meu stil de arbitraj și mă uit la fază, dau sau nu dau o anumită decizie, dar dacă cineva dintr-o cameră decide, nu e bine pentru mine, pentru că trebuie să fie în felul meu.

Cred că, până la urmă, asta trebuie să facă, așa cum e în Europa: arbitrul merge la margine și se uită la ecran. Sunt sigur că așa vor lua mai multe decizii corecte decât decizii greșite. Vor avea unul sau două greșelei, dar vor avea mai multe decizii bune.

Vlad Bogos: Anglia a jucat semifinalele Mondialului, făcându-mi o plăcere specială mie, fiind fan al Angliei. Ce crezi că pot face la EURO?

John Barnes: Ce face Anglia acum… Mereu spun asta: tot ce-i poți cere oricărei echipe sau oricărui manager e să maximizeze potențialul echipei. Asta a reușit Gareth Southgate și asta face și acum. Cum am ajuns în semifinală? Am avut un traseu relativ ușor spre semifinală! O dată ce am ajuns să jucăm cu Belgia sau Croația, s-a văzut ce se întâmplă.

Dacă te uiți la această echipă a Angliei și la felul cum este organizat fotbalul acum, la coeficienți și la grupa în care poți fi, vei spune că trebuie să se califice în sferturi. Ajungem în sferturi și întâlnim Belgia… Belgia ne poate bate. Da, îi putem bate dacă avem noroc, dar dacă toată lumea își atinge potențialul maxim, atunci Belgia bate Anglia, Franța bate Anglia, Germania bate Anglia. Ce putem face este să jucăm noi bine și, dacă ei nu obțin rezultatele, nu joacă bine, îi putem bate. Nu poți însă să spui că „ar trebui ca Anglia să ajungă în semifinale sau să câștige Cupa Mondială” pentru că nu știi împotriva cui urmează să joace.

Se spune că echipa cea mai bună câștigă campionatul, nu Liga Campionilor! Poți câștiga Liga Campionilor dacă ai noroc. Poți juca împotriva Barcelonei și ei să o dea în bară de 50 de ori, iar tu să dai un gol și… ai câștigat.

Să spui că Anglia va câștiga Cupa Mondială sau că ar trebui s-o facă? Nu. Ar trebui să ajungă în sferturi și cred că va ajunge, iar de acolo, cu puțin noroc, poate merge mai departe.

Vlad Bogos: Sau poți avea un corner bătut rapid…

John Barnes: Un corner bătut rapid, da!

Dan Dracea: Vreau să te întreb ceva mult mai personal. Ai jucat ca extremă stânga când erai fotbalist. Dacă ar fi să joci azi, cum ar trebui să-ți adaptezi jocul față de ce jucai pe vremuri?

John Barnes: Depinde pentru cine aș juca…

Dan Dracea: Pentru Liverpool!

John Barnes: O extremă stânga la Liverpool nu e același lucru cu o extremă stânga la Manchester City. Ne uităm la Mane și la Salah, care sunt foarte dinamici. Eu am jucat pe stânga pentru Liverpool, am venit din bandă, am fost în spatele vârfului, mă mișcam mult pe teren. Am jucat cu Ian Rush și John Aldridge și le dădeam centrările din care ei marcau.

Datorită jocului făcut de Firmino, jucătorii de bandă aleargă acum pentru propriile lor goluri, ei sunt marcatorii. Am fost golgeterul campionatului într-un an, cu 28 de goluri, și mi-ar face mare plăcere să joc așa. Să joc în stânga, ca extremă. De fapt, ei nici nu sunt extreme. Jucăm 4-3-3…

Dan Dracea: Inside forward?

John Barnes: Inside forward cred că mi s-ar potrivi. Îmi place să marchez, îmi place să vin spre centru. Dacă aș fi jucat la Bayern Munchen sau Tottenham ar fi diferit. Pentru Lewandowski trebuie să faci ce făceam eu pe vremuri. Pentru Jurgen Klopp însă, mă văd jucând în acel rol de pe stânga.

Vlad Bogos: Sunt câteva super-staruri în Premier League, chiar și la Liverpool. Cum crezi că poate un fotbalist influența jocul, îi poate influența pe copiii care joacă fotbal și care nu sunt nici în Anglia, nici în țara lui natală. De exemplu: Mane în Senegal și în Anglia. Cum ar putea influența Mane copiii din România?

John Barnes: În primul rând, sunt multe super-staruri în Premier League, dar nu și la Liverpool. Sunt staruri, dar echipa e super-starul, asta îți va spune Jurgen Klopp. Noi îi vedem ca super-staruri, dar ei se văd ca parte din echipă.

Cum îi pot influența (pe copii)? Modul în care-și trăiesc viața, respectul, modestia, prin înțelegerea a ce înseamnă să faci parte dintr-o echipă, care e parte dintr-o comunitate. Copiii care trăiesc în Africa, în Senegal, se uită la felul în care el (Mane) își respectă comunitatea din care vine. Se întoarce în Senegal și ajută financiar comunitatea din care provine, iar felul în care se comportă pe teren, ca jucător, este armonios și cu respect pentru echipă. Dacă vrei să influențezi pe cineva, ca un model în viață, trebuie să fii modest, dar să fii hotărât să reușești, să ai atitudinea potrivită. Influețezi copii din Senegal care nu vor fi fotbaliști profesioniști, dar dacă au atitudinea potrivită, pot deveni orice își doresc să devină. Vor fi poștași sau doctori sau orice altceva. E vorba despre atitudine și determinare, nu despre cât de bun fotbalist ești.

Te uiți la un fotbalist ca, de exemplu, Ibrahimovic, este foarte înzestrat pe teren, dar nu cred că poate influența un tânăr să devină ceva anume.

Dan Dracea: O ultimă întrebare. În Anglia ai fost catalogat ca un „apărător” („apologist” e termenul folosit de Dan) al celor acuzați de de rasism. Sunt în asentimentul idelor tale pe acest subiect și aș vrea să ne vorbești despre cum vezi tu rasismul.

John Barnes: Evident, ce am spus a fost interpretat greșit. În primul rând rasismul face parte din societate, iar cât timp este acolo, va face parte din toate laturile societății, iar fotbalul este una dintre ele. Acum încercăm să vedem invers. Hai să scăpăm de rasism din fotbal și apoi să scăpăm de rasismul din societate? E imposibil.

În al doilea rând, căutăm țapi ispășitor, adică acei oameni care au fost prinși. Dacă vrei să te uiți la Liam Neeson, Peter Beardsley, la doi fani rasiști, la suporterii rasiști din Muntenegru, Ucraina sau Bulgaria sau oriunde s-a jucat și să spui: asta e problema! Eu le spun oamenilor: uitați-vă la voi înșivă! Întrebați-vă: „chiar credeți în egalitate?”. Și nu numai din perspectiva rasismului, dar și din perspectivele homofobiei și seximului. Mereu întreb: dacă ar trebui să mergi la război, cu cine ai vrea să mergi? Cu un bărbat sau cu o femeie? Răspunsul va fi: „nu e important pentru mine cu cine merg”, dar asta nu asta e realitatea.

Nu dau vina pe individ, ci pe mediul în care a fost crescut să gândească așa. N-am nicio problemă cu un fan rasist, dar am o problemă cu mediul care l-a făcut să fie rasist, să gândească așa, pentru că societatea i-a arătat că sunt oameni mai valoroși decât alții. În general ei sunt albi din clasa de mijloc

Când privești din perspectiva est-european vs vest-european, te întrebi cum văd englezii est-europenii în comparație cu francezii sau cu germanii? Nu-i poți învinovăți pe oameni pentru că sunt rasiști sau sexiști, pentru că asta le-a arătat viața. Cu ce ne putem lupta? Cu ceea ce i-a făcut să creadă ceva anume.

Ce încerc să subliniez nu e că n-ar fi cineva rasist, ci că suntem cu toții rasiști. Cât timp arătăm cu degetul la cei care au fost prinși, fără să ne uităm fiecare la el însuși.

Ce le spun oamenilor albi din Anglia sau din Franța: dacă ai afla de 100 de copii uciși în Africa, cum te-ai simți, comparând cu dacă ai vedea 100 de copii blonzi și cu ochi albaștri uciși? Ei spun: „m-aș simți la fel”. Oamenii nu-și recunosc propria înclinație spre un răspuns, dar dacă ar gândi problema asta ar spune: „stai puțin, poate nu mai spun ce a spus Peter Beardsley sau n-aș abuza pe cineva precum fanii Chelsea”, dar ei sunt și așa rasiști („racially biased” e termenul folosit de JB). Cât timp dăm vina pe alții și nu ne schimbăm noi, nu vom progresa.

Aici se încheie interviul nostru cu John Barnes, pentru că poveștile spuse după ce am băut și o bere cu legenda lui Liverpool, le păstrăm pentru berile din comunitatea de fani ai fotbalului din Premier League din România.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.