Borussia Dortmund vs Schalke, Revierderby, este cea mai mare rivalitate din fotbalul german și una dintre cele mai mari din întreg spațiul european. Izvorâtă în perioada interbelică, din orgoliul a două orașe muncitorești, concurența dintre cele două a evoluat de-a lungul timpului într-o confruntare care depășește cu mult ceea ce se întâmplă pe gazon.
De la confruntările de stradă dintre ultrașii celor două echipe și până la identificarea totală a celor două orașe cu echipele lor în zilele premergătoare meciului, duelul Borussia Dortmund vs Schalke se înscrie pe linia clasică a derbyurilor între comunități. Da, între cele două cluburi există respect și relații civilizate, de asemenea în ambele orașe există familii ”mixte” care pot sta împreună în stadion fără să li se întâmple nimic dar, sub aceată pojghiță de civilizație, mocnește nestins focul minelor din Gelsenkirchen și al oțelăriilor din Dortmund.
Pentru orice suporter al celor două echipe sau pentru orice locuitor al celor două orașe nu există alt obiectiv suprem în fotbal decât îngenuncherea rivalului. Există oameni în Dortmund care refuză să pună piciorul în Gelsenkirchen, indiferent de context sau necesități. Există oameni în Gelsenkirchen care refuză să pronunțe numele orașului ”Dortmund”. Schalke și Borussia Dortmund nu sunt două echipe reprezentând două orașe apropiate ci de-a dreptul două continente, unul albastru și unul galben, între care nu pot exista punți niciodată.
Și totuși a fost un moment în istorie când imposibilul a luat formă. Liniile paralele s-au întâlnit, soarele a răsărit la apus și râurile au curs către izvoare. În luna mai a anului de grație 1997, suporterii lui Schalke și ai Borussiei s-au regăsit împreună; și nu oriunde ci în vârful Everestului fotbalistic european.
Pe 21 mai, Schalke se încorona pe Giuseppe Meazza cu titlul de câștigătoare a Cupei UEFA. După o victorie la limită pe teren propriu în fața lui Inter Milano, nemții aveau să piardă returul cu același scor dar vor câștiga trofeul după executarea loviturilor de la 11 metri. Exact o săptămână mai târziu, nu oriunde ci pe Olympiastadion din München, Borussia devenea regina Europei după ce învingea cu 3-1 pe Juventus Torino în finala UEFA Champions League.
A fost momentul în care Franz Beckenbauer a declarat ceva care pentru orice bavarez ar fi putut fi considerat un sacrilegiu: ”inima fotbalului german bate în bazinul Ruhr”. Presa europeană acorda spații largi ”miracolului” fotbalistic născut în această zonă, tratând cele două rivale ca pe fețele distincte ale aceleiași monede. Dintr-o dată Schalke și BVB nu mai erau două entități total opuse, antagonice. Rivalitatea dintre ele se topise în contextul unui moment unic: ”frankensteinul” galben-albastru nu doar că respira dar domina Europa fotbalistică.
Nu vă imaginați acum că fanii celor două au făcut schimb de fulare, s-au pupat cu foc și au chefuit împreună. Au și miracolele limitele lor. Însă a fost pentru prima dată în istorie când cele două ”continente” s-au simțit mândre una de cealaltă. Fără a comite erezia de a lăuda sau chiar pomeni numele rivalei, fanii lui Schalke și ai Borussiei clamau cu pieptul mare mândria de a face parte dintr-o zonă care era centrul lumii fotbalului. ”În Ruhr avem cele mai importante două trofee din Europa” era o frază aflată pe buzele tuturor și suficientă pentru a înțelege tacit că dușmanul devenise în același timp și partener în ceva măreț: dominația asupra continentului.
Evident că lucrurile au revenit apoi la normal. Ruhrul în ansamblul lui n-a mai dominat niciodată lumea fotbalistică dar rivalitatea dintre continentele albastru și galben a continuat să țină focul aprins în regiune. Cele două au oferit meciuri memorabile, cu dramatism, lacrimi, euforie, goluri de generic, răsturnări de scor ”imposibile” și o pasiune fără limită pentru fiecare fază de joc.
Un nou episod din acest serial nesfârșit al duelului Borussia – Schalke va avea loc în această după-amiază. Din nou vom vedea cordialitate între cei implicați, civilizație în tribune și pasiune controlată în peluză. Nu vă lăsați înșelați însă; sub pojghița aceasta arde mocnit, alimentat de orgoliul minerilor și al oțelarilor, o rivalitate care nu se va sfârși decât atunci când liniile paralele se vor întâlni, soarele va răsări la apus iar râurile vor curge către izvoare.
Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail. Ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.
Arădean fiind am copilărit pe stadionul UTA-ei unde am învățat cu adevărat ce însemnă fotbalul. Sunt fan al fotbalului german și suporter 1.FC Köln. După ani de zile în care urmăresc tot ce mișcă în această zonă îndrăznesc să cred că am ce transmite astfel încât poate și alții să descopere farmecul fotbalului teuton. Mărturisesc și o simpatie ”externă” pentru Arsenal FC.
