Ledley King: ce-ar fi fost dacă…

Nu cred că am fost singurul care a avut o mică tresărire duminică, prin prima repriză a meciului dintre Spurs și Everton. Nu, nu mă refer la ratarea uriașă a lui Richarlison, ci la momentul în care camerele de filmat l-au surprins pe banca de rezerve a lui Spurs pe Ledley King.

Englezul născut în East London a fost cooptat în această vară în staff-ul lui Jose Mourinho la Spurs, iar cu toată atenția pe documentarul făcut de Amazon, pare că s-a vorbit prea puțin de cel care în toată cariera sa a evoluat la un singur club, Tottenham Hotspur.

Thierry Henry spunea că Ledley King e cel mai bun apărător împotriva căruia a jucat, dar și singurul care nu era nevoit să-l faulteze pentru a-l deposeda. De altfel, dacă stau să mă gândesc, zău că nu-mi vine în minte un singur om care să fi vorbit vreodată urât de legenda lui Spurs. Deși a avut momente sclipitoare, King a avut însă o carieră departe de potențialul preconizat. Pe lângă desele accidentări, Ledley a avut și neșansa de a fi în aceeași generație cu câțiva dintre cei mai buni apărători din istoria naționalei Three Lions.

Ghinionul de a face parte dintr-o generație cu fundași de clasă

Fotbalul englez la începutul anilor 2000 era plin cu fundași centrali de calitate. Într-o altă viață, Jamie Carragher ar fi reușit mult mai mult de 38 de selecții în echipa națională. Dar i-a avut în fața sa pe Sol Campbell, Rio Ferdinand, John Terry, Jonathan Woodgate și Ledley King. Dintre toți aceștia, poate niciunul nu a fost atât de subapreciat cum a fost legenda lui Spurs.

Cum Real și Barcelona au încercat să-l transfere direct din cantonamentul de juniori al Angliei

În cartea sa, Peter Crouch, coleg la juniorii lui Spurs cu Ledley King, își amintește cum fundașul englez făcea legea pe teren, apărându-se cum îi plăcea lui Maldini (”He barely made a tackle because he seldom had to.”) dar și având flair cu mingea la picior.

At a time when we were familiar with the virtues of the English way, he was a continental cruiserweight, a defender who could do all the traditional stuff and things wed never imagined on top.” (Peter Crouch)

Crouch povestește și cum după un turneu de pregătire al naționalei U-18 a Angliei în Spania, reprezentanții lui Real Madrid și FC Barcelona l-au asaltat pe Ledley, încercând să-l transfere pe loc și să-l oprească din a se mai întoarce în Anglia. Nu poți să nu te întrebi cum ar fi arătat cariera englezului dacă ar fi evitat ”blestemata” tabară de antrenament de la Bovington.

”As a home boy he preferred to stay in London. It’s hard not to wonder how different his career may have been had he taken either offer. Because it was injuries that wrecked him, and injuries that prevented him from being a player that the whole nation knew and appreciated rather than just the insiders at Spurs”. (Peter Crouch)

Ghinionul accidentărilor și originea acestora: British Army’s Bovington Camp

În cartea sa, Peter Crouch scrie că el consideră că a fost acolo când problemele cu accidentările au apărut pentru Ledley King.

Echipa de tineret a lui Spurs a fost trimisă să se antrenze pentru o săptămână la The British Army’s Bovington Camp, cu scopul ca puștii să se îmbărbăteze. Doar că antrenamentele militărești aveau să aibă tocmai efectul opus și să fie tocmai cauza tuturor problemelor ulterioare ale viitorului căpitan al lui Spurs.

It was brutal stuff – sleeping in tents, up at 5AM, long runs when you were already exhausted, relentless numbers of sit-ups. We were sent off on another endless yomp despite Ledley complaining quietly that his hip was in bits. None of us wanted to give up. We thought we just had to get through it. And so afterwards, Ledley had a problem that wouldn’t go away. The wear on his joints from that week, at that stage of our physical development, was a crazy thing to inflict. (Peter Crouch)

Aproape că n-a fost sezon în care King să nu lipească măcar câteva meciuri, dar chiar și așa englezul a bifat peste 300 de meciuri în toate competițiile pentru Spurs, primind doar 8 cartonașe galbene și fiind în acea categorie rară a jucătorilor care au evoluat pentru un singur club. King a fost început ca titular în naționala Angliei la Mondialul din 2010, dar s-a accidentat în prima repriză, a fost schimbat și nu a mai revenit vreodată pentru Three Lions.

Ultimii ani din cariera de jucător au fost crunți, iar la 31 de ani Ledley și-a anunțat retragerea. În vară, clubul i-a oferit un post în staff-ul lui The Special One, iar acum King e din nou aproape de prima echipă a clubului mult iubit. “He has tremendous affinity with this club. Fans appreciate how much he accomplished as a true Spurs man on and off the pitch.” (Jose Mourinho).

După un debut de sezon 2020-2021 de uitat pentru londonezi, poate că prezența lui Ledley King pe marginea terenului a fost singurul lucru de ținut minte duminică cu Everton, după cum scria un fan al lui Spurs pe Twitter…

surse: Peter Crouch – How to be a Footballer; foto: bbc.co.uk

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

Show CommentsClose Comments

Leave a comment