Când Tony Bloom a decis să-l angajeze pe Roberto De Zerbi, scriam în Tiki-Tackle #5 cum Brighton a făcut o alegere excelentă pentru banca tehnică de pe Amex Stadium. Eram impresionat de traseele de joc văzute la Sassuolo și mă așteptam ca meciurile Pescărușilor să fie spectaculoase. Dar nu mă gândeam că Brighton o să devină atât de bună și că echipa o să se adapteze la stilul lui De Zerbi atât de repede.

Tiki-Tackle-ul de azi e despre elementele de joc care fac din Brighton o echipă unică în Premier League.

Dintr-o analiză recentă reieșea faptul că din cele mai tari campionate din Europa, doar Real Madrid și Manchester CIty avansează mai mult decât Brighton cu mingea în posesie în urma unui atac pozițional.  Mai mult, Pescărușii sunt echipa cu cele mai multe șuturi spre poartă și doar Dortmund are mai multe șuturi pe poartă dintre toate echipele din top 5 campionate din Europa.

Ce o face pe Brighton atât de periculoasă?

Să vorbim doar de așezarea neconvențională 2-4-2-2 ar fi superficial, periculozitatea jocului echipei lui De Zerbi venind din abordarea sa de tip high-risk, high reward, în care crează superioritate numerică (care la pachet vine cu presiune) în preajma careului propriu, invitând totodată adversarul la pressing. Construcția cu portarul și fundașii pare lentă, dar e o capcană întinsă adversarului pentru a-l îndepărta cât mai mult de celălalt careu.

sursa: phaseofplay.com

Cum se împart rolurile jucătorilor în structura lui Roberto De Zerbi?

  • fundașii centrali coboară mult și se așează în stânga și dreapta portarului, de la care sunt inițiate toate atacurile poziționale
  • cei doi mijlocași centrali coboară riscant de aproape de propriul careu până la un punct în care mijlocașii centrali adverși nu știu dacă se mai avanseze sau nu (vezi poza de mai jos cu Enzo și Kante prinși într-un No Man’s Land.)  Ei oferă opțiuni de pase scurte atât pentru portar cât și pentru fundașii centrali. De multe ori aceștia se eliberează de linia de pressing adversă printr-un simplu și rapid un-doi.
  • fundașii laterali stau în linie cu mijlocașii centrali, dar cât mai aproape de benzile terenului pentru a „întinde” adversarul și a crea spații mai mari de pasă printre jucătorii adverși.

  • dar ce îmi place cel mai mult la atacurile poziționale ale lui Brighton și ce cred că o face atât de periculoasă e modul în care De Zerbi împarte terenul în două, cum se vede în screenshotul de la meciul cu Chelsea. Cei doi atacanți și mijlocașii laterali sunt foarte puțin implicați în construcția care pleacă de la portar. Poziționarea lor îi fixează în defensivă pe fundașii adverși. Dacă fundașii și dublul-pivot reușesc să depășească rapid pressing-ul advers, se ajunge la un 4vs4 în treimea adversă. La fel, chiar și în momentele în care pressing-ul adversarilor e eficient, Pescărușii vor avea tot timpul varianta unei mingi directe pe cei din avanposturi, cum a fost la faza reușitei lui Kaoru Mitoma cu Brentford, când a primit pasă de gol chiar de la portar.

La final, sunt curios să aflu ce credeți voi: Credeți că abordarea high risk, high reward a lui De Zerbi poate da rezultate pe termen lung și poate avea succes și la o echipă cu pretenții?

Tiki Tackle e o serie nouă pe Tackle.ro axată pe registrul tactic. Ne dorim să vorbim mai mult despre ceea ce se întâmplă pe teren și mai puțin despre ce se întamplă în afara lui. Mai mult despre lucrurile care contează acolo în iarbă și mai puțin despre ironii și glume de doi lei. Primele 15 episoade pot fi găsite aici.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *