Astăzi, redacția TACKLE vă aduce în atenție un meci de fotbal mai puțin obișnuit, desfășurat în 1963 pe Wembley – Anglia vs Restul lumii.

Astfel de ‘demonstrative’ nu mai reprezintă un mister în perioada modernă a fotbalului, puternic influențat de marketing și PR. Însă, în anii ’60 Anglia vs. Restul lumii  era promovat sub titlul de ‘meciul secolului’, fiind o adevărată premieră.

Refacerea imaginii naționalei Angliei

Într-un articol precedent pentru Tackle.ro, examinam parcursul naționalei Angliei la turneele finale. Obiectivul analizei era identificarea principalelor cauze pentru care englezii au ajuns de la statutul de inventatori ai sportului cu balonul rotund, la cel de simplu participant la asfel de competiții.

Scriam atunci că tradiția competițiilor fotbalistice din Albion și atitudinea insulară a dat naștere unui mit al invincibilității britanice, în special în perioada de pionierat a fotbalului. Englezii desconsiderau orice adversar, bazându-se pe avansul considerabil față de celelalte națiuni, din punct de vedere tactic și organizațional.

În acele timpuri, problema era că englezii refuzau totodată să participe la turneele finale, unde își puteau testa cu adevărat valoarea. Mai mult, la prima participare la un turneu final de Campionat Mondial au fost ‘șocați’ de amatorii din naționala SUA. ‘Zeii fotbalului’ erau învinși cu 1-0 de niște anonimi în 1950.

Mitul era spulberat, însă aroganța a rămas. În 1963, Federația Engleză de Fotbal (The Football Association – FA) sărbătorea 100 de ani de existență. Cu acest prilej, reprezentanții FA au organizat un meci de fotbal extrem de interesant pentru public. Naționala Angliei urma să se dueleze pe Wembley cu o selecționată formată din cei mai buni jucători din restul lumii. Meciul a avut loc pe 23 octombrie 1963.

Desigur, a fost o mutare excelentă din punct de vedere al imaginii. Englezii puteau să-și recapete imaginea mitică din trecut, în special pentru că dădeau piept cu crema cremelor din fotbalul mondial.

Totodată, publicul avea o ocazie rară să vadă în aceeași echipă jucători de legendă precum Ferenc Puskas, Alfredo di Stefano, Eusebio, Raymond Kopa, Uwe Seeler, Lev Yashin sau Denis Law! Pele fusese și el invitat, dar Santos nu a fost de acord să-și lase starul să călătorească până în Anglia pentru acest meci.

Anglia vs Restul lumii 2-1 (0-0)

Evident, asistam la un sofism fotbalistic, din moment ce nu se lua în calcul un criteriu vital pentru acest tip de joc. Fotbalul nu este un joc individual, ci unul de echipă, iar  ‘chimia’ din teren a celor 11 jucători este decisivă. Valoarea unei echipe nu este dată 100% de suma elementelor. Evident, câți spectatori erau conștienți de această realitate?

Interesul pentru meci la acea vreme a fost unul extraordinar, așa cum era de așteptat. Publicațiile vremii estimează prezența a 100.000 de spectatori pentru această întâlnire de pe Wembley.

Naționala Angliei s-a impus cu scorul de 2-1, prin golul din ultimul minut al tânărului Jimmy Greaves (23), de la Tottenham. Payne a fost cel care a marcat inițial pentru englezi în minutul 66, dar selecționata lumii a revenit pe tabelă în minutul 82 prin golul scoțianului Denis Law.

Victoria a fost un puternic boost de moral pentru englezi, mai ales că urma Campionatul Mondial din 1966, pe care urmau să îl găzduiască. Așadar, la trei ani după ‘meciul secolului’, englezii cucereau pentru prima și ultima oară trofeul Campionatului Mondial.

Deși nu au afișat cel mai bun fotbal din competiție, au triumfat datorită psihicului excelent și a coeziunii din cadrul lotului. Englezii fuseseră totodată favorizați și din punct de vedere organizatoric de FIFA. Gazdele au evoluat fiecare meci pe Wembley, încurajați de un public numeros.

Surse

Tackle.ro, Footysphere, Esquire – Jimmy Greaves, Who Ate All the Pies

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier LeagueAbonează-te la newsletter-ul Tackle.ro pentru a primi, de două ori pe săptămână, articole bune de citit din lumea fotbalului, pe e-mail.

Pasionat de Liverpool din copilărie, probabil din același masochism care mă face să fiu fan Rapid, AS Roma sau Utah Jazz. Sunt om de comunicare care a ajuns să lucreze și să fie pasionat de cybersecurity, deși a absolvit științe politice. Ce ar mai fi de zis?! Am fost unul dintre băieții care au pus bazele proiectului Tackle, dar am și alte pasiuni. Pe lângă Tackle, alături de câțiva prieteni am lansat proiectul de muzică electronică Deep House Bucharest. Altfel, îmi place să am și să împărtășesc opinii, ca orice român, dar mă limitez la ceea ce pot procesa și documenta. Nu am o părere despre studii medicale, de exemplu...

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *