Troy Deeney ar fi putut să fie zidar, dar a ales munca mai ușoară: fotbalul

Nu oricine ajunge să joace pe Wembley. Dintre cei care ajung să lovească o minge pe acel gazon bântuit de fentele unor fotbaliști imenși, puțini își pot păstra sângele rece puși în fața unui punct cu var și a unei execuții decisive, cu atât mai puțin când minutul e 90+4, echipa ta e condusă cu 1-2, iar miza e finala Cupei Angliei. Nu oricine poate bate. Troy Deeney însă… nu e oricine.

Un băiat din suburbiile Birmingham-ului care începe fotbalul în curtea legendarei Aston Villa, renunță la fotbal în adolescență, apoi e descoperit de un scouter într-un meci de amatori, pe care-l joacă beat și ajunge să fie căpitan al unei echipe din Premier League? Povestea lui Troy Deeney sună ca un basm și chiar este, pentru că fotbalistul de Premier League cu fizic atipic pentru acest nivel, a parcurs un drum lung până să îmbrace tricoul echipei sale în finala FA Cup.

Rădăcini: de la zidărie la primul contract de profesionist

Născut în Chelmsley Wood, un cartier în care BBC a ales să filmeze o serie despre viețile complicate ale familiilor cu venituri reduse, Troy este unul dintre cei 3 frați crescuți de o mamă rămasă singură și nevoită să lucreze 3 slujbe pentru a-și hrăni familia. Din adolescență a jucat fotbal pentru echipa locală, sau a cartierului mai bine spus, asta în timp ce era exmatriculat de la școală la 14 ani și decidea să nu se mai întoarcă vreodată la 16. Troy Deeney avea de gând să fie zidar și era încântat de perspectiva de a câștiga 120 de Lire pe săptămână din munca grea pe șantier, în timp ce juca și fotbal la Chelmsley Town (club din divizia a zecea a fotbalului englez astăzi).

Talentul său de golgeter, chiar la nivel de amatori, l-a pus pe harta scouterilor marilor cluburi engleze și așa a avut Deeney ocazia să dea probe la Aston Villa, fostă câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni. Avea 15 ani și timp de 4 zile urma să-și demonstreze calitățile pentru o șansă la un contract de tineret, asta dacă n-ar fi ales să sară peste primele 3 zile și să meargă doar la meciul din ultima zi. Deloc greu de imaginat, Villa nu i-a oferit un contract…

Nu avea să fie însă ultima întâlnire a lui Troy Deeney cu șansa de a fi mai mult decât un zidar din suburbiile Birmingham-ului. Un scouter al unei echipe importante din zonă, Walsall (liga a patra în acele vremuri), venit să-și vadă fiul jucând împotriva lui Chelmsley Town, a remarcat un fotbalist care a înscris 7 goluri din cele 11 ale echipei sale. Un asemenea talent nu avea cum să nu-i atragă atenția și l-ar fi șocat de-a dreptul dacă ar fi știut că Troy Deeney, atacantul de 18 ani pe care tocmai îl descoperise, era beat pe teren în acea zi. Antrenorul lui Chelmsley s-a asigurat că băiatul se prezintă la probele oferite de Walsall, trezindu-l de dimineață și dându-i banii pentru taxi. Troy Deeney semna astfel primul contract de fotbalist profesionist în iarna lui 2006.

Fotbalul se dovedește a fi mai simplu decât zidăria

Viața de fotbalist profesionist i s-a părut atât de ușoară lui Deeney, în comparație cu viața de zidar, dublată de cea de fotbalist amator, încât și-a schimbat atitudinea față de joc. Brusc, fotbalul nu mai era doar un joc, ci o meserie și… un viitor, o ieșire din cartier. De la 120 de Lire pe săptămână, salariul tânărului jucător devenea 1200 de Lire pe săptămână și viața nu mai era atât de grea.

Un mare șoc îl aștepta la Watford. Troy Deeney câștiga acum de 5 ori mai mult decât la Walsall și de 50 de ori mai mult decât în adolescență. Chiar trebuia să se țină de fotbal…

Poți scoate băiatul din Birmingham, dar nu poți scoate Birmingham-ul din băiat. Într-o seară de mai a anului 2011, Troy Deeney, alături de fratele lui și de alți doi prieteni, au mers într-un pub, unde au început o bătaie cu un grup de studenți, totul filmat pe camerele de supraveghere. Fotbalistul lui Watford a împărțit pumni și câteva picioare în capul unui bărbat căzut la pământ, în cel mai natural stil al huliganului britanic. A fost condamnat la 10 luni de închisoare, după ce a reușit să evite acuzația de abuz împotriva unui polițist venit la fața locului. Era iunie, în 2012, iar Deeney intra pe poarta închisorii din postura de golgeter al lui Watford.

Going to prison himself was the best thing that ever happened to me because I was ‘a little d**k.

Golgeterul deloc întâmplător

Eliberat după 3 luni, pe motiv de bună purtare, în septembrie deja juca fotbal, în Championship! Sezonul 2012/2013 avea să se încheie, pentru Watford, cu dureroasa înfrângere în fața lui Crystal Palace (1-0, gol Zaha), în finala play-off-ului de promovare în Premier League. Pentru a ajunge însă acolo, Troy Deeney a marcat 20 de goluri, ultimul fiind decisivul din semifinala cu Leicester, echipa care 3 ani mai târziu avea să câștige titlul în Premier League, cu o cotă de 5000:1.

În ciuda instabilității de pe banca tehnică, unde familia Pozzo, care deține clubul (plus Udinese din Italia și Granada din Spania), schimbă antrenorul în fiecare an, echipa a progresat. 46 de goluri a înscris Deeney, pentru Watford, în următoarele două stagiuni, devenind primul fotbalist din istoria clubului care marchează de 20 de ori, în trei sezoane consecutive. Natural, eticheta de „legendă” i-au atribuit-o fanii, iar banderola de căpitan a primit-o la debutul sezonului în care și-a dus echipa pe prima scenă a fotbalului britanic. Visa oare băiatul din Birmingham să ajungă vreodată în Premier League? Dar fotbalistul „grăsuț” care făcuse câteva luni de închisoare pentru o bătaie dintr-un bar, cu doar 3 ani în urmă?

„The biggest target man in the Premier League”

Când Pep Guardiola spune asta despre tine și tu ești contemporan cu Lukaku și Arnautovic, ceva faci bine pe terenul de fotbal.

Există o formulă a succesului pentru un atacant care nu e nici rapid, nici tehnic? În zilele noastre chiar? Ce face totuși, Troy Deeney ca să marcheze 37 de goluri în puțin peste 130 de meciuri de primă ligă engleză?

Se înșurubează și se bate corp la corp, tibie la tibie, tâmplă la tâmplă. Te dărâmă dacă ești pe traiectoria lui, deși știi pe unde va veni și ai timp să reacționezi. Citește jocul cu acel fler pe care atacanții mari îl au, însă nu e vreo mașină de goluri pentru că fizicul i-a rămas cel de zidar. Mereu pare că are niște kilograme în plus și poate chiar le are, dar asta nu-l împiedică să găsească, din când în când, câte un culoar către poartă. Și nici să bată, bine de tot, penalty-uri. În ultimele 4 sezoane, de când Watford e în Premier League, Deeney a înscris de 13 ori, din 16 execuții de la punctul cu var. 81%, mai mult decât respectabil.

Într-un interviu cu Oliver Kay, pentru The Times, Deeney își explică atitudinea pe teren și, poate fără să vrea, acel „ceva” care-l transformă dintr-un fotbalist oarecare într-un terorist al apărărilor adverse:

Can you do me a favour and mention how small I am? Everyone goes, ‘Oh Troy Deeney: big target man’, but I’m only just 6ft (1.82m). Chris Smalling is 6ft 4in (1.94m). I’m a dot next to him. And someone described me as ‘angry’ the other day. Do I really come across as angry?

Aggressive, maybe… That’s only because I’m not as good as others technically, so I have to bully them a bit.

Așa ajungi să fii cel mai temut target man din Premier League, abuzând puțin (doar „puțin”) apărătorii deloc plăpânzi din cel mai disputat campionat al lumii.

Alegerile lui Troy Deeney

Pe 7 aprilie 2019, a doua semifinală a Cupei Angliei s-a jucat, pe Wembley, cu peste 80.0000 de spectatori în tribune. Wolverhampton a condus-o pe Watford cu 2-0, până aproape de minutul 80, când o sclipire de geniu a lui Gerard Deulofeu, fotbalist trecut pe la Milan și pe la Barcelona, a făcut 1-2. Watford s-a aruncat în atac, nu mai era nimic de pierdut.

Privindu-l pe Troy Deeney, robust ca o statuie antică, adaptată la deliciile vieții moderne, ai spune că nu prea ai cum să-l pui jos. Fostul zidar știe însă să cadă, la nevoie, și o face perfect, la o intervenție a lui Dendoncker, chiar sub ochii arbitrului, în careu. Penalty! Minutul e 90+4 și tot Deeney își asumă execuția. Face 2-2 și sprintează spre galeria lui Watford cu o viteză pe care nu o trădase vreodată, până în acel moment al carierei. În prelungiri, mai sclipește o dată Deulofeu și Viespile merg în finala FA Cup. 3-2 e scorul și, dacă mai era vreun dubiu, se confirmă structura de oțel a nervilor căpitanului.

Imediat după meci, Deeney declara:

If anyone is watching, I’d like a new deal please.

Spre deosebire de premierul Marii Britanii, Theresa May, probabil că Deeney chiar va primi un nou „deal”.

Să derulăm puțin înapoi. Nu mult, doar până pe 22 septembrie 2018, când Troy Deeney a fost căpitanul lui Watford în remiza 1-1 cu Fulham, pe Craven Cottage, în Premier League. La jumătate de oră după meci, Deeney vorbea relaxat cu presa, într-un interviu la Sky Sports, când camera se mută pe picioarele fotbalistului. Genunchiul stâng avea o tăietură adâncă, urâtă, semnătura crampoanelor unui adversar, iar laba piciorului drept era legată cu gheață. „Ești bine?”, întreba, ezitant, reporterul.

Probably a few broken bones. We’ll know more tomorrow, after the scan. Yeah, really, broken bones, that’s what it feels like right now. But hey, it is what it is, ain’t it?

La 8 ani de la seara de mai în care se bătea într-un bar și ajungea la închisoare, pe 18 mai 2019, Troy Deeney va juca meciul carierei sale, finala Cupei Angliei, împotriva lui Manchester City. Ar fi putut să-și rupă oasele piciorului pe șantier sau prin pub-urile Londrei, dar el a ales s-o facă pe teren și să zâmbească relaxat la finalul zilei de muncă în cea mai frumoasă nebunie din lume: fotbalul.

Surse: watfordobserver.co.uk, Wikipedia, TheTimes.co.uk

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.