FeaturedSpecial

Scurt ghid despre echipele și stadioanele din Londra

Este Londra capitala fotbalului mondial?

Al doilea cel mai mare oraș al Europei ar putea fi capitala lumii din punct de vedere al diversității. Londra e un ’’melting pot’’, un oraș de 1.572 km2 și 8.8 milioane de locuitori, un mix de oameni din toată lumea, de culturi, mâncăruri, arhitectură și…fotbal.

Dar Londra e și orașul cu 15 echipe profesioniste de fotbal. Da, cincisprezece. Cel mai probabil, situație unică în lume (prin comparație, Parisul are doar 3).Dacă mai adăugăm aici câteva zeci de echipe semi-profesioniste și alte câteva sute de echipe de amatori, ei bine, cu atâtea oportunitati fotbalistice ar fi și păcat să vii in vizită la Londra fara sa vezi un meci. E deci Londra capitalala fotbalului mondial? Sau măcar orașul derby-urilor?

Mai jos am adunat câteva detalii despre cele 15 echipe profesioniste ale orașului și despre stadioanele lor, cum sa ajungi acolo sau prețul biletelor. Dar și câteva sfaturi extra, dacă tot ai de gând să ajungi la Londra pentru fotbal.

Vorbim despre cluburi cu peste 100 de ani vechime care și-au mai schimbat identitatile, stadioanele sau jucătorii, dar care au marcat profund istoria cartierelor Londrei și istoria fotbalistică a lumii.

Dispunerea pe hartă a cluburilor de fotbal din Londra. Sursa: LondonFootball.Altervista.org

Cluburile de Premier League din Londra

Arsenal Football Club

Fondată în 1886 de către munictorii de la fabrica de armament Woolwich din sudul Londrei, Arsenal e primul club londonez devenit profesionist, în 1891. Mutarea din 1913 in nordul orașului, unde Tottenham funcționa deja, e și sursa rivalității dintre cele două cluburi. Cu milioane de fani în toată lumea, Arsenal e probabil cel mai cunoscut brand fotbalistic al Londrei. Astăzi, clubul încearcă să își regăsească o identitate după era de 22 de ani a lui Arsene Wenger. Sarcină grea, iar Unai Emery e cel care trebuie să ducă echipa acolo unde suporterii londonezi au fost obișnuiți.

Vechiul Highbury și noul Emirates Stadium. Sursa: Arsenalpics.com

Dacă ai prins sezonul de vis al echipei lui Wenger din 2003-2004 nu ai cum să uiți legendarul Highbury (38.419), cu tabela lui din zona cornerului. Din 2006 insă Arsenal evoluează pe modernul Emirates Stadium (60.000), la doar 500 de metri de fostul stadion, transformat în complex imobiliar. Cele mai ieftine bilete incep de pe la 27 de lire (la etajele superioare ale Emirates – dar de multe ori se joacă cu casa închisă) iar fanii nu prea sunt fericiți cu prețurile mari ale abonamentelor. Acces – metrou Holloway Road.

Chelsea Football Club

Unul dintre cele mai tinere cluburi londoneze, Chelsea, apărută abia în 1905, e astăzi singurul club din capitala Marii Britanii câștigător al Champions League, în 2012. Situată mai precis în cartierul Fulham al Londrei, casă a celebrei firm Chelsea Headhunters, echipa londoneză a câștigat Cupa Cupelor în 1971 și 1998, dar stabilirea în elita fotbalului continental s-a făcut abia după venirea lui Roman Abramovici în 2003. Au urmat apoi titluri în Premier League, FA Cup, titluri continentale. De anul trecut au tot apărut însă zvonuri despre dorința lui Abramovici de a vinde echipa. Cum ar arăta Chelsea fără magnatul rus, care este cetățean israelian, mai nou?

Chelsea e una din puținele echipe care joacă pe același stadion, Stamford Bridge (40.853), încă din anul fondării. Stadionul, proiectat inițial de Archibald Leicht, mai păstrează puțin din farmecul inițial după renovarea din anii ’90 (având astăzi în incintă un megastore, un restaurant, un club și chiar un hotel). Ba mai mult, Chelsea a propus în urmă cu doi ani un nou plan de modernizare, care ar fi mărit capacitatea de la 41.000 de locuri (adesea pline în timpul unui sezon) la 60.000 – după o investiție de 500 de milioane de Lire. Deși obținuse avizele necesare din partea municipalității locale în ianuarie, clubul a emis un comunicat în mai 2018 în care anunța că planurile au fost puse on hold, fără un orizont de timp stabilit. Biletele încep de la 30 de lire iar pentru acces – metrou Fulham Broadway.

Planul celor de la Chelsea pentru modernizarea Stamford Bridge, momentan pus on hold. Sursa: ChelseaFC.com

Crystal Palace

Fondat precum Chelsea, în 1905, în parcul de lângă Palatul de Cristal, gazda expoziţiei mondiale din 1851, Crystal Palace nu are niciun trofeu în palmares, ajungând de 2 ori în finala FA Cup, în 1990 și 2016. Din 2013 din nou în Premier League, The Eagles au reușit să se mențină fără foarte multe emoții în primul eșalon. Situat în zona de sud a Londrei, cu un fan-base provenind în principal din zonele din jur, Surrey, Kent, Croydon, Palace e un club cu un puternic atașement local. De exemplu, ca să poți cumpăra bilete la meciurile vulturilor trebuie să achiziționezi înaine un membership (cel mai ieftin pachet pleaca de la 24 lire, biletele apoi de la 30 de lire).

Și pentru că vorbeam de bilete, Selhurst Park (26.047) e casa Vulturilor din 1926. Cluburile din Londra nu sunt renumite pentru fanii gălăgioși, dar aici probabil vei găsi cea mai faină atmosferă din Londra în primul eșalon. Cum stadionul s-a umplut la peste 95% din capacitate meci de în ultimele sezoane, Palace a primit deja undă verde pentru proiectul de extindere a Main Stand, pentru a ajunge la 34.000 de locuri. Proiect care include, cum altfel, o fațadă din sticlă, pentru a aminti de originalul Palat de Cristal. Accesul se face din stația de metrou Norwood Junction.

Hartă a loialităților fotbalistice din Londra, după hastag-uri ale echipelor folosite în tweet-uri. Sursa: Theinformationcapital.com

Fulham

Cu o istorie de 140 de ani (fondat în 1879), Fulham e cel mai vechi club încă profesionist din Londra. Situat în cartierul cu același nume (un cartier exclusivist astăzi, cu cel mai mare venit/gospodărie din UK, popular printre ruși, australieni) Fulham e și primul club deținut de un patron străin din Marea Britanie, în persoana lui Mohamed Al-Fayed in 1997. The “Cottagers” nu au niciun trofeu important în palmares și cea mai mare performanță rămâne finala Europa League din 2010, pierdută în fața celor de la Atletico Madrid. Dacă după 2000 ne obișnuisem cu Fulham în Premier League, după 13 sezoane echipa a făcut un periplu prin Championship pentru a reveni din 2018 pe prima scenă a fotbalului britanic.

Ah, Craven Cottage (25.700). Pentru mulți e poate cel mai romantic stadion din Premier League, un loc ce amintește de fotbalul de altădată, cu pavilionul original din 1905 proiectat de Archibald Leicht, cu exteriorul său din cărămidă similar cu Ibrox Park. Sa mergi la un meci de Premier League, să plătești câteva zeci de lire pe un bilet să găsești un scaun de lemn = priceless. Din 2018 lucrurile se mai schimbă iar cei de la Fulham plănuiesc să extindă tribuna dinspre Tamisa pentru a ajunge la 29.600 de locuri. Accesul se face de la stația Putney Bridge, biletele încep de la 30 de lire (peste 45 de lire în pavilionul istoric, Johnny Haynes Stand), iar barurile din zona, King’s Arms sau Temperance, sunt perfecte pentru warm-up.

Johnny Haynes Stand sub soare, un loc parcă din altă epocă. Sursa: Ranker.com

Tottenham Hotspur

Apărută în 1882, Spurs e prima echipă din Londra care a câștigat o competiție europeană – Cupa Cupelor în 1963. Tottenham se mai mândrește cu 2 titluri de campioană și alte 8 FA Cup, dar și cu un suport puternic în nordul și estul orașului, de unde și rivalitatea cu Arsenal, istoricul North London Derby. Deținută și condusă din 2001 Daniel Levy (despre care Alex Ferguson spunea că o negociere cu el e mai dureroasă decât operația sa la șold), Tottenham a revenit în elita fotbalului britanic, celebrul Big 6, și dă din ce în ce mai mulți fotbaliști la naționala Angliei.

Ei bine, perioada de tranziție către noul stadion e aproape de final. Pe scurt, vechiul White Hart Lane (36.284) și-a încheiat misiunea în 2017 – la acel moment stadionul cu cea mai mică suprafață de joc din prima ligă. A urmat apoi mutarea temporară pe Wembley (stadionul cu cea mai mare suprafață de joc din UK și deh, acomodarea grea..). Și apoi panourile publicitare din toamnă în care promovau viitorul stadion ca singurul loc din Londra unde vei putea vedea meciuri din Champions League. Cu mutarea întârziată până prin martie/aprilie, cel mai probabil (deci încă nu știm dacă se joacă sau nu UCL acolo), noul Tottenham Stadium (62,062) e aproape de inaugurare și va fi cel mai modern stadion din UK. Acces – metrou Wembley Park (încă) sau stația Tottenham Hale pe viitor. Pentru bilete ai nevoie mai întâi de un cont de membru pe site-ul clubului. Dacă cele mai ieftine încep de la 30 de lire, abonamentele sunt pentru sezonul în curs cele mai scumpe din Premier League.

Noul stadion al lui Tottenham a costat aproape 1 miliard de lire. Sursa: TottenhamHotspur.com

West Ham United

Fondată în 1895 (ca Thames Ironworks FC inițial), echipa din estul capitalei a lipsit doar în 3 sezoane din prima ligă, de la apariția oficială a Premier League în 1992. Clubul a câștigat de 3 ori FA Cup, Cupă Cupelor în 1965, însă cea mai bună clasare în prima ligă a fost un loc 3 în sezonul 85-86. Cunoscută în lumea largă pentru fanii din Inter City Firm (asta și datorită filmului Green Street din 2005), West Ham a intrat astăzi într-o nouă etapă a existenței, după relocarea pe Stadionul Olimpic.

Olympic Stadium într-o bulă de săpun. Sursa: PremierLeague.com

În 2016, Ciocănarii au renunțat la legendarul Boleyn Ground (35.016) pentru a se muta tot în zona de est a orașului în mult mai modernul London Stadium (60.000), stadion construit pentru Jocurile Olimpice din 2012 (și pentru a cărei închiriere pentru 99 de ani s-au mai luptat Tottenham și Leyton Orient). Primul sezon pe noul stadion nu a fost unul prea fericit, cu o prestație mult sub așteptări a echipei și cu revoltele fanilor, dar se pare că anul acesta West Ham și-a regăsit echilibrul necesar pe toate planurile. Accesul la stadion se face din stația Stratford iar biletele încep de la 25 de lire, mai ieftine față de celelalte echipe din Premier League. Forever blowing bubbles!

Cluburile de Championship din Londra

Brentford

Probabil că Brentford (1889) nu e prima echipa care îți vine în minte când vorbim despre fotbalul din Londra. În cei 129 de ani de existență, Brentford F.C a evoluat în prima divizie doar în anii ’30, iar în ultimii 40 de ani a fost mai mult în al treilea eșalon al fotbalului britanic. Din 2014 însă e o prezență constantă în Championship, unde a avut ocazia să dispute numeroase meciuri cu rivalii locali, QPR și Fulham.

Deși destul de mic, cu doar 12.300 de locuri, Griffin Park, casa celor de Brentford, e un stadion special. În primul rând e printre puținele din ligile profesioniste cu standing terracing, în urma unei dispense speciale primită de la Sports Ground Safety Authority. Apoi, Griffin Park e literalmente stadionul cu un pub în fiecare colț al terenului (The Griffin, The Princess Royal, The New Inn, The Royal Oak – tu alegi). Cu toate astea, din 2017 The Bees au început construcția unei noi arene de 17.250 de locuri, Brentford Community Stadium, cu planul de a fi gata pentru sezonul 2020-2021, stadion pe care îl vor împărți cu echipa de rugby London Irish. Acces – stația de tren Brentford, iar biletele încep de la 23 de lire pentru peluze, acolo unde ai șansa să stai în picioare.

Griffin Park va deveni istorie în 2 ani, lăsând loc unui stadion mai mare pentru ”The Bees”. Sursa: Wikipedia.org

Millwall

Fondată în 1885 în cartierul cu același nume de pe Isle of Dogs (astăzi zona de birouri Canary Wharf), Milwall era la început la doar 3 mile de stadionul lui West Ham United, pe aceași parte a Tamisei. Și cum fanii ambelor echipe erau muncitori la docuri la companii concurente, celebra rivalitate a apărut natural. Astăzi meciurile sunt mai rare (ultimul în 2012, în liga a-2-a, și ultimele incidente grave în 2009) asta pentru că ultimii ani au fost un yo-yo între a doua și a treia ligă pentru ’’The Lions”. De altfel, Milwall nu a mai jucat în prima ligă din 1990, deci nu a prins niciun sezon din noul Premier League. Leii rămân în continuare poate cea mai puțin populară echipă din UK, fiind unul dintre primele cluburi asociate cu huliganismul, incă din anii ’70 (nici azi nu primesc foarte multe bilete în deplasări, din aceleași motive).

Situat între două linii de cale ferată și înconjurat de pasaje subterane intimidante pentru un fan în deplasare (pe care poate ți le amintești din bătăile din filmul Green Street), The New Den (20.146) a fost construit în 1993, la un kilometru de fosta ’’Vizuină’’ a clubului. Cartierul e unul muncitoresc, plin de service-uri auto și mici făbricuțe, dar atmosfera dinainte de meci e una specială, la fel ca fanii celor de la Milwall (cu al lor câtec ‘’no-one likes us, we don’t care’’). Iar melodia celor de la The Clash – London Calling, sună poate cel mai bine aici. Accesul se face din stația de tren South Bermondsey, iar biletele încep de la 22 de lire (ai nevoie de un cont cu adresa de mail înainte).

No-one likes us, we don’t care! O frază care spune multe despre atitudinea fanilor lui Milwall. Sursa: Independent.co.uk

Queens Park Rangers

Echipa din vestul Londrei a apărut în 1886, din fuziunea a două echipe locale (una din ele datând din 1882, de aici anul care apare pe emblema clubului) și și-a luat numele de la zona de unde veneau jucătorii de atunci, parcul Queens, puțin mai la nord de stadionul de azi. QPR și-a trăit momentele de glorie în anii ’60-’70, cu o Cupă a Ligii în 1967 și un loc 2 în prima ligă în 1976. Dacă până în 1996 QPR a jucat constant în prima divizie britanică, de atunci doar în 3 sezoane am avut ocazia să vedem echipa londoneză în Premier League, după 2011, odată cu ownership-ul malaezian. În ultimii ani de Championship, Queens Park Rangers e mai degrabă abonată la jumătatea de jos a clasamentului (sezonul de față nu face excepție).

Poate un caz unic în Londra, cei de la QPR au schimbat peste 20 de stadioane pana sa se instaleze definitiv pe Loftus Road in 1963, arena de 18.439 de locuri. Stadionul pe care l-ai putea confunda din lateral cu o clădire de birouri din anii ’70 e situat în cartierul Shepperd’s Bush, o zonă cu mulți australieni și neo-zeelandezi – de aici și numărul mare de fani ai QPR la antipozi. Biletele încep de la 20 de lire, iar accesul la stadion se face din stația Wood Lane, de lângă studiourile BBC.

Cluburile de League One din Londra

AFC Wimbledon

De unde să începem povestea Wimbledon? Oficial povestea AFC începe în 2002. Neoficial, în 1899, odată cu Wimbledon Football Club – echipă din sudul Londrei care s-a perindat multă vreme în ligile inferioare. Abia în 1985 londonezii au urcat în prima ligă, pentru ca în 1988 să producă marea surpriză, câștigând FA Cup în fața Liverpool. Și deși s-a menținut în prima divizie britanică până în 2000, problemele ”găștii nebune”, cu jucători ca Vinnie Jones în lot, au început tocmai de la stadion. În anii ‘90, clubul a trebuit să transforme vechiul Plough Lane în all seated stadium după recomandările federației engleze, dar cum mișcarea era considerată prea scumpă la vremea aceea, Wimbledon s-a mutat temporar pe Selhurst Park, stadionul lui Palace.

După un exil de durată, în 2001 managementul cedează presiunilor și decide să mute echipa în Milton Keynes (85 km distanță), oraș fără echipă dar cu stadion, ajungând primul club in istoria ligii relocat permanent (echipa avea ulterior să își schimbe numele în MK Dons). Răspunsul fanilor sună familiar – după o întâlnire la legendarul Fox and Grapes Pub (bar ce servea ca vestiar echipei de acum 100 de ani), suporteri au decis să fondeze un nou club local. Au urmat 6 promovari in 13 ani pana in League One – unde AFC Wimbledon s-a menținut timp de 3 ani deja, iar azi echipa e cu un eșalon mai sus decât rivalii de la MK Dons.

Poți vedea băieții în albastru jucând cu Football Manager sponsor pe piept pe Kingsmeadow Stadium momentan (4.850 locuri, 2.200 pe scaune), stadion pe care l-au vândut către Chelsea Women în 2015 pentru a face rost de bani pentru o nouă arenă. Noul Plough Lane (pe locul vechiului stadion, în cartierul Merton) ar urmă să găzduiască 11.000 de locuri într-o primă fază, iar arena ar trebuie să fie gata la jumătatea sezonului 2019-2020. Biletele încep de la 17 lire în zona standing, dar ai nevoie de un cont în prealabil pe site-ul clubului & sunt destul de puține, cum adesea stadionul e plin (vorbim de un club deținut în continuare de suporteri). Accesul la stadion se face din stația de tren Norbiton.

Football’s coming home, la propriu, pentru fanii lui Wimbledon din 2020. Sursa: AFCWimbledon.co.uk

Charlton Athletic

Au fost vremuri mai bune pentru Charlton, clubul din sud-estul Londrei fondat în 1905, cu un FA Cup în palmares în 1947. Ultima perioadă în Premier League a fost între 1999 și 2007, cu legendarul Alan Curbishley la cârma echipei (15 ani și 729 de meciuri pe banca lui Charlton). După plecarea acestuia însă declinul a fost constant, cu retrogradări și promovări între Championship și League One. Întoarcerea în Premier League, așteptată odată cu preluarea clubului de către Roland Duchâtelet în 2014, nu doar că nu s-a produs, dar omul de afaceri belgian a și devenit inamicul public al fanilor pentru lipsa investițiilor.

The Valley (26.875 locuri) a fost casa The Addics încă din 1919, în afara unei scurte perioade de exil între 1985-1992, când stadionul a fost închis datorată neadaptării la măsurile de siguranță cerute de federație. Pentru a aproba planul de reconstrucție, suporterii au înființat un partid, Valley Party, care cu 15.000 de voturi a influențat alegerile locale din cartier. Cu planul aprobat, arena a fost redeschisă în 1992 și astăzi e al 3-lea cel mai mare stadion din League One. Nu departe de Greenwich Park, bilete pentru un meci pe The Valley pornesc de la 21 de lire iar accesul se face din stația de tren Charlton.

The Valley nu pare un stadion pentru EFL League One, dar adună azi, în medie, doar 12.000 spectatori pe meci. Sursa: CAfc.co.uk

 

Cluburile londoneze din National League din Londra

Pentru că nicio echipă din Londra nu evoluează în EFL League Two, excursia noastră prin capitala fotbalului mondial ne aduce în Vanarama National League, a cincea divizie din Regatul Unit și ultima care se desfășoară la nivel național. Dacă în primele patru ligi avem doar echipe profesioniste, cele 24 de echipe de aici sunt un mix de cluburi profesioniste full-time și semi-profesioniste.

Barnet Football Club

Dacă te gândeai că nu joacă fotbal pe bune în liga a cincea din Regat, uită-te la prestația celor de la Barnet în FA Cup în fața mai sus clasaților Brentford (EFL Championship). Cu 131 de ani de istorie, clubul din nordul Londrei a avut prima participare în ligile profesioniste abia în 1991, iar de atunci a stat cel mai mult în al 4-lea eșalon. Interesant e că cei de la Barnet sunt numiți tot The Bees, asemenea Brentford și similar cu Watford (The Hornets), probabil datorită stupinelor care se aflau în această parte a Londrei în urmă cu un secol.

Micuțul The Hive (6.500 locuri, din care 5.500 pe scaune) a înlocuit în 2013 mai vechiul Underhill Stadium(6000). Arena e situată în cartierul Edgewere, popular printre românii care locuiesc în capitala Marii Britanii, iar biletele încep de la 10 lire, pentru locurile în picioare. Accesul se face din stația de metrou Canons Park.

Bromley Football Club

Există din 1892 e probabil cel mai puțin cunoscut dintre cluburile profesioniste din Londra. Situat în sudul Londrei, în borough-ul (unitate adimistrativă, una dintre cele 32 în care orașul e împărțit) cu același nume al orașului, Bromley e de doar 4 ani în National League, jucând pentru mult timp în diviziile inferioare. În 2018 echipa a jucat finala FA Trophy, pe Wembley, un trofeu mai puțin cunoscut, echivalentul FA Cup, dar pentru echipele semi-profesioniste din ligile 5-8.

Hayes Lane are doar 5.000 de locuri, dintre care doar 1.300 sunt pe scaune. Accesul se face din stația de tren Bromley South (la doar 20 de minute de London Victoria, legătură directă), iar biletele încep de la 15 lire. De notat, pe același Hayes Lane joacă momentan și Cray Wanderers, considerat cel mai vechi club din Londra și al doilea cel mai vechi club din lume, după Sheffield FC. Fondat în 1860 de muncitorii care construiau viaductul de cale ferată de lângă Cray Valley, Wanderers joacă astăzi pe stadionul din Bromley în Isthmian League South East Division, eșalonul al 7-lea britanic, asta până când noul lor stadion va fi gata în Flamingo Park.

Fotbalul e foarte important pentru comunitate în cartierele mai mici, precum Bromley. Sursa: Youtube.com

Dagenham & Redbridge Football Club

E puțin ciudat ca un club din Marea Britanie să fie fondat în 1992, și să pună asta și pe emblemă, nu-i așa? Clubul de doar 27 de ani din estul Londrei e de fapt rezultatul fuziunii dintre Dagenham și Redbridge FC, o fuziune între două cluburi aflate în mare dificultăți financiare la acel moment, iar maximul de performanță a fost participarea în Football League One până acum.

La fel ca în cazul Barnet FC, vei auzi română prin zonă, pentru că roș-albaștrii vin din cartierul Dagenham, unul foarte popular pentru românii care locuiesc în Londra (dar și un cartier mai rău famat). Arena Victoria Road, sau Chigwell Construction Stadium, are doar 6.078 de locuri și a fost construită în 1917. Biletele încep de la 15 lire și vei avea nevoie de un cont pe site-ul clubului în prealabil. Accesul către stadion se face din stația Dagenham East.

Leyton Orient

The O’s sunt subiectul unui scurt documentar al celor de la Copa 90, pentru că nimeni nu înțelege cum un asemnea club a ajuns în National League. Fondat în 1881, sub numele de Eagle Cricket Club, al doilea club profesionist ca vechime după Fulham a jucat o singură dată în prima ligă, în sezonul ’62-’63. După 110 ani în care jucase doar în Football League, clubul a fost cumpărat de Francesco Bechetti în 2014, iar suporterii au început să spere la mai mult. Rezultatul : în 3 sezoane și după 10 antrenori schimbați, cu jucători neplătiți, numeroase pitch invasions și retrogradări succesive, Orient a ajuns în National League (a și scăpat de controversatul patron între timp).

Cu o tribună Est care aduce cu Craven Cottage, Brisbane Road din Estul Londrei are 9.271 de locuri și e casa celor de la Leyton din 1937. Cartierul e unul multi-cultural, destul de liniștit și nu foarte departe de Parcul Olimpic. Va trebui să scoți din buzunar minim 16 lire pentru un bilet (cu un cont în prealabil pe site-ul de bilete), iar la stadion ajungi din stația de metrou Leyton.

Din 2017, Orient a fost preluată de un consorțiu condus de Nigel Travis. Fanii din est speră la vremuri mai bune. Sursa: LeytonOrient.com

Extra: ce mai are Londra în afară de cluburi de tradiție în fotbal?

Wembley Stadium

Nu poti face un ghid al fotbalului din Londra fără un capitol despre Wembley. Originalul Wembley Stadium, sau Empire Stadium, pe care Pele l-a numit o catedrală a fotbalului, a fost construit în fix 300 de zile pentru Expoziția Imperiului Britanic și s-a deschis în 1923 cu finala FA Cup dintre Bolton și Tottenham. Se spune că la acest meci ar fi participat peste 200.000 de oameni (ajunși până la liniile terenului), deși în mod oficial asistența a fost stabilită la 126.000 de spectatori. Și dacă din 1923 până în 2001 toate finalele Cupei Angliei s-au jucat aici, din 2007 cea mai veche competiție inter-cluburi din lume a revenit pe noul Wembley, o bijuterie arhitecturală și tehnică.

Noua arenă are 90.000 de locuri și este cea mai mare din UK, casă a naționalei Angliei și temporar casă pentru Tottenham, dar și un spațiu care găzduiește de la concerte la meciuri din NFL. Iar dacă vrei să vezi un meci acolo, pe lângă meciurile echipei lui Southgate (pentru bilete va trebui să intri pe site-ul federației dintr-o locație din UK), m-aș bucura să prinzi un loc la semifinalele și finala EURO 2020 pe care le va găzdui. Accesul se face de la metrou Wembley Park. Îți țin pumnii!

Wembley rămâne templul fotbalului britanic și visul multor jucători. Sursa: THeGuardian.com

Watford

Știu, Watford nu e în capitala Marii Britanii, dar e poate cel mai important club de la marginea Londrei. Fondată în 1881, Watford a jucat în mare parte a existenței în ligile inferioare, ajungând prima dată în primul eșalon în sezonul 1999-00. De când a fost preluată însă de familia Pozzo lucrurile s-au schimbat în bine, și Viespile sunt deja de 4 sezoane consecutive în Premier League. Ajungi la stadion cu metroul londonez până în stația Watford iar cele mai ieftine bilete pe Vicarage Road (20.400 locuri) încep de la 36 de lire/

Vicarage Road, un stadion frumos, de modă veche. Sursa: twitter.com/WatfordFC/

Classic Football Shirts Shop

Aici nu e vorba despre o plasare comercială: magazinul ăsta chiar e un fel de rai pentru un pasionat de fotbalul de altădată. Fondat de doi tipi din Manchester, business-ul cumpără stocuri rămase din tricourile originale de la producători sau cluburi și ți le vând ție (offline dar și online). Dacă vrei un tricou cu Dan Petrescu din anii ’90, echipamentul aniversar al lui Arsenal sau modele mai noi de la echipe mai mici, aici e locul. Instagramează-i și te asigur că apoi le vei trece pragul. Ajungi aici ușor după ce cobori la metrou Aldgate East și faci o plimbare prin cartierul plin de magazine cu vechituri și restaurante indiene.

Cam cu fața asta ieși de la Classic Football Shirts

Cam asta e tot despre Londra și fotbal. Ne vedem pe stadion. Pe orice stadion!

Surse : Wikipedia, Copa 90, TheLondoner.eu, GSP.ro, ThePlaymaker.ro.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Tags

Andrei Neacșu

Suporter al lui Liverpool din 2005, vecin cu Millwall și îndrăgostit de stadioane din altă epocă, de echipamente vintage și de fotbalul mai simplu din ligile inferioare ale Angliei.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close