“The Highbury Library” – povestea peluzei tăcute a lui Arsenal

Hillsborough și consecințele tragediei

După dezastrul de pe Hillsborough când la semifinala Cupei din 1989, 96 de suporteri ai lui Liverpool au murit striviți în peluza Leppings Lane, schimbarea plutea în aer. Fotbalul britanic încă era al clasei muncitoare, iar stadioanele arătau deplorabil, după cum prezenta chiar faimosul Raport Taylor: ”depressing… below the standards to give the spectators dignity… in stark contrast to the different world only yards away, in the boardroom. ”

La trei ani după regretabilul incident, sezonul inaugural al Premier League avea să o găsească pe Arsenal jucând meciurile de pe teren propriu cu un stadion Highbury cu doar trei tribune construite, cu peluza North Bank în reconstrucție completă. Construcția ce era estimată la 22 milioane de lire, avea să fie gata abia la începutul sezonului 1993-1994.

”Highbury Library”

Pentru sezonul 1992-1993, David Dein a venit cu ideea de a ascunde șantierul din spatele uneia din porți cu un zid uriaș pe care să fie pictați 8000 de suporteri. Construcția de 10 metri înălțime și 45 de metri lățime a costat clubul 150 000 lire sterline. Mai mult, pentru a da viață peluzei, amplificatoarele stadionului aveau să simuleze sunetele unui grup mare de fani ai lui Arsenal.

Sezonul în cauză se anunța unul promițător. Cu un hattrick semnat de Ian Wright, tunarii încheiaseră stagiunea precedentă cu o victorie 5-1 împortriva Southampton-ului lui Matt Le Tissier, iar în perioada de mercato, reușiseră transferul verii: John Jensen, star-ul proaspetei campioane Europene, Danemarca.

Blestemul peluzei tăcute

Doar că toate speranțele tunarilor s-au domolit încă de la primul meci jucat în fața peluzei tăcute. În prima etapă, considerată favorită la titlul de campioană, Arsenal a pierdut uluitor cu Norwich, scor 2-4, toate golurile fiind marcate la poarta opusă ”bibliotecii”.

Pe măsură ce sezonul înainta, șansele lui Arsenal la titlu scădeau vertiginos, iar fanii vorbeau tot mai mult de un blestem al costrucției ce ținea loc de North Bank. Până pe 28 septembrie (al șaselea joc de pe teren propriu), când Ian Wright a spart gheața marcând cu capul împotriva lui Manchester City, tunarii nu reușiseră să marcheze la poarta dinspre peluza botezată între timp ”Construction End” sau ”Muriel”. Înfrângerea din luna ianuarie 0-1 cu Liverpool și penalty-ul ratat de Paul Merson în fața aceleași peluze blestemate aveau să adâncească în mintea tunarilor gândul că nu e anul londonezilor. Sezonul era compromis și deși era favorită la titlu, Arsenal avea să termine pe poziția a zecea în clasament, cu cel mai slab atac din tot campionatul și cu o diferență de 28 de puncte între ei și Manchester United, campioana din acel sezon.

În cartea ”Highbury: The Story of Arsenal in N5”, fosta glorie a tunarilor, Alan Smith, se destăinuia, confirmând blocajul psihologic ce-l reprezenta ”biblioteca”: ”There obviously wasn’t a curse but it did seem very strange without the North Bank cheering us on. Not scoring at that end became psychological in the end. You’d run out at Highbury and it just wasn’t quite right. But I still think that even having a mural there was better than having nothing at all. When you went to other grounds at the time it was surprisingly off-putting when the backdrop to the goal and the touchline was a building site. ”

Însă, cea mai bună descriere a contestatei peluze temporare îi aparține unui rival. În cartea sa autobiografică, Ian Rush povestește cum te simțeai în acel sezon pe Highbury: ”It was surreal. I’d receive the ball, see through my peripheral vision what seemed to be a bank of spectators, fire off a shot, only to hear no reaction from that end of the ground. I suppose it was better than being confronted with a building site”.

Ecourile peluzei Highbury Library

Pentru un sezon, ”Highbury Library” a ținut-o în loc pe Arsenal și i-a oprit brusc ascensiunea danezului John Jensen ce avea curând să fie uitat, cum am văzut de atâtea ori cu star-uri ale turneelor finale. Presa de la acea vreme nu avea cum să nu facă haz de necaz de problemele tunarilor, povestea ajungând chiar și până la The New York Times  : ”The Arsenal soccer club has 8000 new supporters guaranteed never to cause a riot, jeer their own team or complain about anything.”

Sezonul avea să fie ”salvat” de câștigarea Cupei Angliei, după o serie de victorii în deplasare, departe de zidul ilustrat cu fani de pe Highbury. Totuși, în pofida succesului din FA Cup, sezonul 1992-1993 va rămâne mereu în amintirea fanilor drept sezonul peluzei cu suporteri pictați. 

Surse:

• ”Highbury: The Story of Arsenal in N5” – John Suprling
• ”The most vocal corner of Highbury” – Issue 4, Box to Box Football

sursa foto: gettyimages.com

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!