
Voi nu v-ați săturat? De vreo câțiva ani, la fiecare gol al lui Serge Gnabry, ies de la naftalină aceleași lucruri.
Pentru o mână de like-uri, share-uri sau retweet-uri, se rulează aceleași dume. ”Tony Pulis nu se pricepe la fotbal pentru că nu l-a utilizat pe german.”, ”West Bromwich Albion și-a bătut joc de Gnabry.” ”Pullis credea că Callum McManaman sau James McClean sunt mai buni ca Gnabry.” ”Ce țeapă și-a luat Arsenal că l-a vândut pe Gnabry.” Lista poate curge la infinit, iar în goana după trafic, nici nu mai contează că lucrurile nu stăteau așa.
Care-i faza cu plecarea lui Serge Gnabry de la Arsenal?
Viața nu e un joc pe computer unde dai două clickuri, apeși trei taste și gata, ajungi unde vrei. La Football Manager din trei clickuri poți prelungi contractul unui jucător. În viața reală, când nu ești doar un rând într-o bază de date controlat de câteva linii de cod în Python sau PHP și când ai familii, sentimente sau doruri, e ceva mai greu.
În plus, înainte de a fi fotbalist, Serge Gnabry e om. Ceva atât de greu de înțeles de unii… Venit la Arsenal de la juniorii lui Stuttgart, dorința sa a fost mereu de a se întoarce în Germania și de a juca pentru Bayern. Iar înainte să-l acuzați de ”Pleșanism”, citiți cum chiar Serge povestea cum plângea în casă la 10 ani când tatăl său nu a vrut să-l ducă să dea probe la Munchen.
E simplu să râzi de Arsenal că a încasat la acea vreme doar 5 milioane de euro pentru un jucător devenit acum world class, mai greu e să accepți cum clubul a scos maximum din situația în cauză. Gnabry a mers să joace în Bundesliga pe bani mai puțini decât i-au oferit Tunarii, pentru că asta a fost dorința lui. Wenger i-a oferit încredere și un salariu mai mare, dar asta n-a contat deloc. Lumea blama Arsenalul că nu vinde jucătorii la timp și că pierde fotbaliștii gratis, dar când încasează înainte de a pierde, tot greșește cumva? Parcă era scris undeva un tratat despre ipocrizia din discuțiile despre fotbal, nu?
Care-i faza cu Serge Gnabry la West Brom?
Aventura lui Serge Gnabry la WBA nu a fost decât cazul clasic al unui jucător tânăr aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Lumea îl ironizează pe Tony Pulis de parcă Gnabry de acum era același cu Gnabry din urmă cu 5 ani. Deși e al doilea cel mai tânăr jucător titular într-un meci al Tunarilor în campionat (după Jack Wilshere), în vara lui 2015, Serge nu era decât un puști care abia scotea capul în fotbalul mare și care avea doar 10 apariții în Premier League în tricoul lui Arsenal.
Odată ajuns pe The Hawthorns, germanul nu era decât un tânăr care avea să se lupte pentru un loc în primul unsprezece cu jucători versați din lot: Callum McManaman tocmai venise de la Wigan, unde câștigase FA Cup, după ce fusese declarat omul finalei cu Man City. James McClean, James Morrison sau Stephane Sessegnon erau jucători versați în Premier League, dar și genul de oameni de bandă pe gustul lui Pulis, capabili să facă ”the dirty work”.
În plus, în lot se mai afla atunci și Jonathan Leko, un puști promițător care venea din academia clubului. Antrenorul galez avea o unică misiune de a salva echipa de la retrogradare, n-avea loc de experimente, iar dacă era ca Pulis să dea șanse unuia, nu era normal să promoveze jucătorul deținut de club și nu unul care nu-i al său?
Cazul lui Gnabry la West Brom nu e deloc unic în fotbal. Atâți jucători ajung pe mâna unor antrenori sau echipe care alcătuiesc un mediu total impropriu dezvoltării lor. Dar până la a spune că Pullis și-a luat țeapă cu Gnabry e cale lungă. Știți și voi titlurile alea… ”Mourinho l-a distrus pe X!”, ”Pep îl termină pe Y!”. Nu tre să gândești prea mult ca să scrii asta.
Dacă Serge Gnabry va marca diseară în finala Champions League, vă rog eu, nu mai scoateți la iveală aceleași glume cu Pulis și Gnabry…
sursa foto: independent.co.uk; twitter.com
Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:
- Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin e-mail.
- Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
- Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.