Hull City, de la Europa League la League One: cum s-a ajuns aici?

Înfrângerea suferită aseară la Cardiff a consemnat ultimele cuie bătute în sicriul lui Hull City, club aflat în plină cădere. Tigrii au evoluat în preliminariile Europa League în urmă cu cinci sezoane, iar acum se văd retrogradați în eșalonul al treilea din fotbalul englez, pregătindu-se pentru deplăsari la Accrington Stanley sau Gillingham.

Cum s-a ajuns aici? O întrebare la care avem același răspuns ca și în cazul lui Swansea, o altă echipă care a picat abrupt, la puțin timp după ce luase contactul cu serile de fotbal european : un ownership toxic.

”Hull Tigers”, pe bune?

Clubul a ajuns în 2010 pe mâna magnatului egiptean Assem Allam, iar pentru câțiva ani clubul părea să meargă bine mersi. Nu cred că sunt singurul de pe aici care a strâmbat din nas prin 2013, când a auzit de intențiile patronului de a ”rebrandui” clubul în Hull Tigers, pentru a crea, zicea el, ”o imagine mai puternică”. Dacă intenția egipteanului părea una hilară la mii de kilometri distanță, închipuiți-vă ce era în sinea fanilor de-o viață pentru care un nume  cu iz de echipă din sporturile americane nu era decât o glumă proastă.

Au început nenumărate proteste, iar la meciuri au apărut bannere cu mesajul „Hull City till we die”. Răspunsul lui Assem Allam pentru fani? „They can die as soon as they want, as long as they leave the club for the majority who just want to watch good football.” De aici înainte nu mai era cale de întors.

Ultimele nopți de dragoste

În pofida confictului deschis dintre fani și conducere, pe teren, jucătorii lui Hull City realizau câteva rezultate notabile: o finală de FA Cup, o prezență în fazele preliminarii ale Europa League și câteva sezoane consecutive în Premier League. Ceva ce acum pare de neînchipuit pentru fani…

Clubul a retrogradat apoi în sezonul 2014-2015, dar a revenit imediat în Premier League în 2016. Atunci a fost și anul începtului sfârșitului pentru Hull. Steve Bruce a demisionat cu doar două săptămâni înainte de începerea sezonului, după nenumărate conflicte cu Ehab Allam, fiul patronului clubului.

Tigrii au început sezonul cu un interimar pe bancă, Mike Phelan, actualul asistent al lui Solskjaer. În primul meci al sezonului, Phelan avea la dispoziție doar 11 jucători seniori, lotul fiind completat cu jucători de la tineret. Fără a reuși să facă minuni, Phelan a fost concediat după doar 3 victorii obținute pe parcursul a 5 luni de zile. Pe bancă l-a urmat Marco Silva, care în pofida unui scurt reviriment, n-a reușit să țină echipă în Premier League și avea eventual să plece.

Colac peste pupăză, în vara acelui sezon, clubul plătise o sumă record (13 milioane de lire) pe Ryan Mason. Câteva luni mai târziu, englezul avea să sufere o accidentare groaznică, iar cariera acestuia avea să se opreacă abrupt.

Primele nopți de război pentru Hull City

În loc să-și păstreze o mare parte din scheletul echipei și să reatace promovarea, la primul sezon de la revenirea în Championship, Tigrii și-au decimat lotul. Nici măcar unul din titularii din Premier League nu a mai rămas la club. De la un prim unsprezece ce-i avea pe Harry Maguire, Andy Robertson, Robert Snodgrass sau Abel Hernandez, trupa lui Allam a trecut la jucători de duzină. Dar cu jucători de League One, ajungi eventual în League One…

Nici în afara terenului, deciziile conducerii nu erau prea inspirate. Fanii erau anunțați că dacă vor să-și aducă copii mici la meci, trebuie să plătească suplimentar pentru încă un adult (da, chiar și pentru un copil de 3 ani).

Slutsky și ruleta rusească

După un sezon de uitat, Ehab Allam a numit un antrenor nou, Leonid Slutsky. De data aceasta unul cu un CV bun, însă total neexperimentat în fotbalul britanic. „I am excited about his plans for guiding us back towards the Premier League.” Ce-a urmat? După doar 3 victorii în 20 de partide, Slutsky și-a făcut bagajele spre Mother Russia.

Pe bancă, a urmat exact ce trebuia: Nigel Adkins, un englez cu experiență în ligile inferioare. Adkins a redresat Tigrii, a terminat la mijlocul clasamentului, dar n-a mai rezistat să lucreze cu familia Allam și a plecat în vară.

Dezastrul din sezonul actual

Dacă ați ajuns până aici, aveți ce-i mai bun la final. Clubul s-a menținut la mijlocul clasamentului în acest sezon, ba chiar prin iarnă, cocheta cu locurile de baraj. Echipa era vizibil dependentă de mijlocașii ofensivi Kamil Grosicky și Jarrod Bowen, care marcaseră o treime din golurile echipei până atunci.

Ce face Hull City? Îi vinde pe amândoi în ianuarie. Cu cine îi înlocuiește? Cu Mallik Wilks și Marcus Maddison. Cu cine, bă Alex?! Wilks marcase un gol tot sezonul la Barnsley, iar Maddison venea din League One și nu mai marcase de din toamnă.

Între Anul Nou și întreruperea sezonului din cauza noului Coronavirus, Hull obținuse 2 puncte dintr-un total de 27. În doar 3 luni, echipa ajunsese de la două puncte distanță de locurile de play-off la 2 puncte de locurile de retrogradare.

Iar când fotbalul a revenit, fanii au mai primit lovitură, aflând că patru jucători (printre care primii doi căpitani) nu își vor mai prelungi contractul și vor pleca la 30 iunie. Tigrii au mai reușit până la final doar 6 puncte dintr-un total de 54, iar retrogradarea a venit firesc, după o serie de decizii inexplicabile luate ani la rând de conducere.

Mai trist e că fanii au început să se îndepărteze de echipă. Dacă Hull City avea o medie de 17 000 de spectatori în sezonul 2003-2004 când evolua în liga a patra, în sezonul acesta în Championship, media la meciurile de acasă a fost de 11 500. Mulți dintre ei sunt îngrijorați că cei mai mici iubitori de fotbal din oraș vor începe să susțină granzii din Premier League.

Cum se poate redresa Hull City? Pare aproape imposibil sub patronatul familiei Allam…

surse: transfermarkt.co.uk; Second Tier podcast; foto: bbc.co.uk

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin e-mail.
2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.