Într-o lume a fotbalului aflată într-un continuu proces de dezvoltare sunt la mare căutare antrenorii dornici de a lucra sub un proiect de lungă durată. Bineînţeles, în majoritatea cazurilor, cum se întâmplă de altfel şi în fotbalul de la noi din ţară, cluburile nu au răbdare să acorde o anumită de timp pentru a-ţi putea rândui pe hârtie şi, implicit, pune în aplicare, propriile concepţii. Tocmai de aceea, foarte multe cluburi caută să instaleze pe băncile tehnice antrenori ce au capacitatea de a redresa situaţia cu “immediate effect”. Din această perspectivă, istoricul lui Mauricio Pochettino este ceva mai diferit.
Începuturile lui Mauricio Pochettino la Espanyol
20 ianuarie 2009. Atmosfera din interiorul vestiarului, cât şi al clubului Espanyol, este mai mult decât tumultoasă. Catalanii urmau să numească al treilea antrenor al sezonului 2008-09, iar sentimentul disperării începuse să se instaleze. Espanyol Barcelona se afla pe primul loc sub linia de menţinere în La Liga, iar niciun antrenor nu dorea să-şi asume o potenţială retrogradare la finele sezonului. Într-un timp util, oficialii clubului au apelat la o variantă low-cost, însă riscantă prin prisma lipsei de experienţă. La acel moment, Mauricio Pochettino era un jucător retras din activitate de doi ani şi jumătate, cu zero experienţă în calitate de antrenor principal. Îşi luase recent licenţa UEFA Pro şi era secund al echipei feminine a lui Espanyol, însă fără niciun fel de rodaj ca antrenor principal, mai ales la un club aflat într-o situaţie critică, într-unul dintre cele mai puternice campionate ale „bătrânului continent”.
La semnarea contractului i s-a transmis simplu: „Salvează-ne”. Când realizezi presiunea imensă exercitată asupra ta, în special dacă nu ai purtat niciodată responsabilitatea unui manager principal pe umeri, la un nivel cât de cât ridicat, atunci există posibilitatea să apară zile în care să te întrebi: „Oare am făcut alegerea potrivită? Oare sunt eu omul potrivit la locul potrivit pentru o asemenea provocare?”. Mauricio nu avea nimic de pierdut în acel moment. Absolut nimic. Pentru că lipsa lui de experienţă i-ar fi scuzat posibila retrogradare la finalul acelui sezon, însă toată vina ar fi fost aruncată pe oficialii lui Espanyol, care au preferat să rişte cu o asemenea numire, într-o situaţie de criză.
Şi cum nu se putea mai rău, atât pentru proaspătul antrenor, cât şi pentru Espanyol, venea chiar derby-ul Cataluniei, în Cupa Spaniei, împotriva Barcelonei. Presa spaniolă lua pentru prima dată contact cu filosofia de joc impusă de Mauricio Pochettino, adică tocmai modulul de joc pe care avea să-l perfecționeze, peste ani, la Tottenham: 4-2-3-1. Fiind adeptul unui joc de pressing agresiv, bazat pe un marcaj om-la-om, Pochettino a reuşit să smulgă o remiză miraculoasă pe propriul teren în manşa tur a Cupei Spaniei, acesta reprezentând primul şoc al lui Espanyol sub mandatul lui Pochettino.
A obţinut acest rezultat alături de un grup dezorientat de jucători, ce nu aveau nici măcar decenţa, sau mai bine spus dorinţa, de a da totul în cadrul şedinţelor de antrenament. Totul, din cauza întregii situaţii. La o săptămână distanţă, Espanyol era, în mod aşteptat, eliminată din Cupa Spaniei, însă printr-un scor de 3-2 ce avea să le dea, într-un final, încredere jucătorilor, oficialilor şi suporterilor că totul va decurge aşa cum trebuie până la finalul sezonului şi că echipa va reuşi să îşi scoată picioarele din nisipurile mişcătoare ale retrogradării.
La primul meci direct din campionat, dintre Espanyol şi Barcelona, sub mandatul argentinianului, Espanyol a realizat o surpriză şi mai notabilă şi a învins cu 2-1 o echipă ce avea să obţină tot ce se poate la nivel de club în sezonul 2008-09. În cele din urmă, Mauricio Pochettino a reuşit să o ducă pe Espanyol la finalul sezonului exact la mijlocul clasamentului, pe locul 10, depăşind orice aşteptări avute de la dânsul în ianuarie, la semnarea contractului.
Episodul Southampton
După un sezon 2010-11, în care Espanyol a terminat pe 8 în La Liga, clubul catalan a avut parte de un start nefericit în sezonul următor, astfel că postul de antrenor al lui Mauricio Pochettino a fost sacrificat. Cu inima împăcată că a reuşit să producă o schimbare la nivelul clubului atât în ambianţă, cât şi în rezultate, Poch nu avea decât să aştepte oferte din campionatele de top ale Europei, iar pe fir stătea Southampton, echipă ce tocmai renunţase la serviciile lui Nigel Adkins.
Sub multiplele semne de întrebare puse de presa din Albion la acel moment, Mauricio Pochettino a semnat un contract cu „sfinţii”, având datoria de a face lucruri miraculoase. În ciuda faptului că a încheiat sezonul 2012-13 pe locul 14, conducerea lui Southampton a avut încredere în abilităţile lui Mauricio şi i-au acordat undă verde pentru noul sezon, care o regăsea pe Southampton pe un formidabil loc opt, performanţă repetată în stagiunea 2002-03 din Premier League.
Mauricio Pochettino ajunge acolo unde îi este locul
În urma acestui rezultat, Mauricio Pochettino semna un contract valabil cinci ani cu Tottenham, însă statistica din spatele numirii sale este îngrijorătoare. Pe o durată de 12 ani, Tottenham a numit zece antrenori diferiţi. În primul său sezon pe White Hart Lane, Mauricio Pochettino a lăsat-o pe Spurs pe un loc cinci în Premier League, devenit deja sinonim cu ultimele clasări ale echipei şi două eliminări premature în FA Cup, respectiv Europa League. Cu toate acestea, Daniel Levy, patronul celor de la Spurs, a ales să-i dea credit în continuare argentinianului, care în ultimii patru ani a dus echipa de trei ori pe podium în Premier League şi spre o finală de UEFA Champions League.
Aceste realizări nu sunt întâmplătoare. Pochettino şi-a construit o imagine de antrenor neaclamat de presă, fie spaniolă, fie engleză, însă care a reuşit să stabilizeze fiecare echipă unde şi-a desfăşurat activitatea şi să aducă rezultate exclusiv prin muncă. Mulţi îl critică pe Mauricio pentru lipsa de trofee din CV-ul, însă haideţi să ne uităm în primul rând la nivelul loturilor antrenate de acesta şi investiţiile făcute.
Versatilitatea tactică a lui Mauricio Pochettino
Pe durata unui an competiţional 2018-19 mai mult decât istovitor pentru Tottenham-ul lui Mauricio Pochettino, tehnicianul argentinian nu doar că a dovedit faptul că se poate face performanţă cu investiţii reduse spre inexistente în ultimele două campanii de transferuri, dar şi că este un antrenor flexibil din punct de vedere tactic. Pe toată durata stagiunii precedente, Mauricio Pochettino a folosit nu mai puţin de zece sisteme de joc diferite:
• 4-3-2-1
• 3-5-2
• 4-3-1-2
• 4-2-3-1
• 3-4-2-1
• 4-4-2 (în anumite situaţii sub formă de romb)
• 3-4-1-2
• 5-3-2
• 5-4-1
• 4-3-3
Deşi 4-2-3-1 este sistemul de joc de succes pentru Pochettino, argentinianul a reuşit să îşi surprindă adversarii prin decizii inspirate, alteori schimbări venite pe moment, ce s-au dovedit a fi un succes. Spre exemplu, în meciul din turul sezonului precedent din Premier League, împotriva lui Manchester United, Mauricio Pochettino a profitat de faptul că, la acea partidă, Jose Mourinho, tehnicianul „diavolilor roşii”, urma să folosească sistemul de joc 3-5-2 şi a încercat să joace aceeaşi carte ca şi The Special One, prin utilizarea a doar doi jucători laterali în primul 11.
