AnalizăFeatured

Fulham FC: anatomia retrogradării din Premier League

Admirația pentru Craven Cottage și împrejurimile sale m-au făcut să urmăresc atent echipa în ultimul an și jumătate și să fiu martorul unui sezon dezastruos pentru Albi atât pe teren cât și în afară lui.

Un club nou-promovat în Premier League investește 100 de milioane de Lire pentru a-și asigura supraviețuirea, dar retrogradează la finalul primului sezon. De ce? Analizăm anatomia retrogradării din Premier League.

Când entuziasmul dispare…

”This stylish swaggering bunch from South-West London are back to the Premier League.”  Îmi aduc și acum aminte vorbele comentatorilor de la Sky Sports după fluierul de final al barajului de promovare de pe Wembley de anul trecut. Fulham avusese o jumătate de an 2018 fulminantă în Championship, echipa condusă de pe bancă de Slavisa Jokanovic impresiona cu un joc combinativ și mai toți anglofilii erau entuziasmați de revenirea trupei de pe malul Thamisei în elita fotbalului britanic.

Dincolo de entuziasmul promovării, pe patronul Shahid Khan și pe oamenii săi din conducere îi aștepta o misiune mult mai grea decât s-ar fi părut inițial. Pentru sezonul ce avea să urmeze, în vestiarul trupei de pe Craven Cottage aveau să mai rămână doar o mână de jucători. Cu cei împrumutați întorși la cluburile mamă, cu cei liber de contract acontați deja de alte cluburi, la începutul lui august, Fulham abia avea oameni să formeze un prim unsprezece decent, iar cei dintre noi care ne-am făcut echipele la Fantasy devreme, am remarcat cât de redus numeric e lotul trupei din SW6. Multe echipe nou promovate își păstrează nucleul care le-a adus succesul, contând pe omogenitatea și forța grupului, dar Fulham nu prea a avut de ales și a trebuit să apeleze la un import masiv de jucători.

Haos în birouri

Lăsând deoparte planurile contestate vehement de fani în ceea ce privește renovarea cochetei arene Craven Cottage, Shahid Khan, Tony Khan și ceilalți n-au gestionat prea inspirat trecerea în Premier League.

Transferuri târzii și poate prea multe

Că echipa avea nevoie de câțiva jucători noi nu mai era vreun secret, dar cum să crezi că poți închega o echipă stabilă în Premier League când cei mai importanți jucători nu îi aduci în pre-season, ci chiar de Deadline Day. Fulham a adus în vară nu mai puțin de 14 jucători noi: 9 jucători transferați definitiv și alți 5 împrumutați. Majoritatea dintre ei sunt jucători cu o calitate incontestabilă (Serri, Schurrle, Anguissa), dar antrenorul de atunci, Jokanovic, n-a avut timp să-și caute cel mai bun unsprezece, decât pe parcursul campionatului, echipa suferind grav la capitolul omogenitate, cu desincronizări hilare în apărare pentru un asemenea nivel. În iarnă, clubul a mai adus 3 jucători (Babel, Nordtveit și Markovic), încercând să nimerească un Jolly Joker.

Transferuri costisitoare pe poziții deja acoperite bine

Cine a urmărit câteva meciuri ale lui Fulham în urmă cu două sezoane n-avea cum să nu remarce că baza echipei era soliditatea liniei de mijloc din 4-3-3-ul bazat pe posesie al lui Jokanovic: McDonald – Johansen – Cairney. Cei trei au fost fundația promovării, iar eu unul mă așteptam ca ei să fie oameni cheie și în acest an. Cu toate acestea, două din cele mai costisitoare transferuri făcute în vară au fost Serri și Anguissa, mijlocași centrali care le-au luat locul în primul unsprezece celor care au dus greul anul trecut. Mijlocași de o valoare incontestabilă, care au intrat titulari din prima etapă, dar care au nevoie de adaptare și care cred eu că NU ar fi trebuit să fie o prioritate pentru club în mercato-ul din vară. 100 de milioane de euro fuseseră cheltuite în vară, dar echipa începea pe linia de fund cu apărători modești precum Odoi sau Ream.

Haos pe teren

Sezonul a început și s-a încheiat dezastruos pentru Fulham, cu înfrângeri acasă cu Crystal Palace (0-2) și Newcastle (0-4). Trupa de pe Craven Cottage a avut cea mai slabă apărare din Premier League (82 de goluri primite) și al doilea cel mai slab atac din campionat (34 de goluri marcate). Pe întreg sezonul, Albii au arătat ca o echipă naivă, iar cea mai bună descriere avea să fie făcută de Scott Parker, când era deja prea târziu : “I’m sure there’s a mental issue and I’m not surprised. When you’re at the bottom of the league everything becomes a lot harder. There’s a naivety as well in the way we’re playing. We don’t have the nous and that was evident tonight.”

Jokanovic, și nu Ranieri, a fost, de fapt, adevăratul Tinkerman…

După primele 10 etape, Fulham începuse meciurile cu 10 combinații diferite de jucători pe linia de fund. În poartă, Fulham i-a încercat pe toți cei trei portarii din lot, în acele 10 etape.

Marcus Bettinelli era portarul numărul 1 al lui Fulham sezonul trecut, om de bază în echipa care a obținut promovarea și proaspăt convocat în națională. Totuși, clubul a adus în vară doi portari spanioli cu experiență. Întâi a fost adus Fabri, de la Besiktas pentru 5 milioane de lire, iar apoi a sosis Sergio Rico, adus împrumut de la Sevilla, chiar de Deadline Day. Brusc cu o zi înainte de prima etapă, Fulham avea 3 portari experimentați. Trebuiau doar să se decidă cine să fie numărul 1, nu?

Haosul abia începea să domnească. Bettinelli nici nu a prins bancă în primele două etape când Fulham  pierdea cu Crystal Palace și Spurs. Fabri începuse ambele meciuri dar înfrângerile l-au convins pe Slavisa Jokanovic să renunțe la el. Nu însă în favoarea lui Sergio Rico, cum ar fi fost logic, portarul de rezervă din primele meciuri. În schimb, Bettinelli s-a întors din tribună și a evoluat în victoria cu 4-2 împotriva lui Burnley, păstrându-și locul de titular până la înfrângerea cu 4-2 suferită cu  Cardiff, pe 20 octombrie, când în poartă a intrat… Sergio Rico. Fabri, cel care începuse sezonul ca titular, nu mai prinsese un minut de pe 18 august.

Și ăsta e doar un exemplu al haosului care a domnit în sânul trupei de pe malul Thamisei. Cu 17 jucători noi aduși pe parcursul sezonului, Fulham nu s-a regăsit, iar retrogradarea a venit firesc. Jokanovic a schimbat pe parcursul turului sisteme și formații de joc, oscilând de la 4-2-3-1, la 4-3-3 sau chiar 3-4-3, aducându-ne aminte de cel poreclit cândva Tinkerman și culmea, sfârșind prin chiar a fi înlocuit de Claudio Ranieri. ”Îi salvează Tinkerman!” Câți nu am gândit atunci așa?!

Italianul, alintat de cinici A Do Nothing Tactical Master după sezonul de poveste al lui Leicester, avea să creeze un prim unsprezece stabil, dar victoriile au venit prea rar și prea târziu, iar reputația sa de miracle workerse diminua de la etapă la etapă. Tony Khan avea să decidă să renunțe și la Don Claudio după doar 3 victorii în 17 meciuri, cu omul-casei, Scott Parker numit interimar și apoi definitiv pe post.

”Common sense went out the window at Fulham a long time ago. It has been a mess from start to finish.”, concluziona recent Jacob Steinberg în Guardian.

Bulversarea lui Sessegnon

Puștiul care la 18 ani era golgeterul echipei sezonul trecut a fost de nerecunoscut în acest an. Da, știu, impactul cu Premier League e altul, dar Ryan n-a mai avut în spate echipa de anul trecut și a evoluat foarte puțin acolo unde-i convine, mijlocaș stânga, nu apărător. Dacă anul trecut, Fulham l-a împrumutat în ianuarie pe fundașul stânga Matthew Targett de la Southampton, fapt care l-a împins pe Ryan Sessegnon mai sus în teren, în acest sezon, în lipsa unui fundaș stânga de valoare în lot, Jokanovic l-a folosit de multe ori chiar pe Sessegnon ca fundaș lateral. Cu poziția de ”left-winger” acontată în tur de campionul mondial Andre Schurrle și în retur de Ryan Babel, Sessegnon a fost folosit fie extremă dreapta, fie fundaș stânga, antrenorii bulversându-l pe cel care e de departe cel mai promițător dar și cel valoros asset din curtea clubului, cum ar spune mister Ilie la TV.

Mai mult haos în birouri…

În toată situația asta nefastă în care se afla echipa, nici relația club-suporteri nu era într-un stadiu bun. Că fanii nu sunt deloc de acord cu intențiile lui Shahid Khan de a schimba look-ul arenei Craven Cottage nu mai e noutate, dar ăsta nu avea să fie singurul moment când patronul clubului a înfuriat suporterii. În timp ce echipa dezamăgea pe teren, conducerea clubului de pe Stevenage Road a anunțat scumpirea prețurilor biletelor cu 20 de lire, fapt ce a dus la o serie de proteste înaintea meciului cu City din martie.

”The players, managers, coaches and directors all change. Only the supporters stay the same. Maybe that’s worth remembering when you’re working out how to make a quick buck in a league that handsomely rewards each teams. Fulham now face a battle to win back those who they have mistreated and alienated during this season of misery.”  (Daniel Storey)

Iar cu o zi înainte ca Fulham să devină matematic retrogradată în Championship, departamentul de comunicare al clubului trimitea fanilor email-uri cu glume de 1 aprilie, în legătură cu echipamentele de joc din sezonul viitor. Nu-i greu de închipuit care au fost răspunsurile fanilor… ‘Haven’t you been doing April Fool’s all season?’

Prezent și viitor

Cu trei antrenori schimbați într-un sezon, cu suporteri dezamăgiți și nervoși pe stadion și în afara lui, cu aproape 20 de jucători noi aduși la club, activitatea lui Fulham ne-ar trimite cu gândul mai mult la activitatea unui club din Liga lui Mitică. Khan recunoștea asta recent, într-o scrisoare deschisă trimisă fanilor: I am sorry that we let you down. Our goal this season was to build on what we achieved in promotion and deliver on our pledge to invest heavily in the squad, ensuring that Fulham would always compete in the Premier League and, no matter the result, never disappoint.” 

Dacă mă întrebați pe mine, aș zice că parcă era scris ca parcursul lui Fulham să fie unul care să atragă atenția, să impresioneze la revenirea în Premier League sau se revină imediat în Championship. Parcă nu era cale de mijloc. N-avea cum să fie altfel pentru trupa de pe Craven Cottage, un club parcă predispus de-a lungul timpului la astfel de surprize. Mingea e acum în terenul lui Shahid Khan. Dacă va gestiona bine această vară, ajutat și de încasările din parachute payments, Fulham poate lupta din nou pentru promovare. Dacă nu, nu cred că ar mira pe nimeni să o vadă pe Fulham chiar și în League One în viitorul apropiat. ”Que Sera Sera / Whatever will be, will be”, după cum spune chiar  unul din chant-urile care se cânta anul trecut pe Craven Cottage…

sursa foto: inews.co.uk, fulhamfc.com

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail. Ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud

Tags

Alex Avram

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close