Dacă săptămâna trecută scriam de Burnley și de cum în pofida rezultatelor, trupa lui Dyche nu prea e una la modă, într-o altă postură se află Watford FC, un club despre care putem spune orice, dar nu și că nu… încearcă. Din 2012, de când clubul a fost preluat de familia Pozzo, ”Viespile” au promovat din Championship și au devenit o echipă de mijlocul clasamentului în Premier League. Fanilor le e greu să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat o echipă de ”mijloc” în ziua de azi? Tragi la primul loc care te salvează de la retrogradare sau la ultimul loc care te duce în Europa?

În ultimii ani, Watford a transferat de la Juventus, a avut pe bancă un fost antrenor de la Inter, a vândut în China și și-a bătut recordul de transferuri. Ați spune că asta înseamnă să fii un club modern. Poate că da, dar pe undeva, în toata goana asta după aur, ”Viespile” au pierdut ceva. Ceva ce poate nu se cuantifică în poziția din clasament sau în milioanele cheltuite.

The identity of a football club, at the top and the bottom, is everything. (Graham Taylor)

Trecutul a fost mereu unul zbuciumat pentru gruparea de la marginea Londrei. Fondată în 1881, Watford a evoluat în ligile inferioare în marea majoritate a primului secol de existență. Asta până a intrat în scenă Graham Taylor, cel decorat ceva mai târziu cu Order of the British Empire. În timpul primului mandat al englezului la club, între 1977 și 1987, Watford urcat din liga a patra până în primul eșalon. Echipa chiar a terminat pe locul doi în prima divizie în sezonul 1982-83, a evoluat în Cupa UEFA în 1983-84 și a ajuns, de asemenea, în finala FA Cup din 1984. După plecarea acestuia, clubul a înregistrat un deceniu de declin între 1987 și 1997, iar salvarea avea să vină de la același om: Taylor avea să se întoarcă în calitate de manager și să o ia de la capăt, realizând din nou două promovări succesive. Watford începea sezonul 1999-00 în Premier League, iar fanii ”Viespilor” nu-l vor uita niciodată pe englez.

Familia Pozzo a salvat clubul de la problemele grave financiare, dar în același timp, fanii lui Watford văd o echipă cu care le este greu să se asocieze. Conform transfermarkt.co.uk, Watford a adus 20 jucători noi în vară și a lăsat să plece alți 22 de oameni. Asta după ce cu un an în urmă, adusese 29 de jucători și lăsase să plece 27 de oameni (inclusiv veniri sau plecări după împrumuturi). Watford are un lot cu jucători în majoritate străini, schimbă an de an antrenorul, aducând poate cea mai la modă soluție disponibiă pe piață și foarte rar promovează juniori din propria pepinieră.

 Fanii vin la meciuri mai mult ca la un eveniment social. Recent, citeam mărturia unui fan care spunea că, după atât de multe mutări la club, îî e mai simplu să spună primul unsprezece al echipei din barajul cu Leeds din 2006 decât dacă Mauro Zarate mai e sau nu jucătorul ”Viespilor”. Cu o singură victorie în ultimele șase meciuri, Marco Silva, cel mai la modă antrenor din Insulă în această vară, tocmai ce-a fost concediat de pe Vicarage Road. Cu toată abundența asta de mutări, n-ai cum să nu-ți pui întrebări. Chiar poți schimba lotul și antrenorii la infinit până când prinzi o mână norocoasă ca la Poker?

Pentru a face un pas în față, Watford are nevoie de mai mult decât un transfer spectaculos sau un antrenor cu nume. Mucho, mucho mas, așa cum îi place lui Pep să spună.

surse foto: skysports.com. gettyimages.com; sursă date: transfermarkt.co.uk

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *