Nu cred că sunt singurul care atunci când vine vorba de fotbaliști români în Anglia, se gândește că sigur mai sunt și atâția alții decât cei amintiți atât de des, precum Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Gabi Tamaș sau restul. Așa cum Dennis Politic joacă de câțiva ani bine-mersi la Bolton Wanderers și nu prea e băgat în seamă pe la noi, cu siguranță mai sunt și alți fotbaliști români cu experiențe în Insulă, dar a căror poveste a rămas uitată.

Atracția pe care o am pentru orașul Brighton mă face să mai arunc câte un ochi din când în când pe istoria clubului din East Sussex. Astfel, fără să vreau, recent am zărit o poză pe un site al unor suporteri ai Pescărușilor. Bă ești nebun?! Ăsta nu-i Iovan al nostru? Câteva minute și un google mai târziu, aflu că, da, Ștefan Iovan chiar a fost acolo și a îmbrăcat tricoul lui Brighton & Hove Albion. Cum a ajuns Iovan, legenda Stelei și ”Căpitanul de la Sevilla” la un club fără prestigiu, care până în acel moment avea în toată istoria bifate doar câteva sezoane în prima ligă din Anglia? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să înțelegem contextul perioadei, dar și strategia diferită operată de Pescăruși la acea vreme.

Brighton & Hove în anii 90: oraș în plină tranziție de la statul de ‘ghost town’ la ‘jewel in the crown’. (foto: theguardian.com)

Fotbaliștii români post-’89 și beneficiile culturale și monetare de a juca afară

Nicolae Ceaușescu a fost executat de Crăciun, iar revoluția din decembrie 1989 a dus țara către capitalism și către un free, open market, cum spun economiștii. Fotbaliștii români au fost avut șansa de a părăsi țara și de a experimenta beneficiile culturale și financare de a juca în străinătate. Hagi a plecat la Real Madrid, Lăcătuș la Fiorentina, Tudorel Stoica a mers la Lens, Dan Petrescu la Foggia, iar Silviu Lung la Logrones. Sunt doar câteva din cele mai amintite plecări de după Revoluție.

”As Labour and the Conservatives took the Greens’s policies, so too teams in Italy, Spain, Belgium and Sweeden – and in Stefan Iovan’s case, Brighton Hove and Albion – cherry-picked everything they wanted from the East as soon as political climate allowed them to do so. Just when Zvezda’s moment and Steaua’s moment, seemed to have arrived, it was over. That process had ramifications way beyond Steaua and Zvezda, beyond Bucharest and Belgrade.

But, just as 1989 was one of those years in which the world changed irrevocably, dramaticlly beyond all recognition, it was also a year in which something just as seismic started to happen in football.” (Rory Smith, The Blizzard – The Football Quarterly: Issue Ten)

Ce făcea Brighton diferit?

Într-o perioadă în care, în pauzele prilejuite de meciurile naționalelor, multe cluburi din Anglia mergeau în cantonamente în zone cu temperaturi ridicate sau jucau meciuri demon$trative în Dubai, Brighton & Hove Albion făcea ceva diferit. Pescărușii programau câteva din cele mai neobișnuite meciuri amicale dintre cele jucate de echipele din Anglia la acea vreme. Partidele aveau un dublu scop. Profitând de deschiderea granițelor fostelor țări socialiste, conducerea lui Brighton avea ocazia de a analiza calitatea jucătorilor adverși, pentru ca ulterior să încerce să-i oferteze pe cei mai tentanți.

În februarie 1990, după un amical cu Dinamo Minsk, Brighton îl transferaseră pe Sergei Gotsmanov. Bielorusul, un jucător necunoscut în afara Uniunii Soviectice, avea să devină în scurt timp un cult-hero pe Goldstone Ground, fiind trasferat apoi chiar de mai-marii de pe coasta de sud, Southampton.

Au urmat și alte amicale cu echipe din Est, iar în august 1990 a venit rândul Stelei București. Ca și în cazul amicalului cu Dinamo Minsk, Pescărușii au fost impresionați de un jucător și s-au înțeles cu roș-albaștrii pentru transferul căpitanului de la Sevilla, pentru o sumă de 60 000 de lire sterline, conform wearebrighton.com.

Imagine din barajul de promovare vs Notts County. Iovan, în roșu, în unul din cele mai urâte echipamente din istoria lui Brighton, după cum o spun chiar fanii Alb-Albaștrilor (Photo by Neal Simpson/EMPICS via Getty Images)

Iovan la Brighton

Aventura celui poreclit ”Moțăței” la Brighton a durat doar un an, timp în care românul a jucat doar în 6 partide.

Am făcut o greşeală atunci. N-am plecat în vară pentru că eram accidentat şi m-am grăbit în iarnă la prima ofertă, am plecat de dragul de a pleca. (Ștefan Iovan)

Iovan a debutat chiar în semifinalele play-off-ului de promovare în First Division, fiind titular în dubla cu Millwall. Deși Pescărușii nu marcaseră în ambele meciuri din campionat împotriva Leilor, Brighton a câștigat ambele manșe (4-1, 1-2) ajungând să joace meciul decisiv pentru promovare, pe Wembley, cu Notts County. Alb-albaștrii au pierdut însă cu 3-1 ceea ce azi e alintat ”The richest football game in the world”, iar românului i-a fost interzis drumul către prima ligă din Anglia. Iovan avea să mai joace doar câteva meciuri pentru Brighton în turul sezonului următor și revenit apoi în țară la Steaua, plecând apoi la Rapid.

De ce cred că transferul are o însemnătate aparte?

Episodul ”Iovan la Brighton” poate părea fără prea mare însemnătate, din categoria, ”mai lasă-ne bă Alex cu poveștile tale!”, însă cum scria și Rory Smith în The Blizzard, ”…it was also a year in which something just as seismic started to happen in football.”

Căpitanul echipei care câștigase Cupa Campionilor Europeni devenise un ”oarecare” la o echipă mică din a doua divizie a Angliei. Poate că sună prea dur să spui că o parte din jucătorii noștri s-au trezit după Revoluție la realitate, dar fără protecția și beneficiile de care au avut parte sub regimul comunist, reputația acestora începea să aibă de suferit odată ajunși în Vest. Iar dacă nu-l credeți pe Rory Smith când vorbește despre cum schimbările din mediul politic au influențat ireversibil fotbalul, poate tot Iovan o spune mai bine: ”Am plecat de dragul de a pleca”. Mirajul Vestului venise pentru fotbaliștii români, iar în goana după aur și experiențe noi, nimic nu avea să mai fie la fel. Ecartul dintre fotbalul din Est și cel din Occident avea să înceapă să se formeze și de aici nu mai era cale de întoarcere.

După cum spuneau fanii lui Brighton mai în glumă, mai în serios, cu peste 300 de meciuri la Steaua și câteva zeci de meciuri la națională, Fane Iovan e probabil singurul jucător care a reușit să câștige într-un interval scurt de timp două trofee la poluri opuse: atât Cupa Campionilor Europeni cât și Sussex Senior Cup…

Surse date:

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

  1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
  2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
  3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *