AnalizăFeatured

Previziuni din presezon: Tottenham. The show must go on

Tottenham Hotspur reprezintă cea mai plăcută surpriză pe plan european din ultimul deceniu în fotbalul britanic. După un sezon formidabil făcut de cei de la Spurs, în care au disputat prima finală de UEFA Champions League din istoria clubului, deşi nimeni, la startul competiţiei, nu le-ar fi dat nicio şansă de a accede în ultimul act al competiţiei, băieţii lui Mauricio Pochettino au izbutit două surprize consecutive prin eliminările lui Manchester City, respectiv Ajax Amsterdam.

Prima dintre ele prin prisma diferenţei valorice în favoarea „cetăţenilor”, iar cea de-a doua prin răsturnarea de scor reuşită în manşa a doua, după ce „lăncierii” nu doar că şi-au adjudecat prima manşă cu scorul de 1-0 într-un meci disputat pe noul Wembley Stadium, beneficiind astfel de avantajul golului din deplasare, însă după golurile marcate de Matthijs de Ligt, respectiv Hakim Ziyech, Ajax avusese trei goluri diferenţă avantaj în situaţia scorului general.

În meciul disputat pe Johan Cruyff Arena a ieşit la iveală jucătorul la care nimeni nu se aştepta să aibă un asemenea impact într-un asemenea moment: Lucas Moura. În repriza secundă, mijlocaşul brazilian şi-a trecut în cont primul hat-trick al carierei în cupele europene, ultimul gol fiind marcat în minutul 90’+6 ce a consemnat totodată nu doar o calificare istorică în finala celei mai importante competiţii intercluburi din lume, ci şi o finală sută la sută englezească, împotriva celor de la Liverpool, ce se aflau în căutarea de a răzbuna ratarea titlului din sezonul recent încheiat de Premier League în detrimentul celor de la Manchester City.

Programul complet al lui Tottenham pentru stagiunea 2019/20 din Premier League

Aşa cum se poate observa şi în programul official al celor de la Tottenham pentru sezonul 2019-20, luna decembrie este cea mai încărcată din întreg calendarul competiţional.

Atunci vor juca împotriva lui Manchester United, respectiv Wolverhampton, pe care personal o văd puternic implicată în lupta pentru intrarea în primele şase, ambele partide fiind în deplasare, în timp ce în derby-ul local o va întâlni pe Chelsea, aflată în acest sezon sub tutela lui Frank Lampard, jucător emblematic pentru culorile clubului de pe Stamford Bridge. Acum, Frank nu doar că are o responsabilitate uriaşă pe umeri, ci este nevoit să îi familiarizeze, din nou, pe fanii lui Chelsea cu mireasma performanţei pe plan intern, dat fiind că Chelsea şi-a adjudecat deja, pe plan european, trofeul Europa League sub comanda lui Maurizio Sarri, ce a preluat în această vară rivala din timpul mandatului său la Napoli, Juventus.

Meciurile amicale disputate de Tottenham disputate în presezon

  • Juventus vs Tottenham 2-3 (Lamela 30’, Moura 65’, Kane 90’+3)
  • Tottenham vs Manchester United 1-2 (Alli 12’)
  • Real Madrid vs Tottenham 0-1 (Kane)
  • Tottenham vs Bayern Munchen 2-2 (Nkoudou, Eriksen)
  • Tottenham vs Inter 1-1 (Lucas Moura)

Plecări

Şi cum orice lot trebuie să sufere şi câteva schimbări, fie ele majore, Tottenham s-a confruntat în această vară cu patru plecări definitive şi o plecare temporară, pentru că această plecare reprezintă, de fapt, un împrumut până la finalul sezonului ce stă să înceapă. Jucătorii în speţă sunt:

Kieran Trippier, plecat la Atletico Madrid în schimbul sumei de 22 de milioane de euro. O plecare mai mult decât majoră pentru Tottenham, dacă luăm în considerare faptul că Trippier a evoluat în 27 de partide pentru londonezi în sezonul precedent, fiind un om de bază pentru Mauricio Pochettino, dar şi viteza cu care s-a răspândit zvonul plecării sale la Atletico Madrid, venită parcă de nicăieri. Şi cum Diego Simeone are acest dar de a transforma aproape orice fundaş trece prin mâna sa într-o piesă veritabilă, aşteptările privind prestaţiile lui Trippier sub tricoul lui Atletico trebuie să fie, la rândul lor, ridicate.

Foto: TheNational.ae

Vincent Janssen, jucător ce nu s-a adaptat aproape deloc ritmului şi cerinţelor din Premier League, plecat în Mexic, la Monterrey, în schimbul sumei de 6,3 milioane de euro. Un transfer cel puţin, având în vedere vârsta de 25 de ani şi campionatul unde a ajuns, însă până la urmă această decizie poate reprezenta un prilej ideal pentru altădată jucătorul ce impresiona în Eredivisie pentru AZ Alkmaar de a reveni pe “bătrânul continent”.

Michel Vorm, plecat liber de contract. Dintr-un anumit punct de vedere o plecare logică, fiind doar a doua rezervă a lui Hugo Lloris în ultimele sezoane, dar şi prin prisma vârstei de 35 de ani, ce a reprezentat un argument important în propulsarea lui Paulo Gazzaniga spre postul de al doilea portar al lui Tottenham. Nu ar fi exclusă o revenire a sa în Eredivisie, pentru că încă mai are de arătat fotbalului ce la Tottenham poate că nu a avut capacitatea să o facă.

Fernando Llorente, ori mai corect spus iepurele din jobenul lui Mauricio Pochettino. Să ne facem bine înţeleşi de la început, nu a rupt gura târgului în sezonul precedent, undeva explicabil, fiind rezerva lui Harry Kane, însă a fost prezent atunci când echipa avea nevoie de el. Şi-a făcut simţită prezenţa în momente importante de-a lungul campaniei de UEFA Champions League, mai exact de două ori. Se spune despre scorul de 2-0 că este cel mai riscant atunci când vrei să te culci pe o ureche şi să joci degajat, însă Llorente a scuturat plasa porţii de pe noul Wembley pentru a treia oară în prima manşă contra Borussiei Dortmund, iar contra lui Manchester City a venit, aproape de nicăieri, şi a asigurat o calificare istorică în finala celei mai importante competiţii intercluburi din lume. Şi totuşi, oare care va fi următoarea sa destinaţie? Spania? Anglia? Sau vă părăşi continentul european pentru un „last run” către un salariu avantajos?

Jack Clarke, un jucător venit de la Leeds United ce merită urmărit. Şi asta o spun în calitate de fan al echipei de pe Elland Road. Promovat de Marcelo Bielsa în circuitul echipei mari înainte de startul sezonului 2018-19, Jack Clarke poate evolua pe ambele benzi ca extremă laterală, Marcelo Bielsa punând în dese rânduri accentul pe tăişurile extremelor şi ale fundaşilor spre zonă centrală, unde există o zonă mai mare de acţiune. Un caz interesant este cel al lui Ezgjan Alioski, jucător provenit din extremă laterală şi atacant, folosit în sezonul precedent de “El Loco” Bielsa pe postul de fundaş stânga, tocmai datoritp acestei caracteristici privind dezvoltarea jocului. În cele 22 de partide disputate de Jack Clarke în tricoul lui Leeds, puştiul a punctat de două ori şi a furnizat alte două assisturi, iar suma de transfer plătită de Tottenham în schimbul său este de 10 milioane de euro.

Evident, va avea nevoie de o perioadă în primul rând de acomodare, apoi de adaptare la o nouă strategie de joc, o nouă viteză de joc, pentru că în Premier League viteza de joc este incomensurabil mai mare decât în meciurile din Championship, unde se pune un puternic accent pe jocul fizic, characteristic fotbalului britanic şi pe foarte multe centrări. Vezi meciurile lui Sheffield United din sezonul precedent, când fundaşii laterali ai lui Sheffield împloşcau mingile primite în benzi pe atacantul cel mai apropiat de prima sau a doua bară. E mult spus faptul că Sheffield se aseamănă cu Stoke City din punct de vedere al stilului de joc, dar este o echipă tip britanică, Chris Wilder, care este antrenorul celor de la Sheffield din vara anului 2016, folosind un modul de joc de tip 5-3-2. Atât pentru Leeds United, dar şi pentru tânărul Jack Clarke, sezonul următor din Championship este unul capital în vederea stabilirii planurilor de viitor, Marcelo Bielsa aflându-se, foarte probabil, la ultimul său sezon în calitate de antrenor pe Elland Road.

Sosiri

Despre lipsa de activitate pe piaţa transferurilor a celor de la Tottenham în ultimele două perioade de Mercato nu se mai poate spune că este un subiect tabu, ba mai mult decât atât, acest fapt a devenit un savuros subiect de glumă pentru fanii Premier League de pe platformele de social media. Cu toate acestea, Tottenham s-a mişcat în actuala fereastră de transferuri şi nu doar că a asigurat un transfer de viitor în persoana lui Jack Clarke, în vârstă de doar 18 ani, dar şi-a adjudecat un jucător de perspectivă, cu experienţa meciurilor la nivel înalt atât pentru Olympique Lyonnais, cât şi pentru prima reprezentativă a Franţei: Tanguy Ndombele.

Tanguy Ndombele în tricoul lui Spurs. Foto: Matthias Hangst/Bongarts/Getty Images

În vârstă de 22 de ani, Ndombele a petrecut ultimii ani ai perioadei de juniorat la Guingamp, înainte să semneze un contract cu actuala formaţie din Ligue 1, Amiens. După doi ani petrecuţi la echipa secundă a clubului din nordul Franţei, tânărul Ndombele a fost promovat în circuitul primei echipe, acolo unde urma să facă primii paşi în postura de fotbalist profesionist.

După un prim sezon 2016-17 petrecut în Ligue 2, Tanguy Ndombele a fost cedat sub formă de împrumut către septupla campioană a Hexagonului, Olympique Lyonnais, unde puţini aveau aşteptări ca jucătorul francez să revină un regular în primul 11 de bază. Astfel, după 36 de apariţii pe plan intern (32 în Ligue, respectiv patru în Cupa Franţei) şi alte zece apariţii în UEFA Europa League, unde Lyon avea să parcurgă un traseu până în faza optimilor de finală, Ndombele a fost achiziţionat definitiv de la Amiens, la insistenţele lui Bruno Genesio, care i-a transmis, mai în glumă, mai în serios: “Rămâi, mă, băiatule aici, că avem planuri de viitor cu tine”.

Aşadar, jucătorul născut în suburbia de sud a Parisului devenea un om de bază, sau putem a spune stâlp al unei echipe ce îşi consolida ultimul loc de pe podium în Ligue 1 şi care avansa până în optimile UEFA Champions League, reprezentând o nucă tare împotriva unei favorite net superioară precum Manchester City. În urma prestaţiilor avute pe tot parcursul sezonului european, Tanguy Ndombele şi-a câştigat locul în echipa ideală a sezonului din Champions League. Indubitabil, un jucător ce trebuie urmărit cu multă atenţie într-un campionat ce impune drept cerinţă, pe lângă abilităţile tehnice, şi calităţi individuale, iar o astfel de oportunitate poate fi pentru mijlocaşul francez rampa de lansare către popularitate, dar şi spre obiective mai îndrăzneţe la nivel de club şi echipă naţională.

Așa cum ne-a obișnuit, afaceristul Daniel Levy, aduce fotbaliști importanți la club în ultima zi a perioadei de transferuri. În acest sezon, pe 8 august, Tottenham a finalizat transferul lui Giovani Lo Celso, mijlocașul central argentian care a jucat la PSG și la Betis și pe care mulți îl văd drept înlocuitorul, pe termen lung, al lui Christian Eriksen. Danezul va fi vândut la un moment dat, pe o sumă uriașă, dar înainte să se întâmple asta, Pochettino i-a găsit și îi va testa un înlocuitor pe măsură.

Tot de Deadline Day a venit și Ryan Sessegnon de la Fulham, fotbalist în mare vervă la începutul stagiunii trecute, dar care a dezamăgit în haosul general de pe Craven Cottage. Acum, puștiul care pare că joacă deja de o viață în fotbalul profesionist, deși e născut în primăvara anului 2000, are o șansă uriașă de a crește și de a deveni, cu adevărat, un super-fotbalist, sub conducerea unui manager world-class.

Portarii lui Tottenham în sezonul 2019/2020

Hugo Lloris – căpitanul unei generaţii, atât la nivel de club, cât şi pentru reprezentativa “cocoşului galic”, unde din iarna anului 2012 poartă, cu mândrie, banderola ce i-a dat dreptul de a ridica trofeul Cupei Mondiale la fotbal deasupra capului, poate cea mai mare bucurie pentru un jucător şi cel mai important obiectiv al unui copil atunci când încalţă, pentru prima dată, o pereche de ghete. Curând, Lloris se va îmbarca, pentru al optulea sezon la rând, pe vasul ce l-a transportat către fotbalul de cel mai înalt nivel, câştigându-şi locul printre cei mai buni portari de pe planetă, iar pe lângă faptul că se pregăteşte de sărbătorirea bornei de 300 de meciuri în toate competiţiile pentru Tottenham Hotspur, pentru Hugo Lloris anul competiţional 2019-20 îl obligă să îşi impună obiective îndrăzneţe, având în vedere parcursul pe care Spurs l-a avut în stagiunea precedent, plus faptul că naţionala Franţei, una dintre favorite la adjudecarea Campionatului European din 2020, va fi nevoită să spele ruşinea suferită în urmă cu trei ani, în faţa propriilor suporteri.

Paulo Gazzaniga – devenit în sezonul precedent prima rezervă de portar pentru Hugo Lloris, Paulo Gazzaniga a realizat în cei doi ani petrecuţi la Tottenham faptul că trebuie să îşi aştepte rândul pentru a primi o şansă, de cele mai multe ori fiind nevoie de o conjunctură favorabilă portarului argentinian pentru a-şi putea face loc în primul 11 al londonezilor. În momentul de faţă, Tottenham are în lot doar doi portari, deci mai mult ca sigur Mauricio Pochettino va fi nevoit să aducă o a doua concurenţă pentru Lloris pe acest post.

Fundaşi lui Tottenham în sezonul 2019/2020

Jan Vertonghen – Asemenea lui Lloris, Jan Vertonghen va bifa, odată cu startul sezonului 2019-20, al optulea sezon consecutiv sub culorile lui Tottenham. În pofida celor două accidentări din prima jumătate a anului ce l-au ţinut pe bară timp de 18 meciuri în toate competiţiile, Vertonghen a adus plusul de experienţă de care o linie de apărare relativ tânără precum cea a lui Spurs avea nevoie, fiind o piesă importantă şi în parcursul clubului din UEFA Champions League.

Davinson Sanchez – de la tranferul său la Tottenham de la adversara din semifinalele UEFA Champions League în acest an, Ajax Amsterdam, Davinson Sanchez a devenit un om de bază în angrenajul lui Ajax, dovedindu-se a fi oricând un înlocuitor ideal pentru experimentaţii Toby Alderweireld, respectiv Jan Vertonghen. La fel ca şi Vertonghen, Davinson Sanchez a ratat un număr semnificativ de meciuri, 12 la număr, în actualul sezon, însă a reuşit să acumuleze un total de 37 de partide în toate competiţiile pentru Spurs, marcând totodată şi primul gol în Premier League pentru Tottenham, într-un meci disputat contra lui Leicester.

Toby Alderweireld – inima şi sufletul apărării londonezilor, dacă o putem spune aşa. Deşi în urmă cu două sezoane a jucat foarte puţin, fiind măcinat de o accidentare la tendon ce l-a ţinut departe de gazon patru luni de zile. Cu toate acestea, Toby a fost practic omul de bază al defensivei lui Tottenham în sezonul 2018-19, bifând 50 de meciuri în toate competiţiile şi totodată lăsând loc de speranţă pentru suporterii londonezi, după ce clauza de reziliere de 25 de milioane pe care jucătorul o avea stimulată în contract a expirat în urmă cu câteva zile.

Danny Rose – Cu evoluţii modeste pe aproape întreaga durată a sezonului, Danny Rose a fost doar umbra jucătorului ce era anunţat ca fiind următorul produs de marcă pentru postul de fundaş stânga al fotbalului englez. Faptul că Mauricio Pochettino nu a ales să aducă un concurrent pe post pentru Rose, singurul pretendent cu rol principal ca fundaş stânga fiind Ben Davies, reprezintă încă o problemă ce, momentan, pare că se ezită a fi remediată. Rămâne de văzut dacă această concurenţă pentru postul de titular cu Davies îl va stimula şi mai mult pe Danny Rose în revenirea la forma de altădată.

Kyle-Walker Peters – fundaşul în vârstă de 22 de ani nu a reuşit să îşi facă loc printre jucătorii mult mai experimentaţi din compartimentul defensiv, însă în prima parte a acestui sezon a doborât un record stability în urmă cu 15 ani, devenind cel mai tânăr jucător ce înregistrează un hat-trick de pase decisive într-un meci de Premier League de la Jermaine Pennant, ce a izbutit această performanţă într-o partidă disputată între Leeds United şi Middlesbrough.

Kyle Walker-Peters, următorul fundaș dreapta de referință a lui Tottenham. Foto: SkySport

Serge Aurier – pentru fundaşul Ivorian, Tottenham Hotspur părea a fi salvarea după ultimul an petrecut la Paris Saint-Germain, când a intrat în dizgraţiile atât ale lui Laurent Blanc, cât şi ale vestiarului, după ce în dese rânduri a criticat favoritismul antrenorului francez faţă de Zlatan Ibrahimovic, dar şi după un conflict avut cu Angel Di Maria, pe care îl catalogase “clown”. După transferul său la Spurs, Aurier nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor avute de suporteri, bifând doar 41 de meciuri în toate competiţiile într-un decurs de doi ani.

Cameron Carter-Vickers – în vârstă de 21 de ani, fundaşul central american nu a bifat niciun meci în Premier League pentru Tottenham, însă are experienţa jocurilor la nivelul Championship, fiind împrumutat la echipe precum Sheffield United, Ipswich sau Swansea, acumulând în total 64 de jocuri în al doilea eşalon fotbalistic englez.

Juan Foyth – deşi în stagiunea 2017-18 nu a bifat niciun minut într-un meci din Premier League, fundaşul argentinian a primit într-un final şanse de a se afirma din partea lui Mauricio Pochettino, evoluând în douăsprezece partide de campionat şi marcând un gol, împotriva lui Crystal Palace, în turul sezonului precedent.

Ben Davies – aşa cum am mai spus, Ben Davies este singura concurenţă pe postul de fundaş stânga pentru Danny Rose, iar cele 40 de partide bifate în sezonul 2018-19 arată încrederea necondiţionată pe care Pochettino i-o acordă internaţionalului galez. Chiar în această lună, Ben Davies a semnat prelungirea contractului său cu Tottenham, noua înţelegere dintre cele două părţi fiind scadentă în vara anului 2024.

Mijlocaşi

Harry Winks – în ciuda unor prestaţii nu foarte convingătoare în sezonul recent încheiat, Harry Winks a primit mai multe minute de joc comparativ cu sezonul 2017-18, asta şi datorită faptului că a putut să stea ferit de accidentări întreg sezonul. Astfel, Winks a evoluat în 41 de partide în toate competiţiile pentru spurs în sezonul 2018-19, cu jocuri ceva mai reuşite în Champions League comparativ cu cele din Premier League.

Oliver Skipp – o surpriză plăcută a sezonului trecut o reprezintă tânărul în vârstă de doar 18 ani născut la Welwyn Garden, Oliver Skipp, ce a bifat în total opt meciuri pentru Tottenham Hotspur în Premier League. De altfel, debutul în calitate de titular l-a avut în luna decembrie a anului trecut, într-un meci contra lui Burnley, câştigat de Spurs cu scorul de 1-0.

Victor Wanyama – în prima parte a stagiunii precedente, Victor Wanyama s-a confruntat cu o serie de accidentări la genunchi ce l-au împiedicat să joace în 21 de partide în toate competiţiile. În ciuda acestor probleme medicale, kenyanul a căzut în dizgraţiile lui Mauricio Pochettino, pierzând teren în faţa unor jucători precum Harry Winks sau Moussa Sissoko. Nu de puţine ori s-a vorbit şi despre eventualitatea unei plecări către AS Roma sau West Ham United.

Josh Onomah – după doar 13 partide disputate în tricoul lui Tottenham, Onomah a fost nevoit să îşi caute un angajament unde poate prinde experienţa meciurilor, fiind împrumutat la Aston Villa şi Sheffield United, echipe ce la această oră sunt în postura de nou-promovate în cel mai competitiv campionat european. Cu un total de 51 de prezenţe la nivelul Championship, lui Josh Onomah i-ar fi benefic fie un împrumut la nivelul primelor două ligi, fie să aleagă şi varianta unui transfer.

Dele Alli – în opinia mea, una dintre marile dezamăgiri ale întregului an competiţional 2018-19 este Dele Alli, dacă ne raportăm la contribuţiile avute de mijlocaşul în vârstă de 23 de ani în competiţiile în care Tottenham a fost implicată în ultimele patru stagiuni. Cu toate că a fost indisponibil în 22 dintre partidele disputate de Tottenham în sezonul trecut, nu trebuie să nu remarcăm scăderea sa de formă, vizibilă chiar şi la reprezentativa Three Lions. Şi deşi are o cotă de piaţă de 90 de milioane de euro, conform site-ului de specialitate Transfermarkt, majoritatea prestaţiilor din teren ale mijlocaşului nu au confirmat valoarea acestei sume.

Moussa Sissoko – deşi la origini este un mijlocaş de tip box-to-box, cu înclinaţii spre o poziţie de număr 10 sau mijlocaş dreapta, internaţionalul francez a dezamăgit în sezonul 2018-19 nu doar prin faptul că nu a reuşit să marcheze un gol în cele 44 de apariţii înregistrate în toate competiţiile, ci şi pentru că în acest interval de timp a furnizat doar patru pase decisive (medie de o pasă decisivă la 11 meciuri), ceea ce, dintr-un punct personal de vedere, înseamnă foarte puţin. Foarte puţin pentru un jucător care nu doar că este un membru regulat al selecţionatei „cocoşului galic”, ci şi concurenţa la care Moussa Sissoko va fi expus, odată cu recenta venire a lui Tanguy Ndombele.

Eric Dier – jucător care poate evolua atât în zona de acoperire mediană, cât şi ca apărător central, Eric Dier s-a confruntat la rândul său cu dese probleme medicale de-a lungul stagiunii precedente, însă asta nu scuză faptul că Dier ar putea prinde primul 11 fie în eventualitatea în care Mauricio Pochettino decide să folosească un sistem de joc ce include un mijlocaş la acoperire, fie atunci când unul dintre fundaşii centrali de bază este incert, ceea ce se reflectă şi în numărul redus de meciuri disputate pentru Tottenham în sezonul 2018-19.

Christian Eriksen – fără doar şi poate pionul principal din strategia de joc a lui Mauricio Pochettino. Cu excepţia postului de mijlocaş defensiv, danezul poate evolua pe postul de mijlocaş central, în ambele benzi în rol de extremă şi ca număr 10, poziţia naturală din teren. Şi touşi, mai există cineva, la această oră, care se mai îndoieşte de calităţile individuale ale lui Christian Eriksen? Personal, mă îndoiesc. Cel mai bun servant al stagiunii precedente pentru Tottenham, având 16 pase decisive în cele 47 de partide jucate în Premier League, respectiv UEFA Champions League, însoţite de un număr de zece goluri. Cel mai bun număr 10 din Premier League la această oră? Absolut!

Tot ce trebuie să știi despre noul sezon din Premier League, găsești în seria Previziuni din presezon.

Erik Lamela – în schimb, despre Erik Lamela se pot spune foarte multe, însă nu într-un mod foarte plăcut. După un start promiţător de sezon, cu un gol al victoriei la West Ham, gol contra Barcelonei în faza grupelor din UEFA Champions League, golul de onoare împotriva lui Liverpool, golul împotriva lui Brighton şi deschiderea de scor reuşită contra lui Wolverhampton în etapa cu numărul 11, atât. De menţionat faptul că toate aceste goluri au fost marcate în prima parte a sezonului, argentinianul intrând într-un con de umbră odată cu startul părţii secunde din sezonul 2018-19. Faptul că Tottenham nu a reuşit să găsească un înlocuitor pentru postul de extremă dreapta explică de multe ori interschimbarea pe poziţii a unor jucători precum Moura, Eriksen, Son sau chiar şi Alli, pe acea poziţie nefiind o competiţie serioasă pentru Lucas Moura în afara lui Erik Lamela.

Lucas Moura – şi pentru că tot adusesem discuţia despre jucătorul brazilian, nu avem cum să nu aducem în discuţie contribuţiile sale foarte importante în campania foarte bună avută de Spurs în UEFA Champions League. După golurile marcate în faza grupelor Champions League împotriva lui PSV Eindhoven, respectiv FC Barcelona, Lucas Moura a pus cireaşa pe tortul unei campanii de poveste pentru Tottenham pe plan european, marcând un hat-trick pentru Spurs în manşa retur a semifinalei contra lui Ajax, când scorul la general era de 3-0 pentru “lăncieri”, asigurând astfel o calificare de poveste în finala de pe Wanda Metropolitano. Pe lângă aceste cifre, Lucas Moura a reuşit să marcheze şi zece goluri în 32 de apariţii în Premier League, având în dreptul său şi o pasă decisivă. Să fie acesta cel mai bun sezon al carierei sale? Eu aşa zic.

Atacanţi

Heung-Min Son – probabil că vă veţi întreba de ce jucătorul coreean este trecut la secţiunea de atacanţi. Asta pentru că, din totalul de 48 de jocuri în toate competiţiile, Son a evoluat în 18 partide pe postul de atacant, fie făcând pereche alături de Harry Kane, fie jucând alături de Lucas Moura în lipsa golgheterului lui Spurs. În ceea ce priveşte contribuţiile decisive avute în sezonul competiţional 2018-19, Son a avut acelaşi număr cu cel al lui Harry Kane, 30, prin cele 20 de goluri marcate şi zece pase decisive oferite. Din punctual meu de vedere unul dintre cei mai subapreciaţi jucători din Premier League în ultimele sezoane.

Harry Kane va încerca să depășească, din nou, pragul de 20 de goluri marcate în Premier League, în acest sezon.

Harry Kane – jucătorul ce nu mai are nevoie de absolut nicio introducere. Un atacant ce a reuşit să marcheze 165 de goluri de-a lungul a şase sezoane, urmând să treacă pe ultimul loc de pe podium, fiind o distanţă de doar zece goluri între el şi legendarul Martin Chivers, golgheterul acestui club în ultimele cinci sezoane şi totodată cel mai bun marcator din istoria lui Tottenham în cupele europene. Un astfel de jucător nu merită o introducere, ci o întreagă elogie, care evident că nu ar fi putut încăpea într-un astfel de articol.

Module de joc folosite de Tottenham în stagiunea precedentă

Pe durata unui an competiţional 2018-19 mai mult decât istovitor pentru elevii pregătiţi de Mauricio Pochettino, tehnicianul argentinian nu doar că a dovedit faptul că se poate face performanţă cu investiţii reduse spre inexistente în ultimele două campanii de transferuri, dar şi că este un antrenor flexibil din punct de vedere tactic. Pe toată durata stagiunii precedente, Mauricio Pochettino a folosit nu mai puţin de zece sisteme de joc diferite:

• 4-3-2-1
• 3-5-2
• 4-3-1-2
• 4-2-3-1
• 3-4-2-1
• 4-4-2 (în anumite situaţii sub formă de romb)
• 3-4-1-2
• 5-3-2
• 5-4-1
• 4-3-3

Deşi 4-2-3-1 este sistemul de joc de succes pentru Pochettino, argentianianul și-a construit un lot care să-i permită să se adapteze adversarului, având atât versatilitatea jucătorilor, cât mai ales adaptabilitatea și inteligența lor la dispoziție. Pentru debutul de sezon, asta vom urmări înainte de a trage alte concluzii.

Echipa probabilă pentru noul sezon

Aşadar, având în vedere întreaga analiză întocmită, dar şi transferul lui Tanguy Ndombele deja efectuat, cu menţiunea că oricând pot apărea noi nume în lotul lui Tottenham până la data de 8 august, primul 11 ideal va arăta, în opinia mea, în felul următor:

4-2-3-1: Lloris – Rose, Sanchez, Alderweireld/Vertonghen, Aurier – Eriksen, Ndombele – Son, Alli, Moura/Lamela; Kane

Predicţie finală pentru Tottenham

Indubitabil, Tottenham va fi implicată în lupta pentru calificarea în grupele UEFA Champions League, Liverpool, respectiv Manchester City fiind favoritele din oficiu pentru o clasare pe podium, însă în ceea ce o priveşte pe Tottenham, va fi o luptă pe muchie de cuţit alături de Chelsea şi Manchester United. Va fi Frank Lampard să readucă zâmbetul pe chipurile fanilor lui Chelsea de la Jose Mourinho şi până în prezent? Va reuşi Ole Gunnar Solskjaer să reîntoarcă soarte în favoarea lui Manchester City şi să ocupe la finalul sezonului următor o clasare pe podium pentru prima dată după şapte sezoane, mai exact de la plecarea lui Sir Alex Ferguson?

Pentru asta, trebuie să aşteptăm startul noului sezon din Premier League. Până atunci, zic să ne facem aprovizionările necesare pentru meciurile ce urmează, de preferat o bere rece şi să ne bucurăm de sportul cu balon rotund, pentru că este cel mai bun remediu după o zi istovitoare de muncă, în timpul unei ploi posomorâte sau atunci când simţim că nimic nu a mers într-o şi dorim să ieşim din „carapacea” noastră. Până atunci, ţin să vă întâmpin cu deja clasicul mesaj de încurajare, devenit între timp slogan al Tackle.ro: Hai ai noştri!

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

  1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
  2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
  3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.
Tags

Adrian Ioan

Fan Leeds United, pasionat de filme şi un învingător prin definiţie.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close