Adeseori ironizat, luat peste picior, Tony Pulis reusește să aducă stabilitate și liniște pe băncile echipelor pe care le pregătește. Galezul a făcut-o pe Stoke City din candidată la retrogradare echipă redutabilă în Premier League, pe Crystal Palace a salvat-o atunci când i s-a cerut ajutorul, iar la West Bromwich Albion, cu un lot modest, pare a face din nou ”minuni”. Sezonul trecut, cu o linie de fund care avea o medie de vârstă de peste 33 de ani, ”The Baggies” au reușit să strângă necesarul de puncte care le asigura ”supraviețuirea” încă din timpul iernii.  Anul acesta, trupa din West Midlands a început sezonul cu două victorii și pare ar fi montată pentru o nouă clasare lipsită de grijile subsolului clasamentului.

E o plăcere să vezi echipele lui Tony Pulis jucând împotriva adversarelor echipei pe care o susții, dar e un coșmar să o vezi evoluând împotriva echipei tale favorite. Mereu în training și cu șapcă pe cap, galezul propune un fotbal inestetic, dar pare a fi garanția menținerii în Premier League, un lucru deloc puțin, dacă e să privim unde sunt astăzi atâtea cluburi mari din ”Insulă”.

Educația primită la Bristol, fundamentul carierei

Începând cu anii 2000, iubitorii de fotbal englez s-au îndepărtat de propria cultură fotbalistică, fiind de multeori chiar stânjeniți la văzul vechiului kick and run”, care altă dată era aclamat în terraces. Un om care a suferit mai mult decât majoritatea din efectele acestei încercări a publicului de a impune o uniformitate asupra stilului său de fotbal este fără îndoială Tony Pulis.

Într-un fotbal în care succesul la nivelul băncii tehnice e asociat cu un costum și un palton elegant, Pulis și-a luat o geacă pe el, și-a pus o șapcă pe cap și a decis să fie diferit. Și subapreciat. Galezul a avut o carieră de jucător modestă, evoluând în diviziile inferioare ale fotbalului englez, adunând 313 meciuri la Bristol Rovers, Newport County, Bournemouth, Gillingham și chiar și în Hong Kong.

La Bristol, Pulis a crescut alături de Ian Holloway, unde și-a pus bazele concepției sale în privința jocului de fotbal: „We learned our trade at a football club with really, really good people who had old fashioned values. I truly believe that it’s because of the way we were brought up back then that we have managed to go on and achieve what we have done in the game. The basic principles were drilled into us, both on and off the pitch. Nothing was given to us and we had to work very, very hard for everything we got.”

Începuturile carierei sale de antrenor n-au fost tocmai roz, galezul lucrând cu patroni dificili, cu care mereu au avut probleme.  Unii spun că fotbalul practicat ulterior de echipele lui Pulis e doar un rezultat al gustului amar cu care a rămas galezul după primii ani de antrenorat.

“Can Messi do it on a cold-rainy night in Stoke?”

Una din cele mai populare dezbateri din era banterului de pe Internet e doar rezultatul fotbalului urât, dus la rang de artă de Tony Pulis la Stoke. Galezul i-a dus pe ”Olari” pentru prima dată în Premier League după 23 de ani, cu multe goluri venind în urma aruncărilor lungi de la margine ale lui Rory Delap către Ricardo Fuller.

În cea mai mare parte, fotbalul de pe Britania Stadium era unul urât și fizic, cu tackle-uri la limită regulamentului, cu picioare rupte, cu driblinguri huiduite și cu degajări și durități apreciate de fani. Fără îndoială, această abordare a funcționat. De-a lungul mandatului de 7 ani al lui Pulis în Stoke-on-Trent, nicio echipă din ”big six” nu a plecat neînvinsă, inclusiv tunarii lui Arsene Wenger, poate cea mai mare antiteză a stilului lui Pulis în jocul englez. De altfel, antipatia dintre cei doi avea să fie recunoscută cu exuberanță de către managerul de atunci al lui Stoke: ”I’ve got nothing against foreign managers. Only against Arsene Wenger”.

În 2013, după ce își încheiase aventura din Staffordshire, Pulis a fost chemat să o redreseze pe Crystal Palace, care începuse groaznic sezonul sub cârma vechiului său coleg, Ian Holloway. I-a salvat pe ”Vulturi” de la retrogradare, dar neînțelegerile cu conducerea în privința transferurilor au dus la despărțire. De la 1 ianuarie 2015, Pulis e pe banca lui West Brom, transformându-i pe ”The Baggies” dintr-o candidată la retrogradare într-o echipă ce adună din timp ”celebrul” prag de 40 de puncte, care asigură practic menținerea în primul eșalon. Lotul experimentat, format din jucători versați, l-a ajutat fără îndoială pe galez. La 37 de ani, Gareth McAuley a fost unul din stâlpii din apărarea lui West Brom, titular indiscutabil și marcator a 6 goluri în urma faimoaselor faze fixe, marca Pulis.

Tony e suficient de realist încât să știe că actualele rezultate reprezintă maximul care poate fi obținut pe The Hawthorns. Cu un progres lent dar constant, WBA mai mult ca sigur va mai rămâne un sezon în Premier League.

Ce rămane pentru Tony Pulis?

E puțin probabil că galezul va avea pe mână o echipă cu pretenții de Cupe Europene, dar atunci când se va retrage, Tony Pulis va lăsa trei cluburi de fotbal modeste într-o poziția stabilă în Premier League, o realizare lăudabilă, pe care puțini ar fi în stare să o replice în cel mai nebun campionat din Europa.

Mai mult decât atât, cariera sa a fost o odă adusă fotbalului britanic tradițional, lăsând o amprentă apăsată în vremuri în care Premier League devenea un produs de marketing ce se îndepărta tot mai mult de clasa muncitoare și de jocul agreat de aceasta. Păstrarea stilului clasic trebuie considerată un serviciu incomensurabil adus fotbalului, a cărui frumusețe este atât de des dată de diversitatea și de surprizele pe care acesta le propune.

surse foto: skysports.com, bbc.co.uk

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *