
În seria originală 100 sub drapel conturez profilele unor fotbaliști legendari, care au îmbrăcat tricoul echipelor lor naționale de peste 100 de ori. Andres Iniesta este eroul acestui episod.
Sunt fotbaliști care fac timpul să se oprească. Cu execuții uluitoare, atitudine de lup alfa, forță și determinare, explozii de bucurie când mingea scutură plasa, acești fotbaliști fac milioane de oameni să vibreze la unison, de peste tot din lume, privind un joc absurd al unor bărbați pe care nu-i cunosc, dar pe care-i recunosc oricând. În esența sa, fotbalul e bucurie, iar omul nu poate trăi fără bucurie. Dacă timpul fiecăruia nu e infinit, e firesc să vrei să-l oprești, să te îmbeți cu o doză de nemurire, iar fotbalul poate face asta pentru tine.
Din când în când însă, poate o dată la 10 ani, poate la 20 sau, cel mai probabil, complet aleator pe axa timpului, apare câte un fotbalist care face timpul să se topească. Întâi își scoate un adversar din joc doar din preluare și te întrebi unde ai mai văzut o atingere atât de delicată și atât de letală. Îți aminteși de Zinedine Zidane. Apoi fentează din corp și mai scoate un tricou de altă culoare din schemă. Ronaldinho făcea asta, dar aici e altceva, simți că fotbalistul pe care-l urmărești are gheață în vene și vine accelerarea care nu te lasă să mai rătăcești cu mintea. Ține capul sus și, dacă-i zărești fruntea încrețită, întrezărești calculele într-o fracțiune de secundă fugi cu gândul la Pirlo, dar urmează un dribbling scurt și control cu ambele picioare pe balon, apoi pleacă pasa. De sus, o vezi în toată splendoarea, cum taie linia defensivă și se interesectează cu un vector care-și vedea de demarcare, în timp ce tu erai vrăjit de fotbalistul care topește timpul. Restul e statistică, dar magia la care ai asistat poartă un nume: Andres Iniesta.
I se spune El Cerebro (Creierul). Alții îl alintă El Caballero Palido (Cavalerul palid). Don Andres e un alt nume pe care-l folosește des presa din Spania, însă suporterii Barcelonei știu că numărul 8 de pe tricoul blau-grana poate fi doar al lui El Ilusionista. Magicianul.

Iniesta a început fotbalul în 1994, când Spania ca națiune fotbalistică apărea rar în prim plan. Barcelona lui Cruyff, cu Stoichkov, Michael Laudrup și Pep Guardiola în teren, câștigase Cupa Campionilor Europeni în 1992, cu un gol al lui Ronald Koeman în poarta Sampdoriei lui Vialli, Lombardi și Mancini. De 26 de ani nu mai venise trofeul în Spania și niciodată nu-l luaseră catalanii în istorie. 8 ani avea pe atunci micuțul Andres și probabil că nici nu bănuia că în câțiva ani, copil încă fiind, avea să cântărească o decizie ce urma să-i schimbe viața: să semneze cu FC Barcelona.
Atunci când a intrat în La Masia, poate cea mai prestigioasă academie de fotbal a lumii, Andres Iniesta avea 12 ani și își lăsa în urmă satul natal, unde bunicul său ținea barul în care se adunau suporterii Barcelonei pentru meciuri, și primul său club, Albacete, al cărui acționar majoritar este astăzi. Suferința despărțirii de părinți și-a canalizat-o în fotbalul pe care-l juca și doar trei ani i-au trebuit puștiului slab și palid pentru a-l cunoaște pe cel alături de care avea să devină o legendă a clubului.
Iniesta a înscris golul victoriei pentru Barcelona U15 în finala Nike Premier Cup, un fel de campionat mondial al academiilor de tineret ale marilor cluburi ale lumii. Trofeul i l-a înmânat căpitanul de pe Camp Nou de la acea vreme, Pep Guardiola, viitorul manager alături de care Andres Iniesta avea să câștige de două ori Liga Campionilor, o decadă mai târziu.
Prima oară când Magicianul a evoluat cu adevărat pe marea scenă a fotbalului a fost în finala Ligii Campionilor din 2006, când Rijkaard l-a trimis pe teren imediat după pauză, în locul accidentatului Edmilson. Jumătate de oră mai târziu, Iniesta penetra apărarea lui Arsenal cu o pasă așezată la milimetru pentru Henrik Larsson care, în rol de pivot, deviază pentru Samuel Eto’o, la golul de 1-1. 3 ani mai târziu, Iniesta avea să-i pasese direct aceluiași Eto’o, fără intermediari, pentru 1-0 în finala cu Manchester United (câștigată cu 2-0). La 22 de ani proaspăt împliniți, Iniesta câștigase primul dintre cele 4 trofee Champions League din palmaresul său. Și încă n-a terminat magia…
E greu de spus dacă vreodată a mai pășit pe un teren de fotbal un jucător mai puțin înzestrat fizic pentru cel mai înalt nivel al fotbalului profesionist. Chiar dacă abia trece de 1.70m, Andres Iniesta vede spațiile de pe câmpul său de luptă din cea mai grea poziție cu putință, adică din mijlocul acțiunii. Le vede și citește mișcarea tuturor jucătorilor din jurul său mai repede decât o facem oricare dintre noi, din fața unui ecran cu vedere de ansamblu. Am zis că i se spune El Cerebro?
Naționala Spaniei era o selecționată oarecare înainte de EURO 2008. Legende precum Fernando Hierro, Raul Gonzalez sau Gaizka Mendieta îmbrăcaseră tricoul La Roja, dar spaniolii nu mai jucaseră o semifinală de campionat european din 1984 și una de Campionat Mondial din 1950! Baza echipei era dată de generația crescută în La Masia, cu Andres Iniesta, Xavi Hernandez și Carles Puyol, și completată cu Iker Casillas în poartă și un Fernando Torres în vârf de carieră. Același Fernando Torres care marcase în finalele europenelor U17 și U19 câștigate de generația magnifică a Spaniei în 2001 și 2002.

EURO 2008 a repus Spania pe harta fotbalului internațional, iar pe Andres iniesta l-a confirmat ca fiind un fotbalist complet. La club a fost jucat pe toate pozițiile de la mijloc, începând ca închizător, urcând apoi ca mijlocaș ofensiv, extremă sau chiar vârf retras, iar intuiția sa nativă, educată de la o vârstă fragedă, l-a făcut să strălucească în meciuri cu miză. A pasat decisiv în semifinala cu Rusia și a fost nominalizat în echipa turneului. Andres iniesta, campion european.
La Mondialul din 2010, jucat în Africa de Sud, Andres Iniesta era deja în vârful carierei și jocurile excepționale făcute pe parcursul turneului l-au dus pe lista scurtă, de trei, a Balonului de Aur. Tot acolo a ajuns și colegul său etern, Xavi, dar trofeul de popularitate l-a luat tot Leo Messi în acel an. Cupa Mondială însă… va rămâne mereu a lui Iniesta. În finala cu Olanda se jucaseră deja 116 minute fără gol când numărul 8, strecurat în zona de finalizare unde de obicei trimite el pasele decisive, trage din voleu și apoi sprintează către camerele TV cu brațele ridicate. Știe că urmează să ia galben pentru că și-a scos tricoul. Știe că în 3 minute urmează să fie campion mondial. Dar nu uită de prietenul și fostul său coleg la tineretul Spaniei, Dani Jarque, care murise cu un an înainte și căruia îi era dedicat mesajul de pe tricou. Andres Iniesta, omul meciului în finala Mondialului, campion mondial și… om.
La EURO 2012 Spania a debutat cu o remiză în fața Italiei, dar în finala jucată între aceleași selecționate, cu Andres Iniesta în rol de dirijor la mijloc, La Roja a marcat de 4 ori. Jucătorul turneului, a doua oară campion european și, din nou, omul meciului într-o finală de turneu major. Andres Iniesta, Magicianul.
Andres Iniesta nu joacă fotbal, ci pare să respire aerul de deasupra gazonului, ca o prelungire inestetică a balonului. E stăpân pe minge, pe spații, pe toate scenariile posibile pentru că-și joacă fotbalul cu mintea înainte de a-și mișca vreun mușchi. Se poate oare antrena asta sau e, pur și simplu, magie?
Barcelona știe că optarul ei va alege să se întoarcă la podgoria sa de pe coasta de Est a Spaniei. După moartea lui Dani Jarque, Andres Iniesta a mărtursit că a fost dărâmat și că n-a știut cum să gestioneze durerea, iar o carieră la un asemenea nivel își cere, la un moment dat, tainul. Pe 11 mai, puștiul care pleca din sătucul Fuentealbillia împlinete 34 de ani. Mes que un club. Mes que un jugador? Mes.. Mes… Mes…

La Campionatul Mondial din Rusia, Andres Iniesta își va juca ultimul mare turneu din cariera de internațional spaniol. Este maestrul care iese din scenă, dar întreaga planetă Fotbal așteaptă monologul său de final.
Ce ar putea Iniesta să mai dea Barcelonei sau Spaniei… sau fotbalului însuși?
Surse:
- Andres Iniesta: the master of the ball – These Football Times;
- Andres Iniesta pe Wikipedia;
Barcelona’s Andrés Iniesta: ‘I was a victim of something that terrified me
Toate ilustrațiile acestui articol sunt desenate de Roman Cenușă, prietenul căruia îi mulțumim. Îi găsiți lucrările aici.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.
2 replies on “Andres Iniesta, El Cerebro”
Bun articol!
Mulțumesc 🙂