Astfel, Lucas Moura, având ca poziţie de bază extremă dreaptă, cu uşoare înclinări spre banda stângă sau chiar număr 10, a fost pus într-un dublet alături de Harry Kane, în faţa clasicului mijlocaş ofensiv Christian Eriksen şi cu mijlocaşii Dele Alli, Moussa Dembele şi Eric Dier aflaţi pe aceeaşi linie, formând în final 4-3-1-2, ce aduce aminte de vremurile din mandatul lui Carlo Ancelotti la cârma lui AC Milan şi al său „pomuleţ de Crăciun”. Rezultatele au fost mai mult decât vizibile din acest punct de vedere, şi asta nu doar pentru că Moura, cu o dublă, respectiv Kane au reuşit să-i administreze lui United un scor de neprezentare, dar jocul în ultimii 30 de metri prin capacitatea lui Eriksen de a opera şi în zonele de flancuri a făcut diferenţa într-o partidă în care Manchester United nu a utilizat niciun fundaş lateral.
Un alt exemplu concludent îl constituie meciul împotriva unui Chelsea preluat din drum de Maurizio Sarri şi care aştepta un sezon de pomină cu “bancherul” la cârmă. Cu Chelsea evoluând în deja obişnuitul 4-3-3, Mauricio Pochettino a optat pentru un 4-4-2 romb, de această dată cu Lucas Moura ieşit din schemă şi cu Son făcând pereche în linia de atac alături de Harry Kane. Un element surpriză l-a reprezentat, în schimb. Interschimbarea poziţiilor lui Christian Eriksen, respectiv Dele Alli, făcând rocada mijlocaş ofensiv-mijlocaş central şi vice-versa, lucru ce nu a afectat desfăşurarea ostilităţilor pe toată durata partied. Mai mult decât atât, la primul gol, marcat de Dele Alli, mijlocaşul danez a fost cel ce a fost găsit în postura de servant, punând pe “tavă” şi o pasă decisivă pentru Harry Kane, Tottenham având după primele 16 minute ale partidei un avantaj de două goluri pe tabelă.
În dubla manşă disputată în UEFA Champions League contra Borussiei Dortmund, Pochettino a ales o strategie pe cât de riscantă, pe atât de inteligentă. În lipsa lui Harry Kane, indisponibil în urma unei accidentări la gleznă, Dele Alli şi Eric Dier, Pochettino a adoptat un modul de joc 3-4-2-1, avându-i în linia de fundaşi centrali pe Alderweireld, Foyth şi Sanchez, iar Vertonghen şi Aurier au fost trimişi pe poziţiile de mijlocaşi laterali, pe tranziţie negativă sistemul devenind un 5-3-2. Pe lângă faptul că Vertonghen nu posedă cea mai bună viteză dintre fundaşii celor de la Tottenham, experienţa avea să fie cea care să facă diferenţa în deznodământul meciului.
În minutul 47 al meciului, Vertonghen livrează un assist pentru Heung-Min Son, ce făcea pereche în atacul londonezilor alături de Lucas Moura, deşi avea ca variantă de rezervă Fernando Llorente, însă cum Llorente este un atacant de careu şi nu jucătorul mobil şi tehnic precum Lucas Moura, Pochettino a ales să apeleze la serviciile brazilianului. Cu şapte minute înainte de finalul partidei, acelaşi Jan Vertonghen apare cu o contribuţie decisivă, însă de această dată în calitate de marcator, pentru ca Llorente, intrat pe parcursul meciului în locul lui Moura, să închidă definitiv ostilităţile primei manşe şi implicit să asigure o calificare în stil en fanfare către faza sferturilor de finală a competiţiei.
Un nou început pentru Mauricio Pochettino
Pe 19 noiembrie 2019, la 171 de zile după finala UCL pierdută în fața lui Klopp, Mauricio Pochettino era demis de la Tottenham. Lăsa în urmă o moștenire demnă de un antrenor world class, după 5 sezoane în care a transformat clubul și l-a pus pe harta fotbalului european. La momentul despărțirii dintre Pochettino și Spurs, 3 puncte o despărțeau pe Tottenham în clasament (locul 14, după 12 etape) de un loc Europa League în sezonul următor.
După o pauză de mai bine de un an de antrenorat, pe 2 ianuarie 2021, Mauricio Pochettino a semnat un contract pe 18 luni cu Paris Saint-Germain, la 18 ani după ce părăsise clubul parizian ca jucător.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.