La doar doi ani după o întâlnire de poveste dintre Dinamo Bacău și Arsenal Londra, o altă echipă românească avea să dea piept cu un club din nordul Londrei în primăvara europeană, de această dată într-o nou-înființată competiție. Cupa Orașelor Târguri, competiția de rang secund la nivel de cluburi în Europa între 1955 și 1971 avea să fie predecesoarea Cupei UEFA. Vechea competiție crescuse de la 11 echipe în prima ediție (1955-58) la 64 de echipe în ultima (1970-71) și captase o reputație atât de mare pe scena fotbalului european încât a fost preluată de UEFA și rebranduită sezonul următor drept Cupa UEFA.

UTA în culorile rivalei lui Spurs, datorită baronului von Neuman

”Bătrâna Doamnă” a fost înființată în 1945 de baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, care a studiat în Londra și care se îndrăgostise de echipa de pe Highbury în acea perioadă. De altfel, culorile clubului au fost alese asemenea echipei pe care o simpatiza baronul Neuman, Arsenal Londra:

”Şi ce culori să aibă echipa? După multe discuţii s-a notat să fie alb cu verde. Nimeni nu ştie azi că, pentru câteva minute, UTA a avut aceste culori:alb-verde. Atunci baronul, care avea în minte combinaţia alb cu roşu, ca la Arsenal, dar era atât de delicat încât nu voia să impună nimic, a fost salvat de cineva de la Comunitate care a zis că nu se poate «alb cu verde, pentru că sunt culori naziste». Oamenii s-au trezit şi a rămas alb cu roşu, ca pe Highburry. Ca Highbury avea să fie şi stadionul, doar că un pic mai mic.” (Dionisie Piros în convorbiri cu Marius Mitran şi Marian Olaianos)

În sezonul 1971-1972, proaspăt vice-campioană, UTA Arad avea să participe în proaspăt formata Cupă UEFA. La doi ani de la victoria faimoasă a arădenilor din Cupa Campionilor Europeni cu Feyenoord Rotterdam, entuziasmul era uriaș în oraș la revenirea într-o competiție europeană, iar nimeni nu mai avea să-i privească de sus pe români, așa cum făcusera batavii cu doi ani în urmă:

Ne-au luat la mișto când au văzut cum eram îmbrăcați. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă, am jucat cu bocanci, jambiere și șorturi de la ei, și cu tricourile noastre.” (Gavril Birău, fost component UTA Arad)

Cu o echipă experimentată, cu un nucleu care era deja sudat în Europa, cu atacantul Flavius Dominde în mare formă, „Bătrâna Doamnă” eliminase pe parcurs pe Austria Salzburg (4-1, 1-3), Zagłębie Wałbrzych (1-1, 2-1) și Vitória Setúbal (3-0, 0-1). Sorții au decis ca în sferturile de finală, arădenii, lideri în acel moment în Divizia A, să dea piept cu Tottenham Hotspur.

Câteva imagini de colecție cu ”programul” meciului retur de pe White Hart Lane care s-a tipărit și înmânat celor care au participat la meci pot fi văzute mai jos.

Programul de meci de la partida dintre UTA și Spurs curpindea surprinzător de multe informații despre echipa arădeană, despre fotbalul românesc, despre orașul Arad, dar avea și o secțiune cu o mică avancronică a meciului în limba română. Un text care redă autenticitatea acelor vremuri:

”Adresăm reprezentanților oficiali și jucătorilor echipei UTA un bine ați venit cordial și sportiv pe stadionul nostru White Hart Lane. Textiliștii arădeni n-au apărut încă pe acest teren și aceasta adaogă meciului de azi un aspect nou și un interes mai mare. Coincidența a făcut ca să avem adversari români în două tururi succesive. Doar la trei luni după aceea avem din nou vizitatori din această țară. Meciurile cu cluburi din țări îndepărtate trezesc întotdeauna un interes specific și de aceea noi anticipăm o luptă memorabilă. Adresăm un bine ați venit călduros și suporterilor echipei UTA și totodată exprimăm speranța că ei vor fi răsplătiți pentru lungul lor voiaj cu un spectacol fotbalistic de cea mai bună calitate.”

Era prea târziu însă pentru ai noștri. Arădenii au abordat returul cu puține șanse, după ce pierduseră cu 0-2 în tur.  Lipsa de meciuri în picioare datorată pauzei de iarnă din România și cantonamentul eșuat din Arabia Saudită au făcut ca londonezii să aibă o misiune mai ușoară în dubla-manșă:

„Suntem in sferturi. Jucăm cu Tottenham. Ne pregătim în Arabia Saudită, pe terenuri tari ca betonul, în loc să mergem în Venezuela, cum era planificat. Doar că, cineva din conducere a vrut 1.000 de dolari și a invocat motivul vizei. Eu eram la echipa naționala și stiam că nu se punea problema de viză, de la turneele din America de Sud sau de la CM din Mexic ’70. Așa pregatire, așa meci: UTA – Tottenham 0-2.” (Flavius Domide, fost component UTA, pentru evz.ro)

Chiar și așa, la retur, pe un gazon ”masă de biliard”, după cum își amintește Viorel Sima. ”Bătrâna Doamnă” a pus probleme serioase lui Spurs, conducând cu 1-0 pe White Hart Lane, lovind o dată bara, având și un gol anulat când se aflau la conducere.

”A fost cea mai mare performanță de pâna atunci, de la noi din țară. Sferturile cu Tottenham… o echipă foarte bine organizată, cu Peters, campion mondial in ’66, alți doi galezi de națională, o echipă mare…Pierdem la Arad cu 2-0, după povestea cu turneul la care s-a renunțat, în America de Sud. Nu era voie să ne pregătim decât cu rușii, cu ăștia din lagărul comunist. La ei, avem 1-0 si controlam jocul. Nu crezi că arbitrul, un portughez, anulează golul lui Kun. Era 2-0 pentru noi și intram în prelungiri, ba nu, cred că îi și băteam, că erau terminați…” (Viorel Sima, fost component UTA Arad)

Spurs aveau să treacă mai departe și eventual chiar să câștige competiția, devenind astfel primul club care își adaugă în vitrină Cupa UEFA, învingând într-o finală disputată în dublă manșă pe Wolverhampton Wanderers.

Revenirea la realitate

Aproape cinci decenii mai târziu, ambele echipe își construiesc un stadion nou, dar se afla la poluri diametral opuse. Tottenham Hotspur a evoluat şi a devenit anul acesta în premieră unul din cele mai bogate zece cluburi din lume, conform raportului Deloitte. În acelaşi timp, în România, după câteva retrogradări, UTA Arad trece printr-o mare criză de identitate, cu câteva entități care susțin că sunt adevărată echipă, un model care devine tot mai des întâlnit în fotbalul românesc.

Fotbalul s-a schimbat. În epoca romantică a fotbalului, când toată lumea era înapoiată, practic nimeni nu era înapoiat. Talentul unui Domide putea face diferenţa. Însă odată cu tranziţia de la epoca romantică a fotbalului la cea modernă, decalajul dintre noi și ei e tot mai adânc, iar amintirile devin tot mai îndepărtate.

Surse:

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *